Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 19/2015 (M. Of. nr. 11/7.01.2016): art. 1050-1053 Cod procedură civilă şi art. 56, art. 76 şi art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil

11 ian. 2016
Vizualizari: 6160

Despre

  • M. Of. nr. 11 din 7 ianuarie 2016
  • Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 19/2015
  • Art. 1050-1053 Cod procedură civilă
  • Art. 56, art. 76 și art. 82 Legea nr. 71/2011

Punctul de vedere exprimat de specialiști

Opinia exprimată, de specialiștii din cadrul Facultății de Drept a Universității București, în temeiul art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, a fost cea potrivit căreia problema de drept dedusă analizei trebuie soluționată în sensul că, ori de câte ori cererea are ca obiect constatarea dobândirii dreptului real ca urmare a uzucapiunii, indiferent de momentul la care a început posesia, se aplică procedura specială reglementată de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, iar atunci când constatarea dobândirii dreptului de proprietate, ca urmare a uzucapiunii, se invocă pe cale de excepție, respectiv cât timp înscrierile în cartea funciară nu au un efect constitutiv de drepturi, se aplică procedura contencioasă de drept comun. Acolo unde se aplică deja efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară și, în viitor, pe măsură ce se va aplica efectul constitutiv, nu se va mai putea invoca uzucapiunea pe cale de excepție, ci numai cu aplicarea procedurii speciale.

Punctul de vedere exprimat de specialiștii în procedură civilă ai Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj este în sensul că procedura specială a înscrierii drepturilor reale imobiliare dobândite prin uzucapiune trebuie aplicate și prescripțiilor începute anterior noului Cod civil, aceștia apreciind că textul art. 35 privind procedura acțiunii în constatare ar putea fi înlăturat prin invocarea directă a încălcării textului art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1.

Specialiștii de la catedra de drept civil a Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj au apreciat că procedura specială a uzucapiunii extratabulare nu este susceptibilă de a fi aplicată tuturor uzucapiunilor al căror curs a început înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil. Totodată, subliniind că există o diferență de natură juridică între uzucapiunea reglementată de vechiul Cod civil și uzucapiunea extratabulară, s-a apreciat că nu ar fi justificată extinderea procedurii judiciare specifice uneia dintre cele două modele de uzucapiune la uzucapiunea instituită de vechiul Cod civil. Astfel, procedura din art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă este mult prea puternic legată/condiționată de natura juridică a uzucapiunii extratabulare pentru a putea fi extinsă și la un alt tip de uzucapiune. O atare extindere ar presupune modificare de facto fie a legii materiale, condiționând uzucapiunea din vechiul Cod civil de înscrierea în cartea funciară, fie a legii procesuale, prin trunchierea procedurii speciale, care nu poate fi doar preluată, fără adaptarea conținutului actual.

Opinia INM exprimată de formatorii cu normă întreagă din cadrul catedrei de drept civil și drept procesual civil, a fost în sensul că procedura specială reglementată de dispozițiile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă este aplicabilă numai în ipoteza în care obiectul cererii introduse pe rolul instanțelor judecătorești ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă vizează înscrierea dreptului dobândit în temeiul uzucapiunii extratabulare prevăzută de art. 930 din noul Cod civil. S-a subliniat că, în ipoteza în care posesia imobilului a început sub imperiul Codului civil din 1864, iar cererea de constatare a dobândirii dreptului real prin efectul uzucapiunii achizitive este introdusă pe rolul instanțelor judecătorești ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile dispozițiile Codul civil de la 1864, iar, sub aspectul dreptului procesual, dispozițiile noului cod de procedură civilă, însă nu procedura specială, ci dispozițiile generale și cele vizând procedura contencioasă.

 

 

Raportul asupra recursului în interesul legii

Raportul întocmit de judecătorii-raportori desemnați, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedură civilă, a concluzionat că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă și art. 56, 76 și 82 din Legea nr. 71/2011, stabilește că procedura specială reglementată de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privința prescripțiilor achizitive începute anterior intrării în vigoare a Codului civil. Astfel, sub aspect material, sunt aplicabile normele de drept în vigoare la data începerii posesiei, iar, sub aspect procedural, se aplică dispozițiile generale și cele vizând procedura contencioasă din Codul de procedură civilă.

 

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 19/2015

Prin Decizia nr. 19/2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii exercitat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava.

ÎCCJ a stabilit faptul că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă și art. 56, art. 76 și art. 82 din Legea nr. 71/2011, procedura specială reglementată de prevederile art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privința posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil.

Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 19/2015 (M. Of. nr. 11/7.01.2016): art. 1050-1053 Cod procedură civilă și art. 56, art. 76 și art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil was last modified: ianuarie 11th, 2016 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.