Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 21/2021 (M. Of. nr. 572/04.06.2021): Art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Act normativ | Sumar |
Decizia ÎCCJ nr. 21/2021 (M. Of. nr. 572 din 4 iunie 2021) | Complet DCD | Art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 | După pronunțarea de către instanța de executare asupra cererii creditorului de fixare a sumei datorate cu titlu de penalități sau, în lipsa unei astfel de cereri, după împlinirea termenului de prescripție a executării silite, nu mai este admisibilă formularea de către creditor, în temeiul acestei norme speciale, a cererii de stabilire a despăgubirilor pentru neexecutarea în natură a obligației de a face care implică faptul personal al debitorului. |
În M. Of. nr. 572 din 4 iunie 2021 a fost publicată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2021 referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014.
Obiectul dezlegării chestiunii de drept
Art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
„(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 891 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației.”
Prin Decizia nr. 21/2021, ÎCCJ (Complet DCD) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile.
Astfel, Înalta Curte a stabilit că, după pronunțarea de către instanța de executare asupra cererii creditorului de fixare a sumei datorate cu titlu de penalități sau, în lipsa unei astfel de cereri, după împlinirea termenului de prescripție a executării silite, nu mai este admisibilă formularea de către creditor, în temeiul acestei norme speciale, a cererii de stabilire a despăgubirilor pentru neexecutarea în natură a obligației de a face care implică faptul personal al debitorului.