Neconstituționalitate (M. Of. nr. 837/23.10.2017): Art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) NCPP

Prin Decizia nr. 562/2017, Curtea Constituțională admite obiecția de neconstituționalitate formulată de Iovan Scripcariu în Dosarul nr. 2.512/103/2016/a1 al Tribunalului Neamț – Secția penală și constată că soluția legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, este neconstituțională.

De asemenea, potrivit opiniei separate a domnului judecător Valer Dorneanu, în dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017 se consideră că instanța de contencios constituțional ar fi trebuit să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală.

Motivele invocate în opinia separată cuprind următoarele:

Problema supusă controlului de constituționalitate prin invocarea excepției de neconstituționalitate, potrivit motivării, constă în a decide dacă art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) este sau nu constituțional sub aspectul respectării principiului egalității de tratament juridic între persoanele care au calitatea de soți, pe de o parte, și cei care se găsesc în relații de familie de facto (de concubinaj), din perspectiva beneficiului de a refuza acordarea de declarații în calitate de martor.

Or, indiferent de modalitatea în care Curtea ar fi soluționat respectiva excepție de neconstituționalitate, este absolut evident că acest drept, beneficiu sau privilegiu profită persoanelor vizate de textul de lege criticat, în sensul că este exclusiv la latitudinea acestora opțiunea de a exercita sau nu dreptul de refuz. Cu alte cuvinte, dreptul prevăzut de art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală poate fi invocat numai de către titularii enumerați limitativ în textul criticat, printre aceștia nefigurând, evident, și inculpatul. Chiar dacă autorul excepției critică, în motivarea formulată, tocmai omiterea, de către legiuitor, a concubinilor din categoria acestor titulari și admițând faptul că acesta are un interes direct în extinderea sferei acestor titulari și în privința concubinilor (aceasta fiind relația de fapt dintre inculpat și martor în speță), nu se poate admite ca o persoană lipsită de prerogativa exercițiului unui drept să îl conteste sub aspectul constituționalității sale.

(…)

Un alt motiv pentru care se susține că soluția pronunțată de Curtea Constituțională cu majoritate de voturi prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017 ar fi trebuit să fie respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, rezidă în natura criticilor de neconstituționalitate formulate.

Astfel, autorul excepției nu critică ceea ce textul legal vizat reglementează, ci ceea ce el nu cuprinde. Mai exact, este criticată o pretinsă omisiune legislativă, apreciată ca atare în urma interpretării dispozițiilor legale examinate la cauza în care a fost invocată excepția.

(…)

Prin urmare, în lipsa manifestării exprese de voință a legiuitorului suveran, care să includă, printre titularii dreptului de a refuza a fi audiați în calitate de martori în cauze penale, și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, indiferent dacă mai conviețuiesc sau nu, este inadmisibil ca prin interpretarea unei norme procesual penale – normă de strictă interpretare prin natura sa imperativă – să se ajungă la o concluzie potrivit căreia pretinsa omisiune normativă este contrară prevederilor Legii fundamentale.

Se consideră, de asemenea, că în determinarea sferei persoanelor care beneficiază de privilegiul de a nu compărea ca martor în cauzele penale trebuie să existe o abordare cât mai restrictivă, legiuitorul însuși reglementând cu parcimonie acest aspect, în considerarea importanței deosebite pe care o au martorii în stabilirea adevărului și a obligației generale a cetățenilor de exercitare a drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință. Așadar, extinderea sferei titularilor dreptului de refuz de a fi audiat în calitate de martor restrânge/micșorează, în mod invers proporțional, numărul persoanelor care pot fi audiate în calitate de martor, această măsură fiind aptă să genereze efecte negative asupra desfășurării anchetei penale, a termenului rezonabil de soluționare a unei cauze penale și, în final, asupra aflării adevărului.

Pentru aceste motive și fără a nega pertinența și valoarea analizei și argumentelor ce fundamentează soluția pronunțată cu votul majoritar al judecătorilor Curții Constituționale se crede, totuși, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală trebuia respinsă ca inadmisibilă.