Decizia ÎCCJ (SCAF) nr. 2200/2025 (M. Of. nr. 594/26.06.2025): Anularea art. 1 din H.G. nr. 1.194/2022 privind actualizarea limitelor amenzilor prevăzute la art. 13 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

Decizia ÎCCJ	Actul normativ	Articolul	Sumar
Decizia ÎCCJ nr. 2200/2025 a ÎCCJ  (M. Of. nr. 594 din 26 iunie 2025)	Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2022 privind actualizarea limitelor amenzilor prevăzute la art. 13 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”	Art. 1	Anularea art. 1 din H.G. nr. 1.194/2022 privind actualizarea limitelor amenzilor prevăzute la art. 13 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

 

În M. Of. nr. 594 din data de 26 iunie 2025 s-a publicat Decizia nr. 2200/2025 privind anularea dispoziţiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2022 privind actualizarea limitelor amenzilor prevăzute la art. 13 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”.

Obiectul acțiunii

– Anularea dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 1.194/2022 privind actualizarea limitelor amenzilor prevăzute la art. 13 din Legea nr. 82/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 4 octombrie 2022.

Redăm, în continuare, dispozițiile relevante din decizie:

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte apreciază cu majoritate că recursul formulat de recurenta-reclamantă APR/S.RO este fondat, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva situaţiei de fapt, se reţine că recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea dispoziţiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2022 privind actualizarea limitelor amenzilor prevăzute la art. 13 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 4 octombrie 2022.

Art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2022 prevede următoarele:

„Art. 1. – Limitele amenzilor prevăzute la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 7 decembrie 1993, cu modificările şi completările ulterioare, se actualizează după cum urmează:

a) cele de la pct. 3, 4, 41 şi 42, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice;

b) cele de la pct. 8-10, 25-27 şi 40, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice;

c) cele de la pct. 11-13, 15-17 şi 35, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice;

d) cele de la pct. 5-7, 18, 19 şi 36, cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoane fizice şi de la 10.000 lei la 15.000 lei pentru persoane juridice;

e) cele de la pct. 14, 20, 21 şi 37, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice;

f) cele de la pct. 22, 23, 43 şi 44, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice;

g) cele de la pct. 24 şi 28, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice;

h) cele de la pct. 1, 2, 29-34 şi 38, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice;

i) cele de la pct. 21 şi 22, cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei pentru persoane fizice şi de la 20.000 lei la 30.000 lei pentru persoane juridice”.

Aşa cum rezultă din analiza modificărilor aduse Legii nr. 82/1993, amenzile ce fac obiectul hotărârii de Guvern în discuţie au fost stabilite prin art. I pct. 22 din Legea nr. 136/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011, astfel:

Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. – Contravenţiile prevăzute la art. 12 se sancţionează după cum urmează:

a) cele de la pct. 3, 4, 41 şi 42, cu amendă de la 35 lei la 100 lei pentru persoane fizice şi de la 50 lei la 150 lei pentru persoane juridice;

b) cele de la pct. 8-10, 25-27 şi 40, cu amendă de la 70 lei la 200 lei pentru persoane fizice şi de la 100 lei la 250 lei pentru persoane juridice;

c) cele de la pct. 11-13, 15-17 şi 35, cu amendă de la 130 lei la 400 lei pentru persoane fizice şi de la 170 lei la 500 lei pentru persoane juridice;

d) cele de la pct. 5-7, 18, 19 şi 36, cu amendă de la 250 lei la 700 lei pentru persoane fizice şi de la 320 lei la 1.000 lei pentru persoane juridice;

e) cele de la pct. 14, 20, 21 şi 37, cu amendă de la 420 lei la 1.260 lei pentru persoane fizice şi de la 700 lei la 1.800 lei pentru persoane juridice;

f) cele de la pct. 22, 23 şi 43, cu amendă de la 700 lei la 2.000 lei pentru persoane fizice şi de la 1.500 lei la 4.000 lei pentru persoane juridice;

g) cele de la pct. 24 şi 28, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei pentru persoane fizice şi de la 2.500 lei la 7.500 lei pentru persoane juridice;

h) cele de la pct. 1, 2, 29-34 şi 38, cu amendă de la 2.000 lei la 6.000 lei pentru persoane fizice şi de la 4.200 lei la 12.500 lei pentru persoane juridice.

Uneltele de pescuit, navele, ambarcaţiunile şi mijloacele de transport, precum şi alte bunuri folosite în săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 12 se supun confiscării.

Bunurile rezultate din săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 12 sunt supuse confiscării.

Cuantumul amenzilor se actualizează periodic prin hotărâre a Guvernului”.

(…)

Cum Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2022 este legislaţie secundară, fiind emisă în executarea dispoziţiilor Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Înalta Curte va analiza criticile recurentei-reclamante în raport cu dispoziţiile legale care conturează rolul şi limitele conţinutului actelor administrative cu caracter normativ emise în baza şi în executarea legilor, respectiv art. 4 şi art. 81 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Înalta Curte reţine, în primul rând, că orice sistem de drept se bazează pe principiul ierarhiei normelor cuprinse în actele normative, care se referă la structura piramidală a normelor juridice, în vârful căreia se află Legea fundamentală – Constituţia României – care defineşte condiţiile de emitere a tuturor celorlalte norme. Aşadar, potrivit principiului ierarhiei normelor juridice, o anumită normă face parte din această ierarhie doar dacă este emisă potrivit prevederilor normei superioare, în caz contrar o astfel de normă neputând face parte din sistemul ordinii de drept. Aplicarea principiului ierarhiei normelor presupune, aşadar, obligativitatea subordonării actului normativ cu forţă juridică inferioară celui care are forţă juridică superioară.

(…)

Întrucât hotărârea Guvernului se adoptă în baza legii şi urmăreşte organizarea şi executarea în concret a legii, aceasta nu poate institui norme derogatorii de la lege, posibilitate rezervată doar actelor normative de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază. Tocmai de aceea, atunci când o hotărâre a Guvernului încalcă legea sau adaugă la lege, ea poate fi anulată pe calea controlului de legalitate în contencios administrativ.

(…)

În consecinţă, prin dispoziţiile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2022 au fost majorate limitele amenzilor chiar şi cu mai mult de 100 de ori, fiind stabilite reguli diferite decât acelea statuate prin actul normativ cu forţă juridică superioară – respectiv prin legea nr. 82/1993 (astfel cum a fost modificată prin legile nr. 136/2011, nr. 127/2013 şi nr. 122/2014), iar prin stabilirea unui pronunţat caracter punitiv acestea au condus la consecinţe juridice diferite de cele prevăzute de actul normativ principal.

În acest sens este relevant chiar exemplul dat în cuprinsul notei de fundamentare, prin care se exemplifică valorile extrem de scăzute ale amenzilor care sunt de natură a încuraja încălcarea prevederilor legale în vigoare, astfel: art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 82/1993 prevăd cuantumul contravenţiilor ca fiind de la 35 lei la 100 lei pentru persoane fizice şi de la 50 lei la 150 lei pentru persoane juridice. Or, ca urmare a modificării aduse prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2022, limitele acestor amenzi au fost stabilite de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoane fizice şi de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoane juridice.

În consecinţă, printr-o astfel de mărire disproporţionată a limitelor amenzii s-a realizat o încălcare a voinţei legiuitorului, exprimată prin Legea nr. 82/1993, cu modificările şi completările ulterioare.

Concluziv, Înalta Curte arată că respectarea normelor de tehnică legislativă reprezintă o condiţie de legalitate a actului administrativ cu caracter normativ contestat, sentinţa instanţei de fond fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în raport cu prevederile relevante ale Legii nr. 82/1993 (astfel cum a fost modificată prin legile nr. 136/2011, nr. 127/2013 şi nr. 122/2014).

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că nu mai este necesar a analiza distinct celelalte critici aduse de recurentă sentinţei, în ceea ce priveşte încălcarea principiilor legalităţii, egalităţii, proporţionalităţii, respectiv exigenţele de calitate a legii, acestea subsumându-se principiului ierarhiei actelor juridice cu caracter normativ.

În ceea ce priveşte critica recurentei cu privire la încălcarea principiului transparenţei decizionale, Înalta Curte constată că recurenta reia criticile din cererea de chemare în judecată, fără a se raporta la considerentele sentinţei. Astfel, recurenta susţine că procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 52/2003 este obligatorie şi autoritatea publică trebuie să arate că a respectat-o.

Or, prin nota de fundamentare, fila 51 dosar fond, s-a menţionat că în elaborarea proiectului de act normativ a fost îndeplinită procedura stabilită prin Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. În absenţa unei critici punctuale a recurentei, Înalta Curte apreciază că această menţiune este suficientă pentru a se dovedi îndeplinirea condiţiilor privind transparenţa decizională, motiv pentru care vor fi respinse aceste critici, ca nefondate.