Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 70/2017 (M. Of. nr. 935/27.11.2017): recalcularea pensiei de serviciu a magistraților care au exercitat și profesia de avocat

În M. Of. nr. 935 din 27 noiembrie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 70/2017 din 16 octombrie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă majorarea pensiei de serviciu, prevăzută de art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completănle ulterioare, cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură [noțiune înțeleasă prin raportare la art. 82 alin. (2) din aceeași lege ca incluzând și perioada în care titularul pensiei a exercitat profesia de avocat], se aplică și în considerarea perioadei în care titularul pensiei de serviciu a exercitat profesia de avocat după data eliberării din funcția de procuror și obținerea pensiei de serviciu, cu ocazia recalculării acestei pensii, potrivit art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin H.G. nr. 1.275/2005, raportat la art. 107 alin. (4) și (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare”.

Legea nr. 303/2004

„Art. 82

 (1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

(2) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

(…)

(4) Pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) și (2) la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), fără a o putea depăși.

(…)”.

Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004

„Art. 23

Recalcularea pensiilor de serviciu în condițiile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se face la cererea persoanei îndreptățite”.

Legea nr. 19/2000

„Art. 95

(1) Beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensiei după fiecare stagiu de cotizare de minimum 12 luni, realizat în condițiile prezentei legi.

(2) Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.

(3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare”.

„Art. 169

(1) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.

(2) Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.

(3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare”.

Legea nr. 263/2010

„Art. 107

(…)

(4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condițiile legii.

(5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea”.

I. Titularul și obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Constanța — Secția I civilă a dispus, prin încheierea din 20 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.412/118/2016, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă majorarea pensiei de serviciu, prevăzută de art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completănle ulterioare, cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură [noțiune înțeleasă prin raportare la art. 82 alin. (2) din aceeași lege ca incluzând și perioada în care titularul pensiei a exercitat profesia de avocat], se aplică și în considerarea perioadei în care titularul pensiei de serviciu a exercitat profesia de avocat după data eliberării din funcția de procuror și obținerea pensiei de serviciu, cu ocazia recalculării acestei pensii, potrivit art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin H.G. nr. 1.275/2005, raportat la art. 107 alin. (4) și (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare”.

X. Înalta Curte de Casație și Justiție

69. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere ale părților, opiniile specialiștilor consultați și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

70. Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută, aceea de a pronunța o decizie interpretativă de principiu, în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare la nivel național, se impune, în primul rând, evaluarea tuturor elementelor sesizării, adică verificarea atât a circumstanțelor care o generează, cât și a condițiilor care permit declanșarea mecanismului de interpretare.

71. Aceasta presupune verificarea îndeplinirii simultane a tuturor condițiilor prevăzute pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, condiții extrase din dispozițiile legale redate în cele ce urmează.

72. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

73. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților”.

74. Textele citate conturează suma condițiilor care verifică admisibilitatea sesizării, care vor fi analizate după cum urmează:

75. Condiția privind existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță, în competența unui complet legal învestit cu soluționarea sa este îndeplinită, întrucât titularul sesizării, Curtea de Apel Constanța — Secția I civilă soluționează litigiul în apel, în ultimă instanță, cauza având ca obiect anularea unei prime decizii de pensionare și obligarea casei județene de pensii la emiterea unei noi decizii, care să includă și majorarea de 5%, prin aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, respectiv câte 1% pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură de 25 de ani.

76. Jurisdicția în materia asigurărilor sociale se realizează în condițiile Legii nr. 263/2010, prin intermediul tribunalelor și curților de apel, acestea din urmă soluționând apelurile declarate împotriva hotărârilor tribunalelor, în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (2) din lege.

77. Chestiunea de drept a cărei lămurire este solicitată Înaltei Curți de Casație și Justiție are înrâurire asupra modului de soluționare pe fond a cauzei, situația premisă permițând instanței sesizate concluzia că și această condiție de admisibilitate este îndeplinită.

78. Astfel, reclamanta este beneficiara unei pensii de serviciu, fiind eliberată din funcția de procuror în anul 2009, prin valorificarea unei vechimi de 28 de ani în această funcție.
Ulterior, aceasta a exercitat profesia de avocat încă 5 ani, astfel cum rezultă din adeverința eliberată de Baroul Constanța, iar, în anul 2016, a solicitat casei județene de pensii emiterea unei noi decizii de pensionare care să includă o majorare de 5% a pensiei de serviciu, în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 și ale art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, adresându-se, în cele din urmă, instanței competente, în temeiul art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

79. În aceste condiții, devin esențiale pentru soluționarea pe fond a pretenției atât compatibilitatea dintre aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 și art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 cu cele ale art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, cât și lămurirea chestiunii dacă perioada lucrată de reclamantă ca avocat după pensionarea din funcția de magistrat reprezintă, în sensul art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, vechime în magistratură care să îl îndreptățească pe titularul cererii la ajustarea pensiei de serviciu cu procentul prevăzut de art. 82 alin. (4) din aceeași lege.

80. Dualitatea interpretării dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004 este relevată de instanța de trimitere printr-o complexă expunere, aceasta conturând, deopotrivă, dificultatea problemei de drept cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată, urmare directă a neclarității prevederilor legale incidente, la care se pot adăuga, la nivel argumentativ, anumite considerente ale Deciziei nr. 26/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a decis că „Majorarea prevăzută de dispozițiile art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de 1% pentru fiecare an care depășește vechimea minimă de 25 ani, se aplică în condițiile în care în calculul vechimii de 25 de ani, ca și pentru vechimea ce depășește această limită se au în vedere și perioadele desfășurate de către beneficiarii pensiei de serviciu în activitățile și funcțiile conexe celor de judecător și procuror, expres prevăzute de art. 82 alin. (1) și alin. (2) din lege, respectiv magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi, precum și în exercitarea profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult”.

81. De asemenea, chestiunea de drept identificată prezintă caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

82. În acest sens, se reține că instanța de apel subliniază prin sesizare că noutatea chestiunii de drept se caracterizează, ca condiție de admisibilitate, prin inexistența unei jurisprudențe consolidate în materie la nivelul instanțelor, indiferent de ierarhia lor, dar și prin echivocul formulărilor folosite de legiuitor și prin neclaritatea ipotezei normative la care dispozițiile legale sunt incidente.

83. Totodată, relația de cauzalitate normativă dintre dispozițiile alin. (4) al art. 82 și cele ale alin. (1) și (2) ale aceluiași articol din Legea nr. 303/2004, în ipoteza actualei sesizări, se impune a fi clarificată și în contextul Deciziei nr. 26/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept care, la o primă vedere, ar permite interpretarea că titularii dreptului la pensie de serviciu pot beneficia de cuantumul majorat al acesteia pentru fiecare an lucrat, peste cei 25 de ani, în profesiile menționate de lege ca relevante pentru calculul vechimii în magistratură, fără nicio distincție.

84. În fine, sesizarea îndeplinește și condițiile prefigurate în art. 520 din Codul de procedură civilă, fiind făcută după dezbateri contradictorii și conținând argumentele care susțin admisibilitatea sa, punctul de vedere al instanței și al părților asupra acesteia.

85. În aceste condiții, se constată că sesizarea îndeplinește toate cerințele de admisibilitate pentru activarea mecanismului de unificare a practicii judiciare.

86. Pentru a conduce spre dezlegarea chestiunii de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție se impune lămurirea conceptului de pensie de serviciu, astfel cum este reglementat de Legea nr. 303/2004, și relația acesteia cu pensia pentru limită de vârstă reglementată de Legea nr. 263/2010.

87. Pentru acest demers este util de precizat că Legea nr. 303/2004 a intrat în vigoare la 27 septembrie 2004, a fost republicată în anul 2005 și a fost ulterior amendată prin mai multe acte normative, între care sunt relevante Legea nr. 29/2006 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 97/2008.

88. În contextul acestei evoluții legislative, văzând sfera de aplicare a dipozițiilor Legii nr. 303/2004, subiectele reglementării, baza și formula de calcul, precum și mecanismele de ajustare, rezultă fără îndoială că pensia reglementată prin acest act normativ este o pensie de serviciu, specială, care întrunește elemente care o disting esențial de o pensie de tipul celor reglementate de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

89. Toate criteriile care conturează configurația pensiei de serviciu îi imprimă un regim special, derogatoriu de la cel care este specific unei pensii pentru limită de vârstă, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 51 și următoarele din Legea nr. 263/2010.

90. Ca atare, orice interpretare juridică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rămâne tutelată de sorgintea statutară a acestora, inclusiv în ceea ce privește dreptul la pensie și va avea ca punct de plecare ideea că regimul juridic al acesteia este unul special, derogatoriu de la dreptul comun. În acest sens, reglementarea juridică a pensiei de serviciu este, în principiu, distinctă de normele comune care reglementează sistemul pensiilor publice.

91. Numai în sensul acestor argumente poate fi interpretat alin. (8) al art. 82 din Legea nr. 303/2004, prin care se stabilește că pensia prevăzută de art. 82 alin. (1)—(7) are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă. Cu alte cuvinte, pensia de serviciu este calificată de lege ca pensie pentru limită de vârstă, de care se distinge însă în conținut, și nu este reglementată după dispozițiile aplicabile acesteia.

92. Dispozițiile de drept comun în materie de pensii nu pot fi văzute decât ca fiind complementare celor ale legii speciale, Legea nr. 303/2004, și numai dacă nu sunt incompatibile cu natura și specificul pensiei de serviciu.

93. Această abordare corespunde fără doar și poate unor rațiuni juridice și politici sociale care dau expresie concretă tezei potrivit căreia anumite categorii profesionale, prin serviciul public pe care îl exercită, garantează independența justiției și rolul acesteia în funcționarea statului, iar acestea se susțin și printr-o recunoaștere materială concretizată în drepturi bănești adecvate, inclusiv în forma pensiei de serviciu, ca o stimulare necesară și o întărire implicită a unei justiții independente.

94. Sub aceste auspicii necesar a fi relevate, se desprinde concluzia că, în relația sa cu Legea nr. 263/2010, în materia reglementării pensiilor, Legea nr. 303/2004 este lege specială, a cărei aplicare primează necondiționat și în toate cazurile asupra legii generale. De aceea, apelul la legea generală este posibil, în aceste condiții, numai dacă legea specială nu acoperă anumite domenii ale dreptului la pensia de serviciu pe care legea generală le reglementează sau dacă legea specială conține trimiteri exprese la dispozițiile celei generale.

95. De aceea, devine firească chestiunea de a lămuri dacă împrumutul de norme, conform celor ce precedă, este valorificabil în cazul analizat, altfel spus, dacă este posibilă o lămurire a modului de aplicare a dispozițiilor art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 prin prisma incidenței dispozițiilor art. 107 alin. (4) din Legea nr. 263/2010.

96. Se impune a cerceta dacă mecanismul de recalculare a pensiilor pentru limită de vârstă este aplicabil și titularilor unei pensii de serviciu, în condițiile în care, cum este ipoteza care generează întrebarea, ulterior pensionării din funcția de judecător sau procuror, persoana în cauză, care exercită profesia de avocat, poate solicita, prin recalculare, aplicarea procentului de 1% prevăzut de art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.

97. Astfel, se observă că, prin instituția recalculării pensiei pentru limită de vârstă, a cărei reglementare o regăsim în dispozițiile art. 107 alin. (4) și (5) din Legea nr. 263/2010, i se permite pensionarului care își reia activitatea și cumulează calitatea de pensionar cu cea de asigurat în sistemul public de pensii să solicite adiționarea stagiilor de cotizare realizate ulterior emiterii deciziei de pensionare, adiționare care, de regulă, are ca efect mărirea pensiei inițial calculate.

98. Specific recalculării, în sistemul de pensii publice, este identificarea unui stagiu de cotizare, indiferent de durată. Astfel, pensionarul reîncadrat poate cere adiționarea stagiului de cotizare, ceea ce presupune reîntoarcerea în patrimoniul său a beneficiului cotizării sub forma unei pensii recalculate într-un cuantum mai mare.

99. În acest context, recalcularea pensiei este operația tehnico-juridică de stabilire a unui nou cuantum al pensiei ca urmare a apariției unei situații juridice neavute în vedere de organul competent la stabilirea inițială a pensiei și emiterea unei prime decizii de pensionare.

100. Prin prisma acestui aspect definitoriu al noțiunii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă sub auspiciile dreptului comun în materie, se poate observa că dispozițiile art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 au în vedere nu o recalculare de tipul celei stabilite potrivit art. 107 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, ci un mecanism de majorare cu 1% a cuantumului pensiei pentru fiecare an lucrat peste cei 25 de ani stabiliți în condițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

101. Acest mecanism este deopotrivă aplicabil în cazul stabilirii pensiei de serviciu a magistraților, la data emiterii deciziei, dar și în cazul în care, ulterior emiterii deciziei inițiale de pensionare, titularii pensiei de serviciu solicită adiționarea procentului de 1% pentru fiecare an efectuat în plus până la data eliberării din funcție.

102. Aceasta, întrucât, încă la prima vedere, transpare că una dintre condițiile acestei majorări o reprezintă adiționarea unei perioade de 1 an de exercitare a funcției peste cei 25 de ani deja efectuați. Apoi, formula de calcul a pensiei de serviciu se face prin raportare la dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, având ca reper indemnizația de încadrare brută lunară sau salariul de bază brut lunar și sporurile avute în vedere în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, fiind deosebită de formula de recalculare prevăzută în sistemul de pensii publice. Un alt aspect de diferență al majorării pensiei în condițiile Legii nr. 303/2004, în comparație cu recalcularea pensiei, este acela că majorarea nu poate depăși, prin ajustarea cu 1% corespunzătoare fiecărui an lucrat în plus, procentul de 100%.

103. Așadar, chiar dacă s-ar putea susține, că, pe fond, atât recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, cât și majorarea pensiei instituită pentru pensiile de serviciu prin legea specială au ca efect ajustarea pensiei, diferențele specifice justifică deplin concluzia că, pentru pensia de serviciu a magistraților, există un unictemei, cuprins în Legea nr. 303/2004, suficient în sine pentru stabilirea dreptului la pensia de serviciu, dacă vechimea în activitatea stabilită potrivit legii depășește 25 de ani.

104. Că mecanismul legislativ de majorare a pensiei de serviciu nu îndeplinește și funcția de recalculare a acesteia în condițiile dreptului comun se susține, în plus, și prin modul în care este enunțat art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, care prevede că „Recalcularea pensiilor de serviciu în condițiile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se face la cererea persoanei îndreptățite”. Aceste dispoziții susțin faptul că procedura recalculării pensiei magistraților, atunci când aceasta este incidență sub toate particularitățile sale, este supusă, prin trimitere, dispozițiilor Legii nr. 263/2010 care reiau într-o formă ușor modificată dispozițiile Legii nr. 19/2000, aceasta neavând un domeniu suprapus cu cel al art. 82 alin. (4), care, cum s-a arătat deja, se aplică precum o reglementare independentă și suficientă per se.

105. Suma argumentelor prezentate mai sus permite o primă concluzie utilă pentru soluționarea chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată, aceea că majorarea pensiei de serviciu, prevăzută de art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, cu 1% din baza de calcul pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură nu poate fi obținută prin recalcularea acestei pensii, potrivit art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, raportat la art. 107 alin. (4) și (5) din Legea nr. 263/2010, ci prin raportare la prevederea specială cuprinsă în Legea nr. 303/2004.

106. A doua chestiune care trebuie verificată este aceea dacă majorarea pensiei de serviciu cu 1% din baza de calcul pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură se poate aplica în considerarea perioadei în care titularul pensiei de serviciu a exercitat profesia de avocat după eliberarea din funcția de procuror sau judecător prin pensionare și obținerea unei pensii de serviciu.

107. În acest demers trebuie subliniat, în primul rând, scopul esențial al legii speciale, care a fost concepută ca un beneficiu al desfășurării activității de magistrat, astfel cum se degajă și din jurisprudența Curții Constituționale, în care se afirmă constant că pensia de serviciu a magistraților a fost instituită în vederea stimulării stabilității, fidelității și formării unei cariere în magistratură. Scopul legii este, așadar, acela de a delimita statutul magistratului, creând un set de instituții juridice configurate în obligații și drepturi care îi au ca subiect al reglementării pe judecători și procurori și cariera acestora.

108. În acest context, este util de menționat că această calitate se obține și încetează în condiții specific reglementate și este dincolo de orice neclaritate că iese de sub spectrul reglementării, încetându-i această calitate, judecătorul sau procurorul eliberat din funcție prin pensionare.

109. Prin urmare, dacă, prin efectul dispozițiilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și în considerarea calității de magistrat a celui care invocă acest drept în calculul perioadei de 25 de ani de vechime în magistratură se vor avea în vedere perioadele în care acesta a desfășurat activități juridice conexe de tipul celor prevăzute de lege, la încetarea acestei calități, ieșind de sub incidența legii, această asimilare nu mai este posibilă.

110. În acest sens, vechimea în magistratură, a cărei reglementare o regăsim definită în dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, se recunoaște celui care, având funcția de judecător sau procuror, a îndeplinit una dintre funcțiile enumerate de lege sau perioada în care a fost avocat notar etc., asimilarea făcându-se înainte, iar nu după încetarea acestei calități.

111. Chiar așa fiind, conceptul de vechime în magistratură cu care operează art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 nu este cel definit de art. 86 din lege, ci cel delimitat prin alin. (1) și (2) din același art. 82.

112. Tot în același sens sunt interpretate dispozițiile art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 prin Decizia nr. 26/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat, în esență, că vechimea în activitățile juridice conexe este considerată vechime utilă pentru dobândirea și calculul pensiei de serviciu, putând fi valorificată ca atare la data formulării cererii de pensionare.

113. Pe de altă parte, din perspectiva interpretării literale a dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004, se poate observa că atât alin. (1), cât și alin. (4) fac explicită referire, când fixează cuantumul și modul de calcul al pensiei de serviciu, la venitul avut la data pensionării magistratului din această funcție.

114. Din formularea legii, dând curs unei interpretări de acuratețe, fie și doar gramaticale, rezultă că luarea în calcul a vechimii legale care justifică acordarea pensiei speciale privește exclusiv perioada care precede recunoașterea, stabilirea și plata pensiei, iar asimilarea se poate face doar pentru deschiderea dosarului de pensie.

115. Natura de excepție a reglementării și stricta sa interpretare nu permit aplicarea ei extensivă într-o situație cu alți parametri, cum este cea care a generat formularea sesizării.

116. Similar, criteriile de majorare a pensiei de serviciu privesc cuantumul pensiei la momentul stabilirii, în considerarea activităților generatoare de vechime valorificabilă pentru pensia de serviciu, precum și un mod de calcul specific, atât în raport cu valoarea majorării cuantumului pensiei — de 1% pentru fiecare an care depășește vechimea de 25 de ani — cât și prin circumstanțierea activităților care pot fi luate în calcul pentru asemenea operațiuni. Acest mecanism intră în funcțiune doar când are loc pensionarea titularului unei pensii de serviciu.

117. Rezumând toate argumentele precedente, se pot desprinde drept concluzii utile pentru soluționarea chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată, următoarele:

118. Mecanismul de majorare a pensiilor de serviciu ale magistraților, reglementat de art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, este distinct de cel al recalculării pensiei, conform art. 23 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, raportat la art. 107 alin. (4) și (5) din Legea nr. 263/2010.

119. Mecanismul de recalculare a pensiilor, reglementat de legea privind sistemul unitar de pensii publice, dă expresie regulii contributivității ridicate la rang de principiu, care nu este aplicabilă majorării pensiilor de serviciu, stabilite și reglementate prin legea specială. Plata contribuțiilor pensionarului reîncadrat, care achită contribuții de asigurări sociale, nu activează mecanismul de majorare a pensiilor, care va fi operant efectiv la data pensionării celui care are calitatea profesională cerută de lege, fără a fi posibilă aplicarea sa, prin analogie, altor situații.

120. Și, întrucât pensia de serviciu are la bază un concept diferit ca funcțiune, este justificată intenția legiuitorului de a delimita normativ modul de stabilire a acesteia atât din perspectiva calculului, cât și din cea a momentului la care poate fi stabilită.