Decizii de admitere pronunțate de Curtea Constituțională în luna iunie 2016

Potrivit comunicatelor de presă publicate pe site-ul Curții Constituționale (www.ccr.ro), în luna iunie 2016 au fost admise mai multe excepții de neconstituționalitate. Vă prezentăm, în continuare, dispozitivul respectivelor decizii:

Prin Decizia pronunțată în ședința din 2 iunie 2016, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 54 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în măsura în care persoana aleasă pentru ocuparea unui loc vacant își exercită calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii pentru restul de mandat rămas până la expirarea termenului de 6 ani.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța constituțională a reținut că este obligată să se pronunțe asupra dispozițiilor legale în noua interpretare pe care autoritățile publice implicate (Senatul României și Consiliul Superior al Magistraturii) le-o conferă și să constate neconstituționalitatea acestora prin raportare la prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul supremației Constituției și obligația respectării legilor, în componenta referitoare la claritatea și previzibilitatea normelor, și în art. 133 alin. (4) care stabilește durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Durata mandatului constituțional și legal al Consiliului vizează autoritatea publică, în ansamblul său, în vreme ce persoanele alese dobândesc calitatea de membru al acestuia și o exercită până la împlinirea termenului de 6 ani. Prin urmare, având în vedere trăsătura Consiliului Superior al Magistraturii de organism colegial, mandatul membrilor săi expiră la împlinirea termenului de 6 ani, deci la aceeași dată pentru toți membrii. Cu alte cuvinte, persoanele care dobândesc calitatea de membru al Consiliului pe parcursul termenului de 6 ani, ocupând un loc vacant în cadrul organismului colegial, își vor îndeplini atribuțiile legale și constituționale de la data validării sau alegerii în funcție, după caz, pentru restul de mandat rămas până la expirarea acestui termen. Orice interpretare contrară, în sensul că fiecare membru al Consiliului Superior al Magistraturii poate fi validat sau ales pe un mandat întreg de 6 ani, care curge individual, independent de mandatele celorlalți membri, este neconstituțională.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 54 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
 
D.C.C. pronunțată în ședința din 15 iunie 2016

Prin Decizia pronunțată în ședința din 15 iunie 2016, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

Curtea a reținut că sintagma „îndeplinește în mod defectuos” nu întrunește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nefiind enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Astfel, Curtea a reținut că defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu.

În ceea ce privește dispozițiile art. 132 din Legea nr.78/2000, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată și a constatat că acestea sunt constituționale în raport de criticile formulate.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 297 alin. (1) din Noul Cod penal, art. 246 din Codul penal din 1968 și ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Sintagma „îndeplinește în mod defectuos”
 
D.C.C. pronunțată în ședința din 15 iunie 2016

Prin Decizia pronunțată în ședința din 15 iunie 2016, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

În ceea ce privește dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală din Codul de procedură penală, Curtea, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată și a constatat că acestea sunt constituționale în raport de criticile formulate.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR):Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator și ale art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală din Codul de procedură penală
 
D.C.C. pronunțată în ședința din 15 iunie 2016

Prin Decizia pronunțată în ședința din 15 iunie 2016, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că Legea privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naționale de Căi Ferate „C.F.R.” – S.A., în domeniul public al orașului Teiuș și în administrarea Consiliului Local al Orașului Teiuș, județul Alba, este neconstituțională.

Curtea a reținut că legea ce face obiectul controlului de constituționalitate a fost adoptată ca lege ordinară, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art.1 alin.(5) coroborate cu cele ale art.136 alin.(2) și (3) din Constituție.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR):Neconstituționalitate (comunicat CCR): Neconstituționalitate (comunicat CCR): Legea privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Transporturilor în domeniul public al orașului Teiuș
 
D.C.C. pronunțată în ședința din 22 iunie 2016

Prin Decizia pronunțată în ședința din 22 iunie 2016, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (4^1) teza întâi și art. 440 alin. (2), cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării cererii de recurs prin avocat, sunt neconstituționale.

Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot formula cerere de recurs în casație numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. În continuare, Curtea a reținut că accesul, formularea și exercitarea căilor de atac, așadar, în cauza de față, a recursului în casație, reprezintă un aspect al accesului liber la justiție, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituție.

Curtea a constatat că, prin condiționarea formulării cererii de recurs în casație numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, este afectat în mod iremediabil interesul individual, respectiv cel al persoanei care dorește să recurgă la concursul justiției în vederea realizării drepturilor și intereselor sale subiective. Astfel, Curtea a statuat că soluția legislativă criticată creează premisele transformării liberului acces la justiție și a dreptului la apărare în drepturi iluzorii, ceea ce atrage neconstituționalitatea acesteia.

În ceea ce privește dispozițiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată și a constatat că acestea sunt constituționale în raport de criticile formulate.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR):Neconstituționalitate (comunicat CCR): Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (4^1) teza întâi și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală
 
D.C.C. pronunțată în ședința din 28 iunie 2016
 
În urma deliberării, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis sesizarea de neconstituționalitate formulată și a constatat că dispozițiile art. 89 alin. (8) pct. 2 liniuța 13 și art. 146 alin. (5) teza întâi, alin. (8), (10) și (11) din Regulamentul Senatului sunt neconstituționale.

Totodată, a respins, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 89 alin. (8) pct. 2 liniuța 14, art. 146 alin. (5) teza a doua și art. 150 din Regulamentul Senatului, constatând că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 151 alin. (1), (2) și (7) din Regulamentul Senatului a fost respinsă ca inadmisibilă.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 89 alin. (8) pct. 2 liniuța 13 și art. 146 alin. (5) teza întâi, alin. (8), (10) și (11) din Regulamentul Senatului
 
D.C.C. pronunțată în ședința din 30 iunie 2016
 
Prin Decizia pronunțată în ședința din 30 iunie 2016, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.

Curtea a reținut că opțiunea legiuitorului, de a reglementa un termen pentru introducerea contestației în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă [art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală] nu apare ca fiind rezonabilă din perspectiva relației existente între interesul general și cel individual. Condiționarea introducerii căii de atac extraordinare a contestației în anulare, pentru motivul reglementat în art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală, de respectare a termenului de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere, impune în sarcina individului o condiție excesivă pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

În aceste condiții, având în vedere că, în materie, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală este un remediu procesual prin care partea interesată poate obține restabilirea legalității încălcate prin nesocotirea principiului ne bis in idem, reglementarea unui termen în interiorul căruia persoana împotriva căreia se face executarea poate introduce contestația în anulare aduce atingere dispozițiilor constituționale privind liberul acces la justiție.
 
👍Vezi și: Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a O.U.G nr. 18/2016