Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 4/2015: Art. 196 alin. (2) și (3) NCP/art. 184 alin. (2) teza I Codul penal din 1969 privind vătămarea corporală din culpă (M. Of. nr. 244/9.04.2015)

14 apr. 2015
Vizualizari: 13119

Despre

  • M. Of. nr. 244 din 9 aprilie 2015
  • Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 4/2015
  • Pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept
  • Art. 184 alin. (2) teza I Cod penal anterior

Decizia ÎCCJActul normativArticol
Dec. ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 4/2015 Cod penal art. 196 alin. (2) și (3)

În M. Of. nr. 244 din 9 aprilie 2015, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 4/2015 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în sensul de a se stabili dacă infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) teza I (fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. (1) și alin. (4) din Codul penal din 1969 își găsește corespondentul în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din actualul Cod penal sau dacă, dimpotrivă, este dezincriminată.

Dispoziții legale incidente

Art. 182 („Vătămarea corporală gravă”) alin. (1) din Codul penal anterior:

Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani”.

Art. 184 („Vătămarea corporală gravă”) alin. (2) și (4) din Codul penal anterior:

Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. (1) sau (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

(…)

Fapta prevăzută în alin. (2) dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”.

Art. 193 („Lovirea sau alte violențe”) alin. (2) din Codul penal:

Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă”.

Art. 194 („Vătămarea corporală”) alin. (1) din Codul penal: „(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecințe:

a) o infirmitate;

b) leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav și permanent;

d) avortul;

e) punerea în primejdie a vieții persoanei,

se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani”.

Art. 196 („Vătămarea corporală din culpă”) alin. (1), (2) și (3) din Codul penal

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda”.

Art. 4 („Aplicarea legii penale de dezincriminare”) din Codul penal:

Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”.

Art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire”.

Punctele de vedere ale procurorului și contestatorului-condamnat cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Potrivit opiniei procurorului, în cauză sunt întrunite condițiile de incriminare reglementate de art. 196 alin. (2) și (4) din Codul penal, pentru aceleași considerente avute în vedere de instanța de fond, iar, potrivit opiniei contestatorului, prin apărător ales, fapta este dezincriminată, pentru argumentele prezentate în susținerea contestației formulate.

Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate

În urma consultării instanțelor de judecată s-a delimitat o opinie majoritară, în sensul că fapta este dezincriminată în situația în care, în concret, a produs leziuni care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale câtă vreme subiectul activ al infracțiunii nu se află în vreuna din situațiile prevăzute de lege, respectiv nu se află sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie ea însăși infracțiune, În acest sens au opinat curțile de apel: București, Constanța, Galați, Cluj, Craiova, Bacău, Oradea, Alba Iulia, Iași, Pitești, Timișoara, Tribunalele: Hunedoara, Cluj, Maramureș, Mehedinți, Gorj, Dolj, Bistrița-Năsăud, Bacău, Neamț, Arad, Timiș, Iași, Sibiu, judecătoriile: Sectorului 2 București, Sectorului 3 București, Sectorului 4 București, Sectorului 5 București, Sectorului 6 București, Balș, Corabia, Cornetu, Turnu Măgurele, Măcin, Focșani, Galați, Cluj-Napoca, Turda, Baia Mare, Bacău, Piatra-Neamț, Bicaz, Bistrița, Salonta, Oradea, Satu Mare, Hunedoara, Deva, Săliște, Balș, Corabia, Timișoara, Gheorgheni, Miercurea-Ciuc și Odorheiu Secuiesc.

Opiniile specialiștilor consultați

Dintre specialiști a comunicat punct de vedere prof. univ. dr. Mircea Duțu de la Academia Română — Institutul de Cercetări Juridice care a opinat că, potrivit art. 196 alin. (2) coroborat cu art. 194 alin. (1) lit. b) și art. 193 din Codul penal, se pedepsește fapta săvârșită din culpă care a cauzat leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, ce au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, în vreme ce art. 184 alin. (2) teza I din 1969 Codul penal are în vedere fapta săvârșită din culpă prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile. În cadrul ambelor incriminări, durata îngrijirilor medicale nu reprezintă un element constitutiv al laturii obiective care trebuie avut în vedere în cadrul examinării laturii subiective, ci o condiție obiectivă de incriminare, caracterizând gradul pericolului social abstract al acelor vătămări corporale grave care, deși săvârșite din culpă, atrag răspunderea penală. Astfel, din comparația textelor celor două reglementări rezultă că faptele săvârșite din culpă pentru a căror vindecare au fost necesare îngrijiri medicale pe o durată mai mare de 60 de zile, dar nedepășind 90 de zile, ies din sfera de incidență a legii penale noi, operând deci dezincriminarea.

Un al doilea punct de vedere a fost comunicat de prof. univ. dr. Valerian Cioclei de la Universitatea din București — Facultatea de Drept — Departamentul Drept penal, potrivit căruia, în privința faptei prin care au fost produse victimei leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale, aceasta a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Codului penal, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 4 din Codul penal în coroborare cu prevederile art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Jurisprudență națională în materie

Au fost identificate hotărâri judecătorești în această materie la Curtea de Apel București — Secția a II-a penală, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Iași, Tribunalul Hunedoara. Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 6 București, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Hârlău, Judecătoria Iași, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Măcin, Judecătoria Galați, Judecătoria Focșani, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Turda, Judecătoria Onești, Judecătoria Piatra-Neamț, Judecătoria Bicaz, Judecătoria Salonta, Judecătoria Oradea, Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Hunedoara, Judecătoria Deva, Judecătoria Săliște, Judecătoria Craiova, Judecătoria Corabia, Judecătoria Arad, Judecătoria Timișoara, Judecătoria Deta, Judecătoria Târgu-Mureș.

Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prin Decizia nr. 683/2014, în motivarea acestei decizii reținându-se următoarele:

„Noile dispoziții penale care sancționează faptele de vătămare corporală din culpă se regăsesc în art. 196, sens în care alin. (1) are în vedere producerea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile, iar alin. (2) și (3) au în vedere producerea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale. În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal, legiuitorul a înțeles să o incrimineze, asemeni vechii reglementări, prin stabilirea în conținutul său a laturii subiective sub forma culpei, precum și a laturii obiective în ce privește urmarea imediată care constă în producerea unor vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (1), deși a preluat aceleași elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 184alin. (1) și 3 din Codul penal din 1969 (adică existența culpei, precum și vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr maxim de îngrijiri medicale — în prezent 90 de zile), condiționează întrunirea lor de alte 3 elemente alternative și anume, subiectul activ al infracțiunii să se afle sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune. Cu alte cuvinte, producerea unui accident de circulație soldat cu vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare cel mult 90 de zile nu mai este infracțiune dacă conducătorul auto nu se afla sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe psihoactive.”

Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă ÎCCJ

Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a propus următoarea soluție cu privire la chestiunile de drept ce fac obiectul sesizării:

„Infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1), alin. (2) teza I [fapta a avut urmările prevăzute la art. 182 alin. (1)] și alin. (4) din Codul penal din 1969, în ipoteza în care fapta a produs o vătămare ce a necesitat între 11 și 90 de zile îngrijiri medicale și nu îndeplinește una dintre condițiile impuse de alin. (1) teza a II-a al art. 196 din Codul penal, a fost dezincriminată începând cu data de 1 februarie 2014.”

Raportul asupra chestiunii de drept supusă dezlegării

Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Tribunalul București — Secția I penală în Dosarul nr. 14.993/302/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

În considerentele raportului s-a arătat că dispozițiile legale incidente, respectiv art. 184 alin. (2) teza I și alin. (4) cu referire la art. 182 alin. (1) din Codul penal anterior, art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal, precum și art. 4 din Codul penal, sunt redactate de legiuitor într-un mod clar și inteligibil, lipsit de ambiguități, neexistând nicio îndoială justificată cu privire la interpretarea acestora. În speță, aplicarea corectă a dreptului este evidentă, nelăsând loc niciunei îndoieli rezonabile. Actualul Cod penal, dincolo de pragul diferit al numărului de zile de îngrijiri medicale, nu aduce vreo tehnică legislativă inovatoare care să pună probleme reale, neexistând niciun dubiu asupra interpretării textelor de lege în privința infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în realitate, nefiind vorba de o problemă de drept.

În concluzie, s-a apreciat de către judecătorul-raportor că, în cauză, nu se impune o rezolvare de principiu a chestiunii de drept invocate, rezolvare care rezultă din textele de lege incidente, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei penale să aprecieze, în concret, asupra dispozițiilor legii penale mai favorabile.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 4/2015

Prin Decizia nr. 4/2015, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Tribunalul București — Secția I penală în Dosarul nr. 14.993/302/2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept respectiv:

„Dacă infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) teza I [fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. (1)] și alin. (4) din Codul penal din 1969 își găsește corespondentul în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din actualul Cod penal sau dacă, dimpotrivă, este dezincriminată?”

ÎCCJ a stabilit că infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) teza I [fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. (1)] și alin. (4) din Codul penal din 1969 în ipoteza în care fapta a produs o vătămare ce a necesitat între 11 și 90 de zile îngrijiri medicale și nu îndeplinește una dintre condițiile impuse de alin. (1) al art. 196 din Codul penal este dezincriminată începând cu data de 1 februarie 2014.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 4/2015: Art. 196 alin. (2) și (3) NCP/art. 184 alin. (2) teza I Codul penal din 1969 privind vătămarea corporală din culpă (M. Of. nr. 244/9.04.2015) was last modified: aprilie 29th, 2015 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.