Decizii de admitere pronunțate de ÎCCJ în luna februarie 2016

Potrivit informațiilor publicate pe site-ul ÎCCJ (www.scj.ro), în luna februarie 2016, au fost pronunțate patru decizii, respectiv două recursuri în interesul legii și două decizii pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

Vă prezentăm, în continuare, dispozitivul respectivelor decizii:

Prin Decizia nr. 1/2016, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al PÎCCJ.

Înalta Curte a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 86 din Codul de procedură penală, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
 
👍Vezi și: Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 1/2016 (comunicat ÎCCJ): Art. 86 („Partea responsabilă civilmente”) din Codul de procedură penală. Obligația asigurătorului RCA de a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune
 
Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 2/2016
Prin Decizia nr. 2/2016, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava.

ÎCCJ a stabilit următoarele:

– În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 279 alin. (2) din Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru acțiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a Codului de procedură civilă actual/același text de lege cu referire la art. 32 alin. (l) lit. b) și art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acțiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă și în continuare; art. lll din Codul de procedură civilă din 1865 pentru acțiunile privind constatarea încadrării activității desfășurate în grupele I și a II-a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (l) lit. b) și art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru același tip de acțiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situația în care nu există documente primare.
– În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (5) și art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, republicată, în cazul existenței documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfășurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acțiuni în realizare – obligație de a face – având ca obiect obligarea deținătorului de arhivă de a elibera adeverința constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă.
– În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (l) din Codul de procedură civilă din 1865/art. 32 alin. (l) lit. a și art. 56 alin. (l) din Codul de procedură civilă, respectiv a art. 136 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare/art. 180 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, angajatorul desființat în urma procedurilor de insolvență, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosință, iar fostul lichidator, chemat în judecată în nume  propriu, nu are calitate procesuală pasivă.
 
👍Vezi și: Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 2/2016 (comunicat ÎCCJ): Acțiunile privind reconstituirea vechimii în muncă. Dispoziții din Codul muncii, Codul de procedură civilă și din Legea nr. 85/2014

 
Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 2/2016

Prin Decizia nr. 2/2016, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizările formulate de Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă în dosarele nr. 4027/118/2014 și nr. 5854/118/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

ÎCCJ a stabilit faptul că, în interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată de Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, salariile personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și din cele aflate în coordonarea primului-ministru și cele aflate sub controlul Parlamentului se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, de la data expirării perioadei de valabilitate prevăzută în contractul colectiv de muncă aflat în derulare la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată de Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare.
 
👍Vezi și: Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 2/2016 (comunicat ÎCCJ): art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale
 
Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 3/2016

Prin Decizia nr. 3/2016, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Încheierea din 15 octombrie 2015, pronunțată în dosarul nr. 2434/118/2012.

Înalta Curte a stabilit faptul că dispozițiile art. 24 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, introduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, se aplică și în ipoteza executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014.

 
👍Vezi și: Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 3/2016 (comunicat ÎCCJ): Dispozițiile art. 24 („Obligația executării”) alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
 
Pentru a vedea minutele respectivelor decizii vizitați site-ul ÎCCJ (www.scj.ro).