Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 3/2018 (M. Of. nr. 423 din 17 mai 2018): Dispozițiile pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”

În M. Of. nr. 423 din 17 mai 2018, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 3/2018 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” (M. Of. 1.102 din 7 decembrie 2005; cu modif. ult.), precum și ale art. 4 din Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005 (M. Of. nr 1.102 din 7 decembrie 2005; cu modif. ult.).

Norma de metrologie legală NML 021-05, „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”

„3. Cerințe metrologice și tehnice 

Pct. 3.1.1

Erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei:

a) pentru măsurarea vitezei, simulată în condiții de laborator, eroarea maximă tolerată este de: 

– ± 1 km/h pentru viteze până la 100 km/h;- ± 1 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;

b) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de:

– ± 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h;- ± 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;

c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de:

– în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b);

– în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului de patrulare, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b);-

– în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de:- ± 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h;- ± 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h”.

Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare

„Art. 4

Unitățile din structura și în subordinea Biroului Roman de Metrologie Legală, precum și laboratoarele autorizate de acesta vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin”.

Instanța care a făcut sesizarea Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău, nu a formulat un punct de vedere și nici nu și-a exprimat opinia cu privire la problema de drept supusă dezbaterii.

La nivelul instanțelor naționale, opiniile au fost divergente, constatându-se existența următoarelor orientări jurisprudențiale în legătură cu problema de drept ce face obiectul sesizării:

– O orientare majoritară, potrivit căreia dispozițiile art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05 se aplică doar la momentul verificării și omologării aparatului radar de către serviciul de metrologie legală; așadar, marja de eroare este avută în vedere la validarea metrologică a aparatului, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret;

– O orientare minoritară, susținută de către tribunalele Bacău și Buzău și Judecătoria Balș, potrivit căreia textul normativ analizat se aplică atât la momentul efectuării verificării metrologice, cât și la momentul constatării contravenției;

– O orientare izolată, concretizată într-o singură hotărâre, pronunțată de Tribunalul Bihor, potrivit căreia dispozițiile normative în discuție se aplică în cursul soluționării plângerii contravenționale, cu consecința înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce;

–  Potrivit unei alte orientări izolate, dispozițiile normative supuse interpretării se aplică la momentul constatării contravenției.

Ministerul Public – PÎCCJ și-a exprimat punctul de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării, potrivit căruia norma în discuție se interpretează în sensul că marja de eroare a cinemometrului poate fi aplicată și la momentul constatării contravenției ori la momentul soluționării plângerii contravenționale.

La nivelul CCR nu a fost identificată o jurisprudență relevantă, actul din care fac parte dispozițiile normative supuse interpretării nefiind inclus în categoria actelor supuse controlului de constituționalitate, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare.

La nivelul ÎCCJ, nu au fost identificate decizii privitoare la obiectul recursului în interesul legii.

Prin raportul întocmit în cauză, s-a apreciat că s-a făcut dovada existenței unei jurisprudențe neunitare în privința problemei de drept ce constituie obiectul recursului în interesul legii, conform dispozițiilorart. 515 din Codul de procedură civilă, respectiv că autorul sesizării este legitimat procesual, potrivit prevederilor art. 514 din același cod.

În ceea ce privește fondul problemei supuse dezbaterii, prin raport se apreciază că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor normative supuse analizei, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerințe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entitățile prevăzute la art. 4 din Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările și completările ulterioare (Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005), respectiv doar la momentul verificării și omologării aparatului.