Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 7/2017 (M. Of. nr. 220/30.03.2017): Dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi a unor acte normative conexe

În M. Of. nr. 220 din 30 martie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 7/2017 din 30 ianuarie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin în lumina dispozițiilor art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și a unor acte normative conexe.

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin

„Art. 61

Cambia are valoare de titlu executor pentru capital și accesorii, stabilite conform art. 53, 54 și 57. Competentă pentru a învesti cambia cu formulă executorie este judecătoria.

Încheierea de învestire nu este supusă apelului”.

„Art. 106

Sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispozițiunile relative la cambie, privind:

– girul (art. 13-23);
– scadența (art. 36-40);
– plata (art. 41-46);
– acțiunea sau executarea cambială (art. 47) și
– regresul în caz de neplată (art. 48-55 și 57-65);
– protestul (art. 66-73);
– plata prin intervențiune (art. 74 și 78-82);
– copiile (art. 83 și 86);
– alterările (art. 88);
– prescripțiunea (art. 94);
– zilele de sărbătoare legală, calendarul termenelor și inadmisibilitatea termenului de grație (art. 95-98);
– subscrierea prin punere de deget (art. 99);
– acțiunea decurgând din îmbogățire fără cauză (art. 65);
– anularea și înlocuirea titlului (art. 89-93).

Sunt, de asemenea, aplicabile biletului la ordin dispozițiunile privind cambia plătită de un an al treilea sau într-o localitate, alta decât aceea a domiciliului trasului (art. 4 și 30), stipulațiunea de dobândă (art. 5), deosebirile în indicarea sumei de plată (art. 6), efectele unei semnături puse în condițiunile arătate la art. 7, efectele semnăturii unei persoane care lucrează fără împuternicire sau depășind împuternicirea (art. 10) și cambia în alb (art. 12).

Sunt, de asemenea, aplicabile biletului la ordin dispozițiunile privitoare la aval (art. 33-35), în cazul prevăzut de ultimul alineat al art. 34, dacă avalul nu arată pentru cine a fost dat, el se socotește dat pentru emitent”.

Codul de procedură civilă

„Art. 640 („Titlurile de credit”)

Cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titlurile executorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de legea specială”.

Art. 666 („Încuviințarea executării silite”)

(1) În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.

(2) Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanță, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare.

(3) Încheierea va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 233 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințat urmărirea silită a bunurilor debitorului și modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta.

(4) Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.

(5) Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:

1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege sau alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege;
4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
5. debitorul se bucură de imunitate de executare;
6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
7. există alte impedimente prevăzute de lege.

(6) Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.

(7) Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare.

(8) În partea finală a încheierii de încuviințare a executării silite va fi adăugată formula executorie, cu următorul cuprins:

«Noi, Președintele României,

Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul (Aici urmează elementele de identificare a titlului executoriu.) pentru care s-a pronunțat prezenta încheiere de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii. (Urmează semnătura președintelui completului și a grefierului.)»”

O.U.G. nr. 1/2016

„Art. VII

Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii și/sau încuviințarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviințarea executării de către instanța judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie”.

I. Titularul și obiectul sesizării

1. Prin Încheierea de ședință din data de 10 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.403/212/2016, Tribunalul Constanța – Secția a II-a civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii vizând învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin în lumina dispozițiilor art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și a unor acte normative conexe (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016).

2. Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 august 2016 cu nr. 2.769/1/2016.

XI. Înalta Curte

24. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, se rețin următoarele:

25. Potrivit dispozițiilor anterior menționate, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

26. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ; în doctrină, ele au fost identificate după cum urmează:

– existența unei cauze aflate în curs de judecată;
– instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță;
– cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;
– soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;
– chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;
– chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

27. Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele trei condiții sunt îndeplinite, întrucât Tribunalul Constanța este legal învestit cu soluționarea unei cereri de apel în ultimă instanță, obiectul litigiului conferind competență exclusivă, în primă instanță, judecătoriei, conform art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar hotărârile pronunțate de judecătorie prin care sunt respinse cererile de încuviințare a executării silite pot fi atacate numai cu apel, conform art. 666 alin. (7) din Codul procedură civilă.

28. De asemenea, este îndeplinită și cerința noutății chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiție distinctă de admisibilitate. Astfel, în doctrină, s-a exprimat opinia potrivit căreia sesizarea instanței supreme ar fi justificată sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate atunci când problema de drept nu a mai fost analizată – în interpretarea unui act normativ mai vechi – ori decurge dintr-un act normativ intrat în vigoare recent sau relativ recent prin raportare la momentul sesizării. De asemenea, problema de drept poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecății anterior. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

29. Examenul jurisprudențial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudență în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare, iar analiza punctelor de vedere oferă indicii referitoare la posibilitatea apariției unei practici neunitare din această perspectivă. Așa fiind, condiția noutății se verifică, devenind actuală cerința interpretării și aplicării normei de drept respective.

30. Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă sa nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

31. Așa cum a reținut și instanța de sesizare, problema de drept invocată în prezenta cauză este diferită față de recursul în interesul legii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 24/2008 în care s-a pronunțat Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite.

32. În ceea ce privește Decizia în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4/2009, se apreciază că această decizie a fost pronunțată avându-se în vedere dispozițiile procedurale de la acea dată, respectiv art. 374¹din Codul de procedură civilă și, respectiv, necesitatea aplicării principiului specialia generalibus derogant, învestirea cu formulă executorie a înscrisurilor cambiale fiind o componentă a executorialității acestora.

33. Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate privind declanșarea procedurii hotărârii prealabile.

34. Asupra dezlegării pe fond a chestiunii de drept semnalate, se reține că dispozițiile din legea generală, respectiv art. 640 din Codul de procedură civilă, fac trimitere expresă la dispozițiile legii speciale în ceea ce privește condițiile de fond pe care trebuie să le îndeplinească titlurile de credit, respectiv cambia, biletul la ordin și cecul, pentru a fi considerate titluri executorii. În alți termeni, cambia și biletul la ordin constituie titluri executorii pentru capital și accesorii, potrivit art. 61 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de legea specială pentru a fi calificate astfel, respectiv condițiile stipulate la art. 53, 54 și 57 din aceeași lege, iar cecul constituie titlu executoriu pentru capital și accesorii, conform art. 53 alin. 1 din Legea 59/1934.

35. Se reține, astfel, că un titlu de credit constituie titlu executoriu doar dacă îndeplinește condițiile de fond prevăzute în legea specială, urmând ca instanța de executare să verifice formal, în procedura instituită de art. 666 din Codul de procedură civilă, respectarea dispozițiilor legale speciale incidente fiecărui titlul executoriu invocat de creditor, dispoziții ce califică astfel înscrisul respectiv. Verificările pe care instanța de executare este obligată să le efectueze se circumscriu exclusiv condițiilor de formă ale titlului executoriu, fiind exclusă verificarea pe fond a titlului respectiv.

36. Dispozițiile art. 640 din Codul de procedură civilă au la bază principiul eminamente legal al forței executorii – principiu ce stă la baza întregii reglementări incluse în titlul dedicat executării silite din același cod. Acest principiu se regăsește și în dispozițiile art. 641 din Codul de procedură civilă, care stabilesc faptul că înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii doar în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Aceste condiții a căror îndeplinire atrage forța executorie a titlurilor și care vizează aspecte de fond, se pot regăsi în legea generală sau, și mai frecvent, în legi speciale, cum este cazul art. 640 din Codul de procedură civilă.

37. Prin urmare, dispozițiile art. 640 din Codul de procedură civilă fac trimitere la dispozițiile din legea specială doar în ceea ce privește respectarea condițiilor de fond instituite de Legea nr. 58/1934 și de Legea nr. 59/1934 a căror îndeplinire conferă titlului de credit forță executorie, nu însă și în ceea ce privește respectarea condițiilor de formă, între care procedura de învestire cu formulă executorie, condiții de formă ce sunt reglementate de legea generală – Codul de procedură civilă – în art. 666, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016. Revine, astfel, instanței de executare obligația de a verifica în procedura de încuviințare a executării silite, conform art. 666 alin. (5) din Codul de procedură civilă, îndeplinirea condițiilor legale speciale pentru fiecare titlu executoriu, care nu se referă la formalitatea acestuia și care condiționează aplicarea formulei executorii și declanșarea procedurii executării silite. Trimiterea din partea finală a art. 61 din Legea nr. 58/1934 la procedura de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin în ceea ce privește instanța competentă și căile de atac, introdusă prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1993 pentru modificarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și a Legii nr. 59/1934 asupra cecului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 83/1994, clarifică procedura formală de executare silită a titlurilor de credit, astfel cum aceasta era reglementată de legea generală de la acel moment, respectiv Codul de procedură civilă. În alți termeni, acest text de lege nu adaugă o condiție specială, pentru calificarea titlurilor de credit ca fiind titluri executorii, condițiilor de fond instituite în teza întâi a art. 61 din Legea nr. 58/1934, nici sub reglementarea procedurală veche și nici în prezent.

38. Întrucât, în prezent, instanța de executare este obligată să verifice, în procedura de încuviințare a executării silite, și îndeplinirea condițiilor formale pentru aplicarea formulei executorii, conform prevederilor instituite de art. 666 alin. (8) din Codul de procedură civilă, trimiterea din teza a doua a art. 61 din Legea nr. 58/1934 trebuie avută în vedere într-o atare procedură unică de executare silită. Simplificarea procedurii de executare silită, în sensul că, în prezent, există o procedură unică de încuviințare a executării silite ce include și aplicarea formulei executorii, conform art. 666 din Codul de procedură civilă, este declarată la nivel de principiu de art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 care, în partea finală, exclude în actuala reglementare procedurală existența unei proceduri distincte de învestire cu formulă executorie a titlurilor de credit.

39. Ca atare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 nu doar că nu a abrogat implicit sau explicit art. 640 din Codul de procedură civilă, dar o atare abrogare l-ar fi lipsit pe judecătorul învestit cu cererea de încuviințare a executării silite de un temei juridic esențial care trimite la obligativitatea verificării condițiile speciale ce conferă forță executorie titlurilor de credit.

40. Sub imperiul Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, învestirea cu formulă executorie a înscrisurilor cambiale nu mai este o etapă distinctă pentru punerea lor în executare, ci o etapă în cadrul procedurii executării silite privită ca un tot unitar, conform art. 666 din Codul de procedură civilă.