Decizii ÎCCJ (HP/RIL) pronunțate în luna mai

 
 
 
 
Potrivit informațiilor de presă publicate pe site-ul ÎCCJ (www.scj.ro), în luna mai a.c., ÎCCJ a pronunțat mai multe decizii pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar și în recurs în interesul legii, atât în materie civilă, cât și în materie penală și în materie de contencios administrativ și fiscal.

 

MATERIE CIVILĂ

Vă prezentăm, în continuare, deciziile ÎCCJ pronunțate în materie civilă:

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 9/2015 din 25 mai 2015

Prin Decizia nr. 9/2015, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64  și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.

👍Vezi: Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 9/2015: Legalitatea hotărârilor consiliilor locale privind ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice)

 

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 11/2015 din 25 mai 2015

Prin Decizia nr. 11/2015, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

ÎCCJ a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (3) din anexa 1 la H.G. nr. 1550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 este :

– 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă și

– 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare;

– 30 de ani (în cazul bărbaților) și 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a IlI-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare.

👍Vezi: Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 11/2015: Art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat
 

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

 Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 10/2015 din 11 mai 2015

Prin Decizia nr. 10/2015, ÎCCJ (Complet DCD/CAF) a admis sesizarea formulată de  Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 11 decembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. 7752/101/2013.

ÎCCJ a stabilit faptul că dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.

👍Vezi: Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 10/2015: Art. 23 („Obligația publicării”) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
 

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 11/2015 din 11 mai 2015

 Prin Decizia nr. 11/2015, ÎCCJ (Complet DCD/CAF), a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 19 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. 612/122/2013.

ÎCCJ a stabilit faptul că în interpretarea dispozițiilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 63 alin. (5) lit. e) și art. 115 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 (rep. M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007; cu modif. și compl. ult.), și ale art. 19 alin. (1) lit. a) și lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 123 alin. (5) din Constituție, prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în fața instanței de contencios administrativ actele administrative emise de autoritățile administrației publice locale, în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

👍Vezi: Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 11/2015: Art. 3 („Tutela administrativă”) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
 

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 12/2015 din 25 mai 2015

Prin Decizia nr. 12/2015, ÎCCJ (Complet DCD/CAF) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. 30461/3/2013.

ÎCCJ a stabilit faptul că în condițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001 (rep. M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007; cu modif. și compl. ult.) și ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 (M. Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004; cu modif. și compl. ult.), unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, nu are dreptul de a ataca în fața instanței de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului București.

👍 Vezi: Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 12/2015: Primarul nu are dreptul de a ataca în fața instanței de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă
 

MATERIE PENALĂ

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 12/2015 din 6 mai 2015

Prin Decizia nr. 12/2015, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală prin încheierea din data de 10 februarie 2015, în dosarul nr. 2635/93/2014 (4246/2014), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „dacă, în aplicarea art. 6 („Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”) alin. (1) din Codul penal, cu privire la o pedeapsă definitivă pentru o infracțiune care a produs consecințe deosebit de grave potrivit Codului penal anterior, pentru determinarea maximului special prevăzut de legea nouă urmează să se rețină cauza de majorare a pedepsei prevăzută de art. 309 din Codul penal, chiar dacă prejudiciul produs prin respectiva infracțiune nu depășește pragul prevăzut de art. 183 din Codul penal”.

Înalta Curte a stabilit faptul că în interpretarea dispozițiilor art. 6 („Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”) alin. (1) din Codul penal, în cazul pedepselor definitive pentru infracțiuni care au produs consecințe deosebit de grave potrivit Codului penal anterior, determinarea maximului special prevăzut de legea nouă se realizează, chiar dacă valoarea prejudiciului este inferioară pragului valoric prevăzut de art. 183 din Codul penal, prin raportare la varianta agravată a infracțiunilor limitativ enumerate în art. 309 din Codul penal.

👍Vezi: Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 12/2015: Art. 6 („Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”) alin. (1) Cod penal
 

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 13/2015 din 6 mai 2015

Prin Decizia nr. 13/2015, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București  – Secția I penală în dosarul nr. 26687/3/2014 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „dacă în aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, conform D.C.C. nr. 265/2014, în cazul pluralității de infracțiuni constând  într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării, care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. (1) din Codul penal anterior sau conform dispozițiilor art. 96 alin. (5) raportat la art. 44 alin. (2) din Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediară.”

ÎCCJ a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, conform D.C.C. nr. 265/2014, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării, care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. (1) din Codul penal anterior.

👍Vezi: Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 13/2015: Art. 5 („Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”) Cod penal
 

 Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 15/2015 din 22 mai 2015

Prin Decizia nr. 15/2015, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 6638/101/2014, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept prezentată mai sus.

În aplicarea art. 17 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ÎCCJ a stabilit că după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.

👍Vezi: Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 15/2015: Aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală
 

Pentru a vedea respectivele comunicate de presă vizitați site-ul ÎCCJ (www.scj.ro)..