Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 10/2019 (M. Of. nr. 472/11.06.2019): Art. 342 („Nerespectarea regimului armelor și al munițiilor”) alin. (6) din NCP

Decizia ÎCCJ	Complet ÎCCJ	Acte normative	Articole	Sumar
Decizia ÎCCJ nr. 10/2019	Complet RIL	Codul penal	– art. 112 alin. (1) lit. f); – art. 342 alin. (6);	În cazul faptei prevăzute de art. 342 alin. (6) din Codul penal, cu privire la care s-a dispus o soluție de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, arma și muniția intră sub incidența confiscării speciale, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal, în procedura reglementată de art. 5491 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care făptuitorul nu a depus arma și muniția la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă
		Codul de procedură penală	art. 549^1

În M. Of nr. 472 din 11 iunie 2019, s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 10/2019 prin care s-a discutat cu privire la recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, referitor la „soluționarea propunerii de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale în cazul în care s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, prevăzută de art. 342 alin. (6) din Codul penal”. 

Astfel, Înalta Curte a stabilit că în cazul faptei prevăzute de art. 342 alin. (6) din Codul penal, cu privire la care s-a dispus o soluție de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, arma și muniția intră sub incidența confiscării speciale, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal, în procedura reglementată de art. 549^1 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care făptuitorul nu a depus arma și muniția la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă.

Art. 112 („Confiscarea specială”) alin. (1) lit. f) din Codul penal 

„(1) Sunt supuse confiscării speciale:

(…)

f) bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală.”

Art. 342 („Nerespectarea regimului armelor și al munițiilor”) alin. (6) din Codul penal 

„(6) Nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

Art. 549^1 („Procedura de confiscare sau de desființare a unui înscris în cazul clasării”) din Codul de procedură penală 

„(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.

(2) Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.

(3) Pentru termenul fixat se dispune încunoștințarea procurorului și se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanței, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.

(4) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în ședință publică, după ascultarea procurorului și a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, dacă sunt prezente. Dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător.

(5) Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului.

(6) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestație. Contestația nemotivată este inadmisibilă.

(7) Contestația se soluționează potrivit procedurii prevăzute la alin. (4) de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă propunerea potrivit alin. (5).”

Cu privire la acest capitol, ÎCCJ s-a mai pronunțat în următoarele spețe:

– Decizia nr. 16 din 10.05.2017;

– Încheierea nr. 828 din 14 septembrie 2017.

În jurisprudența Curții Constituționale au fost identificate următoarele decizii care prezintă relevanță în dezlegarea problemei de drept actuale:

– Decizia nr. 791 din 17 noiembrie 2015;

– Decizia nr. 725 din 6 decembrie 2016;

– Decizia nr. 166 din 17 martie 2015.

În această privință, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a opinat că, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 471 și art. 472 din Codul de procedură penală, aplicabile în materia recursului în interesul legii, rezultă că pentru a se apela la acest mecanism de unificare a practicii judiciare nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate.

Totodată, acesta a mai susținut că sesizarea cu recurs în interesul legii nu îndeplinește nici condiția de la art. 472 din Codul de procedură penală, întrucât nu cuprinde soluția ce se propune de către titular. În consecință, reținând că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei jurisprudențe divergente cu privire la problema de drept invocată, în baza art. 473 și art. 474 din Codul de procedură penală, a opinat că recursul în interesul legii trebuie respins ca inadmisibil.

În concluzie, acesta a conchis solicitând, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu recurs în interesul legii și, în subsidiar, dacă cererea va fi considerată admisibilă, să se constate că această problemă de drept a primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și, printr-o decizie obligatorie, să se stabilească modul unitar de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, conform art. 474 din Codul de procedură penală, respectiv acela că: „Se dispune confiscarea specială a armelor și muniției deținute după expirarea valabilității permisului de armă și nedepunerea acestora în termen de 10 zile de la momentul expirării la un armurier autorizat”.

Prin raportul întocmit inițial în cauză, judecătorul-raportor a apreciat că recursul în interesul legii este inadmisibil, sesizarea neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 471 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală și a celor prevăzute expres de art. 472 din Codul de procedură penală.

Analizând punctele de vedere ale procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și ale celorlalte curți de apel din țară la care s-au atașat și alte hotărâri judecătorești definitive, s-a constatat existența unei jurisprudențe neunitare.