Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 55/2017 (M. Of. nr. 943/29.11.2017): Beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, numai reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului

În M. Of. nr. 943 din 29 noiembrie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ (Completul DCD/C) nr. 55/2017 din 3 iulie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului sau indiferent de partea care formulează calea de atac”.

O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

„Art. 28

Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru”.

„Art. 29

(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la:

(…)

f) protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor”.

I. Titularul și obiectul sesizării

1. Prin Încheierea de ședință de la 31 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 444/740/2015/a1, Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: „dacă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit în primă instanță de obligația timbrajului sau indiferent de partea care formulează calea de atac”.

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

56. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum și problema de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Asupra admisibilității sesizării

57. Dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, și anume:

– existența unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță;
– cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;
– ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
– chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

58. Se constată că toate aceste condiții de admisibilitate sunt îndeplinite în cauză, sesizarea fiind admisibilă.

59. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea, având ca obiect reexaminare taxă judiciară de timbru, este în curs de judecată, în ultimă instanță, Curtea de Apel București, legal învestită cu o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite pentru calea de atac a apelului aflată pe rolul său [cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru se face la aceeași instanță, potrivit art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013], urmează să o soluționeze prin pronunțarea unei încheieri care, potrivit art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, este definitivă.

60. De lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, vizând interpretarea dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, depinde soluționarea pe fond a cererii de reexaminare, întemeiate pe aceste dispoziții legale.

61. Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită prezintă caracter de noutate, deoarece își are izvorul într-un act normativ relativ recent adoptat și care nu s-a aplicat decât cererilor de chemare în judecată formulate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, iar examenul jurisprudențial efectuat nu relevă cristalizarea unei jurisprudențe constante în legătură cu chestiunea de drept sesizată, astfel încât mecanismul cu funcție de prevenție al hotărârii prealabile să fie înlăturat.

62. În raport cu punctele de vedere teoretice și argumentele exprimate de instanțele din țară, care oferă indicii referitoare la posibilitatea apariției unei practici neunitare cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării, aceasta apare ca una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare a dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare.

63. Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, instanța supremă nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o decizie în recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

Asupra fondului sesizării

64. Potrivit art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.

65. Acest articol transpune în plan normativ regula conform căreia, dacă cererea însăși ce a primit dezlegare prin hotărârea atacată a fost scutită de lege de la plata taxei judiciare de timbru, a fortiori și căile de atac ce vor fi formulate împotriva acestei hotărâri vor fi scutite, sub rezerva inexistenței unei dispoziții contrare.

66. Soluția este pe deplin judicioasă, pentru că, odată ce aceleași rațiuni subzistă și în privința căii de atac, ar fi fost nejustificat ca scutirea să se aplice numai judecății în primă instanță.

67. Regula inserată în acest articol operează în limitele specificate de textul de lege care o instituie.

68. În materia taxelor judiciare de timbru operează principiul consacrat prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căruia „Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru”, singurele excepții fiind în cazurile anume prevăzute de lege.

69. Aceste taxe sunt datorate de către toate persoanele fizice și juridice și reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești.

70. Condiția sine qua non pentru ca scutirea să opereze și în cadrul căilor de atac este ca legea să dispenseze partea de achitarea taxei judiciare de timbru cu privire la judecata cererii în primă instanță.

71. Art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 reglementează cu caracter general scutirea de plata taxei judiciare de timbru a oricărei cereri pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită de taxa judiciară de timbru, însă doar „dacă legea nu prevede altfel”.

72. Art. 29 și 30 din același act normativ instituie cazurile speciale de scutire de la plata acestei obligații ce revine părților litigante.

73. Din analiza acestor prevederi legale rezultă că există situații în care scutirea este instituită în considerarea obiectului cauzei și operează indiferent de calitatea persoanei care le formulează (de exemplu: litigiile privind stabilirea și plata pensiilor sau alte drepturi de asigurări sociale; cele privind obligațiile legale și contractuale de întreținere; ocrotirea minorilor etc.).

74. Pe de altă parte, există situații în care acest beneficiu este acordat în virtutea situației personale a uneia dintre părți (de exemplu: consumator, deținut politic, Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României etc.).

75. Art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 are caracter special și se aplică cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant. Această concluzie este susținută de mențiunea existentă în cuprinsul art. 28, conform căreia acest text de lege se aplică doar „dacă legea nu prevede altfel”. Or, art. 29 prevede altfel, respectiv acordă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru anumitor tipuri de acțiuni. Caracterul special al art. 29 rezidă și din topografia textelor de lege, fiind situat în cuprinsul actului normativ ulterior dispoziției generale din art. 28.

76. Așa fiind, ori de câte ori cauza de scutire legală de la plata unei taxe judiciare de timbru este acordată intuituu personae, în considerarea unei calități proprii părții reclamante, art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 nu își va găsi aplicabilitatea atunci când calea de atac este exercitată de partea pârâtă, întrucât aceasta nu este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru.

77. Analizând succesiunea textelor anterior menționate și apelând la regulile de interpretare sistematică și istorico- teleologică, rezultă că nu se poate extinde beneficiul unei scutiri acordate în considerarea conjuncturii personale a uneia dintre părțile litigante în favoarea alteia care nu se află în aceeași situație.

78. Aceasta deoarece regula generală este că cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis ca ele să fie extinse la alte situații pe care norma juridică nu le prevede.

79. În reglementarea anterioară, respectiv Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, nu există un corespondent al art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, însă există un articol corespondent al art. 29, respectiv art. 15, care stabilea care sunt cererile și acțiunile scutite de plata taxelor judiciare de timbru, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac.

80. Pentru O.U.G. nr. 80/2013 nu s-au adoptat Norme metodologice pentru aplicare, așa cum existau Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiției, nr. 760/C/1999 și care stabileau în art. 23 alin. (1) lit. b) „scutiri care privesc anumite persoane și de care beneficiază numai persoanele respective. Cererile și acțiunile formulate de celelalte părți procesuale se timbrează potrivit legii”.

81. Aceasta nu înseamnă însă că art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 consacră scutirea de la plata taxei judiciare de timbru indiferent de partea care formulează respectiva cale de atac, nefiind schimbată optica față de prevederile legii anterioare.

82. Art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește regula generală, iar art. 29 din același act normativ stabilește expres și limitativ acțiunile și cererile scutite de plata taxei de timbru.

83. Un alt argument în susținerea acestui punct de vedere este faptul că art. 28 prevede că „(…) este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxa judiciară de timbru”, iar în art. 29 alin. (1) se stabilește că „sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la […]”.

84. Nu există niciun motiv pentru care în dispozițiile a două articole diferite ale aceluiași act normativ se reia aceeași reglementare, decât faptul că relația (raportul) dintre art. 28 și, respectiv, art. 29 din Ordonanță este de general – special.

85. De altfel, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare, prevede în art. 16 alin. (1) : „În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative”.

86. În concluzie, sfera de aplicare a dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 include „orice” cerere pentru exercitarea unei căi de atac și se includ aici căile de atac ordinare – apelul și extraordinare – recursul, contestația în anulare, revizuirea.

87. Dispozițiile acestui articol sunt înlăturate de la aplicare de existența unor prevederi speciale care consacră scutirea anumitor cereri, dar și a căilor de atac și care se aplică cu prioritate.

88. Se încadrează aici cazurile de scutire de la plata taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 29 și 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

89. Scutirea subiectivă operează exclusiv în privința subiectului calificat de lege, nu și cu privire la alte persoane care ar exercita calea de atac.

90. În cazul scutirilor personale (subiective), dispoziția de favoare este aplicabilă exclusiv ipotezelor în care căile de atac sunt formulate de chiar persoana în favoarea căreia operează scutirea.

91. Această interpretare este mai apropiată de intenția legiuitorului și, deci, de spiritul legii, chiar dacă din modul de redactare a textului s-ar părea că acesta ar avea o sferă mai largă de aplicare. Câtă vreme însăși scutirea pentru o cerere operează numai dacă este formulată de acea persoană, fiind dependentă de calitatea acesteia, scutirea căii de atac trebuie să se aplice numai în măsura formulării de acea persoană.

92. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, „sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: (…) f) protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor”.

93. Față de argumentele anterior expuse, banca, în calitate de pârâtă într-un astfel de litigiu, în situația în care exercită o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune în care calitate de reclamant are o persoană fizică sau o asociație pentru protecția consumatorilor, are obligația de a achita taxa judiciară de timbru, astfel cum este reglementată în art. 23-26 din O.U.G. nr. 80/2013.

94. Această interpretare nu încalcă în niciun fel principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, deoarece dispozițiile art. 28, astfel cum s-a arătat anterior, reprezintă norma generală în materie, iar art. 29 și art. 30 norme speciale.

95. Pe de altă parte, art. 28 nu poate fi interpretat ut singuli, ci în contextul întregului act normativ din care face parte.

96. Se apreciază că trebuie să prevaleze rațiunea legiuitorului de a crea un beneficiu exclusiv în sarcina consumatorului și a asociațiilor pentru protecția consumatorilor, în detrimentul unei interpretări gramaticale simpliste a unui text deficitar. Cu siguranță, ceea ce a urmărit legiuitorul a fost să motiveze reclamantul – consumator ori asociație pentru protecția consumatorilor – să formuleze astfel de cereri prin care se solicită a se constata existența unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori.

97. Raționamentul simplist conform căruia dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 nu disting în funcție de persoana care formulează calea de atac nu constituie un argument solid în sensul exonerării băncii de obligația de plată a taxei judiciare de timbru.

98. Aceasta deoarece prevederile art. 28 din O.U.G. nu sunt aplicabile în ipoteza vizată, fiind înlăturate de norma specială inserată în cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) lit. f) din același act normativ.

99. Pe de altă parte, trebuie luată în considerare întreaga legislație privind protecția consumatorului, care se golește de conținut în măsura în care se apreciază că banca beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac.

100. Intenția neîndoielnică a legiuitorului este aceea ca norma să fie interpretată prin prisma finalității sale, relevant pentru a fi incidentă scutirea fiind ca persoanele fizice – consumatorii sau, după caz, asociațiile pentru protecția consumatorilor să fie inițiatorii căii de atac.

101. Această interpretare nu încalcă nici principiul nediscriminării sau al egalității părților în procesul civil. De altfel, Curtea Constituțională, în soluționarea unor excepții de neconstituționalitate prin care s-a susținut că scutirea unei părți de la plata taxei judiciare ar impune și scutirea celeilalte părți de la plata taxei în virtutea principiului egalității în drepturi prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, a reținut că „principiul egalității prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create”.

102. În legătură cu critica de neconstituționalitate bazată pe susținerea că se încalcă dreptul de liber acces la justiție, respectiv dreptul la un proces echitabil, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât „dispozițiile constituționale ale art. 21 nu exclud stabilirea unor condiții în legătură cu introducerea acțiunilor în justiție, între care și aceea a plății unor taxe, așa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabilește gratuitatea serviciului public în justiție. În jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind așadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe și impozite având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice”.

103. Respectarea principiului nediscriminării și al egalității se realizează tocmai prin recunoașterea scutirii doar în situația în care calea de atac este formulată de reclamantul care a beneficiat de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în primă instanță.

104. Diferența de tratament juridic este justificată de inexistența unor situații identice în care s-ar afla părțile. Rațiunea pentru care este scutit consumatorul, respectiv necesitatea ocrotirii consumatorului, nu subzistă în cazul profesionistului, respectiv al băncii.

105. Așa fiind, în calea de atac formulată de banca pârâtă, aceasta are obligația de a achita taxa judiciară de timbru, chiar dacă reclamantul consumator a fost scutit de plata acestei taxe la instanța de fond.