Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 33/2015 (M. Of. nr. 36/19.01.2016): Art. 341 („Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară”) alin. (6) lit. c) Cod procedură penală

În M. Of. nr. 36 din 19 ianuarie 2016, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 33/2015 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând posibilitatea ca judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea plângerii împotriva soluției de renunțare la urmărirea penală să poată dispune admiterea plângerii și schimbarea soluției de renunțare la urmărirea penală în soluția de clasare, atunci când petentul invocă unul din temeiurile de drept care atrag ca și consecință imediată pronunțarea unei soluții de clasare.

Art. 341 („Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară”) alin. (6) lit. c) Cod procedură penală

„În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții:

(…)

c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea”.

Prin Adresa nr. 1.615/C/1688/III-5/2015 din data de 3 iulie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Serviciul Judiciar Penal, a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind chestiunea de drept supusă dezlegării.

Ministerul Public a solicitat pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare: „Judecătorul de cameră preliminară, învestit cu soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de renunțare la urmărire penală, are posibilitatea ca, în urma admiterii plângerii, să schimbe soluția din renunțare la urmărirea penală în clasare, atunci când petentul invocă unul din temeiurile de drept care atrag ca și consecință imediată pronunțarea unei soluții de clasare, cu condiția de a nu se crea o situație mai grea pentru persoana care a formulat plângerea”.

Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul ÎCCJ a fost în sensul că, în ipoteza unei urmăriri penale complete, judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea plângerii împotriva soluției de renunțare la urmărirea penală poate dispune admiterea plângerii și schimbarea soluției de renunțare la urmărirea penală în soluția de clasare, în aplicarea dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. c) din noul Cod de procedură penală, interpretate în lumina art. 21 din Constituție și a D.C.C. nr. 486/1997.

Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul admiterii sesizării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală și a interpretării dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală în sensul că atunci când există o urmărire penală completă, judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea unei plângeri împotriva soluției de renunțare la urmărirea penală poate dispune admiterea plângerii și schimbarea soluției de renunțare la urmărirea penală în clasare.

Prin Decizia nr. 733/2015, nepublicată, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. c) și, prin extindere, ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale prin împiedicarea accesului la justiție în cazul soluțiilor de renunțare la urmărirea penală.

Curtea de Apel Constanța și Curtea de Apel Oradea au înaintat ÎCCJ câte o hotărâre prin care instanțele din circumscripția acestora s-au pronunțat asupra plângerilor formulate în temeiul art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 15 aprilie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Tulcea a admis plângerea formulată de petent, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală, a desființat în parte ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea numai cu privire la soluția de renunțare la urmărirea penală dispusă față de petent și a constatat incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală cu privire la fapta reținută în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus renunțarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracțiunea de delapidare.