Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 78/2018 (M. Of. nr. 127/18.02.2019): Secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistenţă socială

19 feb. 2019
Vizualizari: 1640

Decizia ÎCCJ

Complet ÎCCJActe normativeArticole

Sumar

Decizia nr. 78/2018

(M. Of. nr. 127 din 18 februarie 2019)

Complet DCD/CO.U.G. nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015Art. 1 alin. (1) și art. 3

În interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 cu referire la atribuțiile prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2011 și art. 24 alin. (1)-(2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistență socială

Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea ANL

Art. II
Legea nr. 416/2011 privind venitul minim garantat

Art. 12 alin. (5)

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin H.G. nr. 50/2011

Art. 24 alin. (1)-(2)

 

În M. Of. nr. 127 din 18 februarie 2019, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 78/2018 referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 cu referire la atribuțiile prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2011 și art. 24 alin. (l) și alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001.

Astfel, Înalta Curte a stabilit că în interpretarea respectivelor dispoziții, secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistență socială.

 

Obiectul dezlegării chestiunii de drept

Art. 1 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 70/2014

„Art. 1 alin. (1)

(1) Începând cu 1 ianuarie 2015, pentru personalul din cadrul sistemului public sanitar, inclusiv unități medico-sociale, și al sistemului public de asistență socială, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna decembrie 2014, se majorează cu 100 lei*).

(…)

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Art. 3

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin sistemul public de asistență socială se înțelege, în conformitate cu prevederile Legii asistenței sociale nr. 292/2011, instituțiile și unitățile publice de asistență socială care furnizează servicii sociale, serviciile publice de asistență socială de la nivelul consiliilor județene, sectoarelor municipiului București, Consiliului General al Municipiului București, municipiilor, orașelor și comunelor, precum și persoanele care asigură serviciile de îngrijire personală la domiciliu, cât și personalul care asigură consiliere educațională, socială și psihologică persoanelor private de libertate aflate în custodia sistemului penitenciar”.

 

Art. II din Legea nr. 293/2015

(1) Începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din cadrul sistemului public de asistență socială, astfel cum este definit în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015, cu modificările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2015, se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015*).

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) nu beneficiază de prevederile art. 1^1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege”.

 

Art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2011 privind venitul minim garantat

„(5) Primarul și secretarul unității administrativ-teritoriale răspund, în condițiile legii, de realitatea și legalitatea operațiunilor de stabilire a dreptului la ajutorul social, inclusiv a cuantumului acestuia”.

 

Art. 24 alin. (1)-(2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001

„(1) Cererea și declarația pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului social, însoțite de actele doveditoare, fișa de calcul al ajutorului social și ancheta socială sunt prezentate secretarului de către persoanele prevăzute la art. 1 pentru verificare și vizare.

(2) În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale și pe baza documentelor prevăzute la alin. (1) secretarul are obligația să prezinte primarului, pentru aprobare, dispoziția de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social”.

 

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

În ceea ce privește modul în care instanțele judecătorești au înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile ce formează obiectul dezlegării chestiunii de drept, se remarcă existența unei jurisprudențe divergente la nivelul instanțelor judecătorești.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 49/2018, a stabilit că: „în interpretarea dispozițiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din O.U.G. nr. 57/2015, în forma modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național”.

Astfel, Curțile de Apel Brașov și Constanța nu au identificat practică judiciară relevantă și nu au exprimat un punct de vedere cu privire la problemele de drept ce fac obiectul prezentei sesizări.

La nivelul Curții de Apel Alba Iulia, în opinia judecătorilor din cadrul Tribunalul Sibiu – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal secretarul unei comune nu poate fi considerat personal din cadrul sistemului de asistență social.

La nivelul Curții de Apel Bacău, din analiza dec. nr. 808/2017 rezultă că, în raport cu funcția publică îndeplinită de secretarul comunei, acesta nu se încadrează în categoriile vizate de actul normativ.

Punctul de vedere al judecătorilor care activează la Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Neamț este în sensul că secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistență socială.

Curtea de Apel București a arătat că, la nivelul Tribunalului București, s-a apreciat ca necesar să se lămurească dacă împrejurarea că secretarul comunei are atribuțiile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, respectiv de a propune primarului acordarea sau respingerea cererii de ajutor social, este suficientă pentru a se considera că acesta face parte din sistemul public de asistență socială. Se reține că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a acorda majorări salariale tuturor funcționarilor care au atribuții izolate de asistență socială, ci de a acorda aceste majorări funcționarilor publici care au preponderent aceste atribuții, numai despre aceștia putându-se afirma că fac parte propriu-zis din sistemul de asistență socială.

La nivelul Tribunalului Giurgiu s-a reținut că dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, respectiv de a propune primarului acordarea sau respingerea cererii de ajutor social, nu sunt suficiente pentru a considera că secretarul unei comune face parte din sistemul public de asistență socială.

La nivelul Tribunalului Ialomița s-a apreciat că secretarul unei comune nu se încadrează în domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 70/2014 și art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, neînscriindu-se în categoria personalului de asistență socială, ci acesta exercită o funcție publică de conducere la nivelul unității administrativ-teritoriale, reglementată distinct atât din punctul de vedere al atribuțiilor, cât și al salarizării.

Magistrații din cadrul Tribunalului Ilfov au apreciat că nu se poate, în nicio situație, să se considere că secretarul unei comune este personal din cadrul sistemului public de asistență socială, deoarece atribuțiile de asistență socială pe care acesta le îndeplinește reprezintă doar o mică parte dintre atribuțiile sale, atribuții care sunt, în primul rând, de organizare, coordonare și control al structurilor de la nivelul comunei.

Curtea de Apel Cluj a învederat că, la nivelul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș se degajă concluzia insuficienței acestei atribuții pentru a plasa secretarul în sistemul public de asistență socială.

Opinia judecătorilor Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud este exprimată prin sent. civ. nr. 1028/2017, în cadrul căruia s-a ivit chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări. Instanța de fond a reținut, în esență, că reperul pentru stabilirea salariului de bază îl reprezintă familia ocupațională, indiferent de instituție sau autoritate publică, și că sent. civ. nr. 1049/2016 a Tribunalului Vrancea atestă îndreptățirea secretarilor de comună la majorările salariale în discuție.

La nivelul secției de resort din cadrul Tribunalului Sălaj, opinia exprimată a fost în sensul că secretarul comunei poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistență socială, comunicând jurisprudență relevantă.

În urma examinării ansamblului jurisprudențial existent la nivelul Secției a III-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Cluj secretarul comunei nu poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistență socială.

Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal, secretarul unității administrativ-teritoriale nu face parte din personalul din sistemul public de asistență socială, astfel cum este definit de art. 3 din O.U.G. nr. 70/2014.

La nivelul Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal nu există practică unitară referitoare la includerea secretarului comunei în categoria personalului din cadrul sistemului public de asistență socială.

Opinia judecătorilor din cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați a fost exprimată în sensul de a acorda aceste majorări funcționarilor care au preponderent asemenea atribuții, numai despre aceștia putându-se afirma că fac propriu-zis parte din sistemul de asistență socială.

În ceea ce privește problema de drept judecătorii Secției a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea apreciază că intenția legiuitorului a fost aceea de a se acorda majorări salariale funcționarilor care au preponderent asemenea atribuții, numai despre aceștia putându-se afirma că fac parte propriu-zis din sistemul de asistență socială, și nu aceea de a se acorda majorări salariale tuturor funcționarilor care au atribuții izolate de asistență socială.

Curtea de Apel Iași, din analiza hotărârilor înaintate, a arătat că secretarul unei comune nu reprezintă personal din cadrul sistemului de asistență socială, așadar nu beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 70/2014.

La nivelul Curții de Apel Oradea și al instanțelor din circumscripția acesteia nu au fost identificate hotărâri judecătorești vizând problema de drept în discuție și, în lipsa unei jurisprudențe relevante, judecătorii nu au formulat un punct de vedere în legătură cu aceasta.

Punctul de vedere exprimat la nivelul Tribunalului Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal este în sensul că secretarul comunei nu poate fi asimilat personalului din cadrul sistemului public de asistență socială, întrucât secretarul, conform Legii nr. 215/2001, aparține structurii funcționale denumite „primărie”.

La nivelul Curții de Apel Pitești nu a fost identificată practică judiciară, însă opinia magistraților specializați din cadrul Tribunalului Argeș – Secția contencios administrativ și fiscal este că nu se poate considera automat că secretarul unei comune face parte din sistemul public de asistență socială, ci este necesar să aibă atribuții în acest sens în fișa postului, situațiile urmând a fi analizate de la caz la caz.

Tribunalul Buzău, instanță arondată Curții de Apel Ploiești, a comunicat, cu privire la primul aspect solicitat, că, în cadrul Secției a II-a civile de contencios administrativ și fiscal, practica este în sensul că secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistență socială, fără să se atașeze jurisprudență.

Curtea de Apel Suceava a arătat că activitatea desfășurată de reclamantul-secretar constând în conducerea, îndrumarea și controlul activității Compartimentului de asistență socială din cadrul primăriei îi conferă acestuia dreptul de a beneficia de majorările prevăzute de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 70/2014 și art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015.

Opinia majoritară a judecătorilor de la nivelul Curții de Apel Târgu Mureș este în sensul că poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistență socială.

Opinia judecătorilor din cadrul Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal este în sensul că funcția de secretar al unei comune nu poate fi asimilată personalului din cadrul sistemului public de asistență socială, astfel cum acesta este definit prin art. 3 din O.U.G. nr. 70/2014.

 

Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 794/2016 (M. Of. nr. 1029 din 21 decembrie 2016) a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale, reținându-se că „dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. De altfel, dispozițiile de lege criticate lipsesc de sens și, practic, anulează voința legiuitorului și rațiunea esențială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în preambulul O.U.G. nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, prin raportare la nivelul maxim, și de a elimina inechitățile existente. Așadar, dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, generează inegalități în ceea ce privește calculul indemnizației/salariului de bază al magistraților, respectiv personalului asimilat, cu același grad, gradație, condiții de vechime și de studii, și, prin urmare, contravin art. 16 din Constituție”.

 

Punctul de vedere al Procurorului General al PÎCCJ

Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.887/C/2.607/III-5/2018 din 28 august 2018, a comunicat că nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii.

 

Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză s-a arătat că, în interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 cu referire la atribuțiile prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001 și art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistență socială, respingându-se, în rest, sesizarea ca inadmisibilă.

 

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 78/2018

Prin Decizia nr. 78/2018, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis în parte sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1188/112/2017, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că „în interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 cu referire la atribuțiile prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2011 și art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistență socială”.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 78/2018 (M. Of. nr. 127/18.02.2019): Secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistență socială was last modified: februarie 19th, 2019 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.