Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 22/2015: Art. 466 alin. (1) Cod procedură penală. Obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate (M. Of. nr. 486/2.07.2015)

 

În M. Of. nr. 486 din 2 iulie 2015, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 22/2015 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţii în anulare, revizuire) ori alte cereri”.

 

Opinia PÎCCJ

Reprezentantul parchetului a susţinut că scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate îl constituie garantarea dreptului la un proces echitabil, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

Art. 129 („Folosirea căilor de atac”) din Constituţia României

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.

Art. 126 („Instanţele judecătoreşti”) alin. (2) din Constituţia României

„(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Art. 1 („Normele de procedură penală şi scopul acestora”) alin. (1) din Codul de procedură penală

„(1) Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală”.

Art. 2 („Legalitatea procesului penal”) din Codul de procedură penală

„Procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege”.

Art. 466 („Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate”) din Codul de procedură penală

„(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

(3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.

(4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă.

(5) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător persoanei faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei”.

Art. 467 („Cererea de redeschidere a procesului penal”) alin. (1) din Codul de procedură penală

„(1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanţă, fie în apel”.

Art. 470 („Rejudecarea cauzei”) din Codul de procedură penală

„Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal”.

Art. 522¹ („Rejudecarea celor judecaţi în lipsă în caz de extrădare”) din Codul de procedură penală din 1968

„În cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Dispoziţiile art. 404-408 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 386 („Cazurile de contestaţie în anulare”) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală din 1968

„Împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare”.

Art. 426 („Cazurile de contestaţie în anulare”) lit. a) din Codul de procedură penală

„Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate”.

Art. 429 („Instanţa competentă”) alin. (1) din Codul de procedură penală

„(1) Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere”.

Art. 550 („Hotărârile executorii”) alin (1) din Codul de procedură penală

„(1) Hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive”.

Art. 551 („Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe”) din Codul de procedură penală

„Hotărârile primei instanţe rămân definitive:

la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă contestaţiei sau apelului;

la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestaţiei:

a) când nu s-a declarat apel sau contestaţie în termen;

b) când apelul sau, după caz, contestaţia declarată a fost retrasă înăuntrul termenului;

la data retragerii apelului sau, după caz, a contestaţiei, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestaţiei;

la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia”.

Art. 552 („Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de apel şi a hotărârii pronunţate în calea de atac a contestaţiei”) din Codul de procedură penală

„(1) Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel.

(2) Hotărârea pronunţată în calea de atac a contestaţiei rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când contestaţia a fost admisă şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei care o judecă”.

Art. 425¹ („Declararea şi soluţionarea contestaţiei”) alin. (1) din Codul de procedură penală

„(1) Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel”.

Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Potrivit opiniei judecătorului-raportor, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, reglementată de art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac).