Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 78/2024 (M. Of. nr. 7/09.01.2025): Activitatea prestată de judecători în condiţiile unei scheme de personal incomplete şi ale art. 120 alin. (1) din Codul muncii
Decizia ÎCCJ |
Complet ÎCCJ | Act normativ | Sumar |
Decizia ÎCCJ nr. 78/2024
(M. Of. nr. 7 din 9 ianuarie 2025) |
Complet DCD | Art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017
Art. 120 Codul muncii |
Activitatea prestată de judecători în condițiile unei scheme de personal incomplete nu constituie muncă suplimentară în condițiile art. 120 alin. (1) din Codul muncii. |
În M. Of. nr. 7 din data de 9 ianuarie 2025 s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 78/2024 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la activitatea prestată de judecători în condițiile unei scheme de personal incomplete și dacă aceasta constituie muncă suplimentară în condițiile art. 120 alin. (1) din Codul muncii.
Obiectul dezlegării chestiunii de drept
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
„Art. 21 – Sporul pentru munca suplimentară
(1) Munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum și munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal și în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
(2) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru va fi plătită în luna următoare cu un spor de 75% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate.
(3) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, va fi plătită în luna următoare cu un spor de 100% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate.
(4) Plata muncii în condițiile alin. (2) și (3) se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic în scris, fără a se depăși 360 de ore anual. În cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual, este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii.
(5) La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depășirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător.
(6) Prevederile prezentului articol nu se aplică persoanelor salarizate prin plata cu ora, prin cumul de funcții în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice ori persoanelor angajate cu timp parțial”.
Codul muncii
„Art. 120 – (1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident”.
Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 78/2024
Prin Decizia nr. 78/2024, ÎCCJ (Complet DCD) a admis sesizarea formulată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I civilă și, în consecință, a stabilit că: „Activitatea prestată de judecători în condițiile unei scheme de personal incomplete nu constituie muncă suplimentară în condițiile art. 120 alin. (1) din Codul muncii”.