Decizii de admitere pronunțate de ÎCCJ și CCR în martie 2019

Prin Decizia nr. 8/2019, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara.

Înalta Curte a stabilit faptul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr. 169/2017, competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află, revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

Prin Decizia nr. 9/2019, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 3 pct. 1 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare, activitatea desfășurată în cadrul unităților de prospecțiuni geologice sau de exploatări în subteran nu poate fi considerată activitate desfășurată în „unitate minieră” și încadrată în condiții speciale de muncă”.

Prin Decizia nr. 10/2019, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Înalta Curte a stabilit că, pentru acordarea pensiei de serviciu în baza dispozițiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, la stabilirea condițiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcțiile enumerate în cuprinsul acestui alineat, iar trimiterea la prevederile alin. (1) ale aceluiași articol se referă la perioada de cel puțin 25 de ani.

Prin Decizia nr. 6/2019, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 18.436/271/2017, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „dacă acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie”.

Astfel, Curtea a stabilit că acțiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.

Prin Decizia nr. 8/2019, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 65/206/2018, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme de drept „dacă noțiunea de rănire a uneia sau mai multor persoane prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice rap. la art. 338 alin. (3) din Codul penal, articol care definește accidentul de circulație ca situație premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, are în vedere și autorănirea, când singura persoană rănită este însuși conducătorul singurului autovehicul implicat în accident”.

Astfel, Înalta Curte a stabilit că rănirea uneia sau mai multor persoane prevăzută de art. 75 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, cuprinsă în definiția accidentului de circulație, ca situație premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, nu are în vedere și autorănirea, când singura persoană rănită este însuși conducătorul singurului autovehicul implicat în accident.

Prin Decizia pronunțată în ședința din 6 martie 2019, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificați în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2019 este neconstituțională, în ansamblul său.

Prin Decizia pronunțată în ședința din 13 martie 2019, Curtea Constituțională, cu unanimitate de  voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 83 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și a constatat că  dispozițiile art. 25 alin. (1) și art. 63 lit. a)-b) din Legea privind sistemul public de pensii sunt neconstituționale.

Prin Decizia pronunțată în ședința din 13 martie 2019, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 83 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și a constatat că Legea pentru completarea O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar este neconstituțională în ansamblul său.

Prin Decizia pronunțată în ședința din 13 martie 2019, Curtea Constituțională, cu unanimitate de  voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 83 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și a constatat că Legea pentru completarea O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori este neconstituțională.

Prin Decizia pronunțată în ședința din 13 martie 2019, Curtea Constituțională, cu unanimitate de  voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 84 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, precum și pentru completarea art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului este neconstituțională.

Prin Decizia pronunțată în ședința din 13 martie 2019, Curtea Constituțională, cu unanimitate de  voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că  dispozițiile art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 86/2018 sunt neconstituționale.

Prin Decizia pronunțată în ședința din 13 martie 2019,  Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că  dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice sunt neconstituționale.

Prin Decizia pronunțată în ședința din 13 martie 2019,  Curtea Constituțională, cu unanimitate de  voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că  dispozițiile art.I pct. 45 [cu referire la art. 50 alin. (14) lit. a) și b) din Legea nr. 370/2004], art. I pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (14) lit. a) și b) din Legea nr. 370/2004], art. II pct. 4 [cu referire la art. 5 alin. (11) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European] și art. II pct. 50 [cu referire la art. 50 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 33/2007] sunt neconstituționale.