Deciziile ÎCCJ (Complet DCD/C): sesizări respinse

Prin Decizia nr. 29/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă, în dosarul nr. 2035/109/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: în „interpretarea dispozițiilor art. 170 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv dacă înscrierea la pensie de invaliditate în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, constituie sau nu înscrierea inițială la pensie conform prevederilor de mai sus”.

Prin Decizia nr. 30/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov -Secția civilă în dosarul nr. 5100/62/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr. 27/2006, art. 18 din H.G. nr. 1860/2006 face parte din categoria reglementărilor aplicabile personalului din instituțiile publice, care vin în completarea art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006”.

Prin Decizia nr. 31/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov – Secția civilă, în dosarul nr. 2765/62/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă „posibilitatea acordării punctajului suplimentar reglementat de art. II lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009, în situația persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cu modificările ulterioare, ca dispoziție specială derogatorie de la prevederile art. 8 din același act normativ”.

Prin Decizia nr. 32/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă, în dosarul nr. 804/46/2016*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă „modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 51 alin. (17) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 7/2016, respectiv dacă sintagma „pensie de serviciu stabilită în temeiul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, definitive” are în vedere și acea pensie stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii în baza Legii nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu privire la care s-a emis ulterior decizie de recalculare (în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cu modificările ulterioare) și apoi de revizuire (în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, aprobată prin Legea nr. 109/2012), iar aceste decizii au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive/irevocabile, fiind în acest fel menținută decizia inițială de pensie emisă în baza Legii nr. 217/2008”.

Prin Decizia nr. 33/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București  – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 1716/122/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă „efectele pe care trebuie să le producă prevederile art. 518 Cod procedură civilă determină sau nu încetarea aplicării dispozițiilor Deciziei în Interesul Legii nr. 19/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin care au fost abrogate textele legale care au făcut obiectul interpretării prin amintita Decizie în Interesul Legii, texte care au fost preluate însă în aceeași formă în noua legislație de asigurări sociale?”.

Prin Decizia nr. 34/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 13203/3/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, poate fi sesizată instanța de judecată după împlinirea termenului de 6 luni instituit de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/ 2013, ulterior împlinirii termenelor instituite prin art. 33 alin. (1) din această lege, cu o cerere de soluționare pe fond a notificării persoanei îndreptățite, notificare nesoluționată de către entitatea deținătoare, sau această cerere este tardivă, dat fiind că este formulată ulterior împlinirii termenului astfel instituit prin art. 35 alin. (2) din lege?

În aplicarea art. 1.528 din Codul civil, raportat la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, este tardivă sau nu cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior împlinirii termenului de 6 luni instituit de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/ 2013, prin care se solicită obligarea unitătii deținătoare să soluționeze notificarea după împlinirea termenelor instituite prin art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/ 2013 (obligație de a face)?”.