Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 25/2015 (M. Of. nr. 46/20.01.2016): Art. 213 („Calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror”) și art. 215^1 alin. (5) („Durata controlului judiciar”) Cod procedură penală

În M. Of. nr. 46 din 20 ianuarie 2016, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 25/2015 referitoare la recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al PÎCCJ vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 213 și art. 215¹ alin. (5) din Codul de procedură penală.

Obiectul recursului în interesul legii

Art. 213 („Calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror”) Cod procedură penală

„(1) Împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

(2) Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluționare în camera de consiliu și dispune citarea inculpatului.

(3) Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi și libertăți să dispună asupra măsurii luate de procuror.

(4) Judecătorul de drepturi și libertăți îl ascultă pe inculpat atunci când acesta este prezent.

(5) Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.

(6) Judecătorul de drepturi și libertăți poate revoca măsura, dacă au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează condițiile de luare a acesteia.

(7) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la pronunțarea încheierii”.

Art. 215¹ alin. (5) („Durata controlului judiciar”) Cod procedură penală

„Împotriva ordonanței procurorului prin care, în condițiile prevăzute de alin. (2) și (3), s-a prelungit măsura controlului judiciar, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, dispozițiile art. 213 aplicându-se în mod corespunzător”.

Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești

Într-o primă orientare, unele instanțe au susținut inadmisibilitatea contestației formulate în baza art. 204 din Codul de procedură penală împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra plângerii împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat ori s-a prelungit măsura controlului judiciar, întemeiate pe dispozițiile art. 213 din Codul de procedură penală, respectiv art. 215¹ alin. (5) din Codul de procedură penală.

Într-o a doua orientare a practicii, alte instanțe au considerat admisibilă calea de atac a contestației întemeiate pe dispozițiile art. 204 din Codul de procedură penală împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță, în faza de urmărire penală, asupra plângerii împotriva măsurii preventive a controlului judiciar luate sau prelungite de procuror, conform art. 213, respectiv art. 215¹ alin. (5) din Codul de procedură penală.

Opinia procurorului general al PÎCCJ

Opinia procurorului general al PÎCCJ este în sensul admisibilității contestației formulate împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra plângerii, conform art. 213, respectiv art. 215¹ alin. (5) din Codul de procedură penală, împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat ori s-a prelungit măsura controlului judiciar, soluția propusă fiind întemeiată pe dispozițiile art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Raportul asupra recursului în interesul legii

Judecătorul-raportor, prin raportul întocmit în cauză privind sesizarea referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 213 din Codul de procedură penală și art. 215¹ alin. (5) din Codul de procedură penală, a constatat că recursul în interesul legii este admisibil.