Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 12/2016 (M. Of. nr. 498/4.07.2016): Dispozițiile art. 1.391 alin. (1) și art. 1.371 alin. (1) din Codul civil

6 iul. 2016
Vizualizari: 4660

 

Decizia ÎCCJComplet ÎCCJActul normativArticolSumar
Decizia nr. 12/2016Complet DCD/CCodul civilArt. 1.391 alin. (1) și art. 1.371 alin. (1)Dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Dispozițiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ținut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit și ea cu vinovăție la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă.

 

În M. Of. nr. 498 din 4 iulie 2016, a fost publicată Decizia nr. 12/2016. Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„1. Art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, părinții victimei care a suferit o infirmitate gravă sunt îndreptățiți să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială sau exclusiv victima infracțiunii poate să obțină o asemenea despăgubire?

2. Art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că poate fi reținută culpa victimei la mărirea sau la neevitarea prejudiciului, chiar dacă acțiunea sau omisiunea victimei nu este una ilicită?”.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

Art. 1.391 („Repararea prejudiciului nepatrimonial”) alin. (1) din Codul civil

(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială”.

Art. 1.371 („Vinovăția comună. Pluralitatea de cauze”) alin. (1) din Codul civil

(1) În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”.

Examen jurisprudențial

Referitor la prima chestiune de drept, privind interpretarea dispozițiilor art. 1.391 alin. (1) din Codul civil, s-au conturat două orientări.

Într-o primă opinie, majoritară, s-a apreciat că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, părinții victimei care a suferit o infirmitate gravă nu sunt îndreptățiți să obțină despăgubiri pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială, la o asemenea despăgubire fiind îndreptățită exclusiv victima directă a infracțiunii.

Într-o altă opinie, minoritară, s-a apreciat că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, prevederile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil permit acordarea de despăgubiri părinților victimei care a suferit o infirmitate gravă, în cazul în care a existat o restrângere a posibilităților acestora de viață familială și socială.

Și cu privire la cea de-a doua chestiune de drept, vizând interpretarea dispozițiilor art. 1.371 alin. (1) din Codul civil, s-au conturat tot două orientări.

Într-o opinie majoritară, s-a arătat că textul de lege menționat nu condiționează participarea/implicarea victimei la producerea prejudiciului de existența unei fapte ilicite sau licite, singura condiție expres stabilită vizând contribuția cu intenție sau din culpă a victimei la cauzarea sau mărirea prejudiciului ori, după caz, evitarea acestuia, în tot sau în parte.

Într-o altă opinie, minoritară, s-a considerat că art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se aplică doar în situația în care culpa victimei la cauzarea, mărirea sau neevitarea prejudiciului este determinată de o acțiune sau omisiune ilicită a victimei, neputându-se reține incidența acestei dispoziții legale în cazul în care acțiunea sau omisiunea victimei ar fi licită.

Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (8) din Codul de procedură penală, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, în ceea ce privește legătura dintre dezlegarea chestiunilor de drept și soluționarea pe fond a cauzei.

În subsidiar, pentru ipoteza în care completul desemnat în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile ar ajunge la concluzia întrunirii condițiilor de admisibilitate a sesizării, opinia judecătorilor-raportori a fost că dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială, iar dispozițiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ținut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit și ea cu vinovăție la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 12/2016

 

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Prin Decizia nr. 12/2016, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 1.804/308/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că:

Dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Dispozițiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ținut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit și ea cu vinovăție la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 12/2016 (M. Of. nr. 498/4.07.2016): Dispozițiile art. 1.391 alin. (1) și art. 1.371 alin. (1) din Codul civil was last modified: iulie 7th, 2016 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.