Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 44/2024 (Comunicat): Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 60 alin. (5), ale art. 138^1, ale art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și ale art. 13 alin. (6) din Codul de procedură fiscală

În ședința din data de 16 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, legal constituit în cauză, a soluționat sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 alin. (5), ale art. 138^1, ale art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și ale art. 13 alin. (6) din Codul de procedură fiscală.

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

• Art. 60 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

• Art. 138^1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

• Art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

• Art. 13 alin. (6) din Codul de procedură fiscală

Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 44/2024

Prin decizia nr. 44/2024, ÎCCJ (Complet DCD) a admis recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, stabilește că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 alin. (5), ale art. 138¹  și ale art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (forma în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2021), angajatorii cu obiect de activitate declarat „Fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice” -Cod CAEN 2511, aplică facilitățile fiscale doar pentru acele activități aflate în legătură directă cu activități din sectorul construcții, definite ca atare la Secțiunea F – „Construcții” a Ordinului nr. 337/2007.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, constatările anterioare ale unui inspectorat teritorial de muncă, care obligă un angajator la plata salariului minim brut pe țară garantat în plată pentru sectorul construcții, nu constituie temei pentru obligarea ulterioară a organului fiscal la recunoașterea dreptului la aplicarea facilităților fiscale, reglementate de art. 60 alin. (5), art. 138¹ și art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.”

Sursa informației

Vezi și Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 43/2024 (Comunicat): Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice