Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 24/2020 (Comunicat): Art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articolul | Sumar |
Decizia ÎCCJ nr. 24/2020 | Complet RIL | Codul de procedură civilă | Art. 41 alin. (1) | Judecătorului învestit să judece o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau recurs, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi C. pr. civ., dacă din circumstanțele particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în situația de a-și evalua, direct sau indirect, propria hotărâre. Judecătorul care a pronunțat decizia din apel este incompatibil absolut să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel. |
Potrivit site-ului oficial (www.scj.ro), în ședința din 19 octombrie 2020, Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate o serie de sesizări privind recursuri în interesul legii, printre care și cea referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă, privind cazurile de incompatibilitate absolută.
Astfel, Înalta Curte a stabilit că, în cazul în care judecătorul este învestit să judece o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi C. pr. civ., dacă din circumstanțele particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în situația de a-și evalua, direct sau indirect, propria hotărâre.
Totodată, Înalta Curtea a statuat că, în temeiul art. 41 alin. (1) C. pr. civ., judecătorul care a pronunțat decizia din apel este incompatibil absolut să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel.
Obiectul recursului în interesul legii
Art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă
„(1) Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare”.
Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 24/2020
Prin Decizia nr. 24/2020, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, a stabilit că: „în cazul în care judecătorul este învestit să judece o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, dacă din circumstanțele particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în situația de a-și evalua, direct sau indirect, propria hotărâre. În temeiul art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecătorul care a pronunțat decizia din apel este incompatibil absolut să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare exercitată împotriva deciziei date în recursul declarat împotriva deciziei sale din apel”.