Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 17/2016 (M. Of. nr. 1004/14.12.2016): Răspunderea contravenţională a candidatului independent în alegerile locale. Sancţionarea candidatului independent în alegerile locale pentru contravenţia de a nu depune un raport detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale, atunci când acesta nu a avut înregistrat la AEP un mandatar financiar

 
Mai întâi, se remarcă existența unei confuzii între tipurile de răspundere juridică pe care le poate antrena încălcarea prevederilor legale enunțate, fiind evident că art. 26 alin. (5) din Legea nr. 334/2006 (2010) [art. 34 alin. (7) din Legea nr. 334/2006 (2015)], plasat în cap. IV al actului normativ: „Finanțarea în timpul campaniei electorale”, nu poate viza răspunderea contravențională, guvernată de principiul răspunderii personale, recunoscut în doctrină, dar și în jurisprudența Curții Constituționale².

²Decizia Curții Constituționale nr. 411 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2014.

În plus, fapta sancționabilă contravențional analizată – nedepunerea sau depunerea cu întârziere a raportului detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale – se situează, prin ipoteză, ulterior momentului în care se derulează operațiunile la care se referă art. 26 alin. (5) din Legea nr. 334/2006 (2010) [art. 34 alin. (7) din Legea nr. 334/2006 (2015)], iar solidaritatea, de regulă, nu se prezumă³.

³Art. 1.445 din Codul civil.

Rezultă că și în ipoteza în care s-ar considera, ad absurdum, contrar principiului enunțat, că în materie electorală ar funcționa răspunderea contravențională solidară între candidat și mandatarul său financiar, comportamentul sancționat contravențional excedează ipotezelor indicate limitativ de textul care instituie solidaritatea.

În fine, între mandant (candidatul independent) și mandatarul său financiar nu există un raport de subordonare specific raporturilor de prepușenie, astfel încât nu se poate pune problema instituirii unei forme de răspundere delictuală (răspunderea comitentului pentru fapta prepusului) și, corelativ, nici a solidarității dintre cei doi pe acest temei.

Concluzionând, se apreciază că în materie contravențională dispozițiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 334/2006 (2010) [art. 34 alin. (7) din Legea nr. 334/2006 (2015)] nu sunt aplicabile. În privința acestui tip de răspundere funcționează principiul personalității, ceea ce presupune că sancțiunea contravențională nu poate fi aplicată decât persoanei care a comis contravenția, aceasta urmând să răspundă în nume propriu.

Art. 32 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 749/2007 [art. 32 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2016] prevede că pentru aceeași contravenție constatată nu se pot sancționa, în același timp, partidul politic și mandatarul financiar sau, după caz, candidatul independent și mandatarul financiar. Această normă confirmă încă o dată raționamentul expus anterior.

Ca urmare, referitor la prima problemă pe care o ridică recursul în interesul legii analizat, răspunsul este că nu există un drept de opțiune al autorității publice competente să aplice sancțiunea contravențională, între candidatul independent și mandatarul său financiar, singura persoană care poate fi sancționată pentru încălcarea dispoziției prevăzute la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 (2010) [art. 47 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 (2015)], în ipoteza în care a fost desemnat și înregistrat în condiții legale un mandatar financiar, fiind acesta din urmă.

Referitor la cea de-a doua problemă de drept

A doua problemă de drept pe care o ridică recursul în interesul legii este mai complexă.

Divergențele de opinie vizează existența sau nu, în privința acestei contravenții, a unui subiect activ calificat în persoana mandatarului financiar. Cu alte cuvinte, se pune în discuție posibilitatea atragerii răspunderii contravenționale a competitorului electoral, atunci când acesta, încălcându-și o obligație legală, nu și-a desemnat un mandatar financiar.

Se apreciază că este rațională rezolvarea pe care au dat-o acestei probleme de drept majoritatea instanțelor judecătorești și care a fost propusă de procurorul general.

Enumerarea cuprinsă în art. 41 alin. (2) din Legea nr. 334/2006 (2010), formulă lărgită de legiuitor prin pct. 10 al articolului unic din Legea nr. 78/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, începând cu 1 mai 2016, prin includerea sintagmei „precum și a altor persoane care au încălcat dispozițiile prevăzute la alin. (1)-(3)”, determină subiecții activi ai contravențiilor indicate la alin. (1)-(3), inclusiv ai contravenției analizate, prevăzute de art. 41 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 (2010) [art. 52 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 (2015)].

Sintagma „după caz” din cuprinsul normei nu are menirea de a restrânge sfera subiecților activi, ci de a permite aplicarea normei contravenționale sancționatoare în situații diverse, precum cea care a generat cea de-a doua problemă de drept analizată în prezentul raport.

Acest raționament și soluția pe care o determină, respectiv răspunderea contravențională a candidatului independent care nu și-a desemnat un mandatar financiar, nu contravin regulilor de interpretare a legii contravenționale. În esență, principiul legalității nu permite aplicarea prin analogie a unei norme în detrimentul celui care a săvârșit fapta, însă, în ipoteza de față, este exclusă aplicarea prin analogie atât timp cât norma legală prevede în mod expres și direct categoriile de persoane cărora le poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere și situațiile absurde la care s-ar ajunge dacă s-ar opta pentru interpretarea potrivit căreia, în lipsa desemnării unui mandatar financiar, nu se poate aplica o sancțiune pentru contravenția al cărei element material constă în omisiunea de a depune în termenul legal raportul prevăzut de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 (2010) [art. 47 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 (2015)].

Practic, s-ar valorifica în favoarea candidatului independent propria culpă (contrar principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans) și s-ar valida un comportament care încalcă principiile finanțării activității partidelor politice și a campaniilor electorale, indicate anterior, mai ales principiul transparenței veniturilor și cheltuielilor.

În altă ordine de idei, pentru a eluda prevederile legale imperative care stabilesc atribuțiile mandatarului financiar [de exemplu, art. 26 alin. (5) din Legea nr. 334/2006 (2010), respectiv art. 34 alin. (5) din Legea nr. 334/2006 (2015)], ar fi suficientă omiterea desemnării unui mandatar financiar de către competitorul electoral, căci, în logica interpretării contrare, candidatul independent nu ar putea fi sancționat contravențional.

O astfel de interpretare nu poate fi primită nici prin prisma faptului că sancțiunea pentru omisiunea de a desemna un mandatar financiar este mai redusă decât sancțiunea contravențională pentru nedepunerea raportului detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale [art. 52 alin. (1) raportat la art. 34 alin. (12) din Legea nr. 334/2006 din forma actuală a legii]. Ar fi, așadar, tentantă acceptarea unei sancțiuni reduse pentru săvârșirea unei singure contravenții – omisiunea de desemnare și înregistrare a mandatarului financiar – dacă astfel se obține exonerarea de răspundere contravențională pentru o multitudine de alte fapte contravenționale.

Or, este clar că nu aceasta a fost voința legiuitorului.

În fine, un alt argument reținut în justificarea celeilalte opinii pornește de la ideea că prevederile art. 38 alin. (4) din Legea nr. 334/2006 (2010) [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 334/2006 (2015)] stabilesc o sancțiune specifică pentru candidații declarați aleși care nu și-au depus în condițiile legii raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale: acestora „nu li se pot valida mandatele”.

Nici acest argument nu poate fi primit, pentru că sancțiunea specifică, suplimentar reglementată de legiuitor, operează doar în privința candidaților aleși.

Este evident că sancțiunea contravențională vizează, în egală măsură, ambele categorii de candidați, indiferent dacă aceștia au fost sau nu aleși.

Legiuitorul a considerat că, în privința candidaților aleși, scopul reglementării poate fi atins și prin instituirea unei sancțiuni suplimentare foarte energice: nevalidarea mandatului obținut în condiții de netransparență a fondurilor utilizate, fără a-i exclude, cum s-a arătat, din câmpul de aplicare al normei contravenționale pe ceilalți candidați ale căror venituri și cheltuieli electorale au fost, de asemenea, netransparente.

Ca urmare, referitor la cea de-a doua problemă pe care o ridică recursul în interesul legii supus analizei, răspunsul este că, în situația în care nu și-a înregistrat la AEP un mandatar financiar, este posibilă sancționarea contravențională a candidatului independent pentru contravenția de a nu depune un raport detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale.