Decăderea. Nerespectarea termenului exercitării drepturilor procesuale (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 591/2020

NCPC: art. 181 alin. (1) pct. 2, art. 185 alin. (1), art. 248 alin. (1), art. 485 alin. (1), art. 493 alin. (5)

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., „termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.

Textul de lege anterior evocat stabilește că durata termenului de recurs este de 30 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept.

Din semnăturile executate pe dovezile de comunicare de la dosarul de apel rezultă, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, că decizia pronunțată de instanța de apel le-a fost comunicată la data de 12 februarie 2019.

Lecturând adresa emisă de Oficiul Poștal Suceava 1 la data de 29 martie 2019, se constată că instituția precizează că cele două comunicări, cu numerele 23296 și, respectiv, 23297, au fost predate recurenților-reclamanți chiar mai devreme cu o zi, la data de 11 februarie 2019.

Deși aceștia susțin, în cuprinsul punctului de vedere înregistrat la dosar la data de 16 decembrie 2019, că data comunicării efective a deciziei instanței de apel este cea de 22 februarie 2019, adresa anterior menționată relevă că:

„din verificările efectuate la subunitățile poștale pentru ajungerea la destinație a trimiterii încredințate, a rezultat că aceasta a ajuns în posesia destinatarului, fiind predată prin înmânare la data de 11 februarie 2019”.

Totodată, procedând la verificarea semnăturilor efectuate pe dovezile de comunicare ale deciziei recurate (verso-ul dosarul de apel), se constată că acestea conțin seria și numărul actului de identitate al semnatarului A., care a semnat ambele dovezi de comunicare, inclusiv pentru soția sa, care locuiește la aceeași adresă) semnătura executată fiind similară celei aplicate de recurentul-reclamant A. pe cererea de recurs, semnăturilor de pe dovezile de înmânare către recurenții-reclamanți a raportului întocmit asupra admisibilității recursurilor, aflate la dosarul de recurs, pe care se află înscrise date de identificare (serie și număr al cărții de identitate) identice cu cele menționate pe dovezile de comunicare de pe verso-ul dosarul de apel, dar și semnăturii executate pe punctul de vedere transmis ca urmare a primirii raportului întocmit de magistratul asistent.

Nu în ultimul rând, se constată că numerele trimiterilor poștale cu care s-au comunicat recurenților decizia instanței de apel, anume 23296 și, respectiv, 23297, rezultat din ștampilele aplicate pe dosarul de apel, coincid cu numerele de pe copiile plicurilor anexate cererii de recurs, aflate la filele x și, respectiv, 39 din dosarul de recurs, aceleași numere fiind menționate și în adresa din data de 29 martie 2019 emisă de Oficiul Poștal Suceava 1, la care s-a făcut referire mai sus.

Nu în ultimul rând, recurenții-reclamanți nu s-au înscris în fals cu privire la semnăturile despre care susțin că nu le-ar aparține.

Ca urmare, Înalta Curte nu poate reține împrejurarea invocată de recurenți, în sensul că decizia recurată ar fi fost comunicată la data de 22 februarie 2019, deoarece din înscrisurile anterior menționate rezultă că această hotărâre a fost comunicată la data de 11 februarie 2019 sau, cel târziu, la data de 12 februarie 2019, date în raport cu care instanța de recurs va aprecia asupra excepției tardivității declarării căii de atac analizate.

Cum termenul de recurs de 30 zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., curge de la data comunicării hotărârii apelate, rezultă că acest termen a început să curgă cel târziu la data de 12 februarie 2019.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”.

În condițiile în care termenul de recurs de 30 zile a început să curgă la 12 februarie 2019, rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 15 martie 2019, vineri, zi lucrătoare.

Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurenții-reclamanți au expediat prin poștă cererea de recurs, la data de 22 martie 2019, astfel cum aceasta este menționată pe plicul poștal de la dosar, fiind depășit termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, care s-a împlinit la data de 15 martie 2019.

Având în vedere că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului imperativ de 30 zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., în speță devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din același act normativ, care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind aceea a pierderii de către recurenții-reclamanți a dreptului de a le fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) și art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 5 din 10 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă H. S.A. (succesoare a C. S.A)

Constatând că recursul nu poate fi soluționat conform art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ., apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 493 alin. (7) din același Cod, motiv pentru care va admite în principiu recursul și va stabili termen de judecată în ședință publică, la data de 15 mai 2020, în vederea soluționării acestuia, cu citarea părților.

Sursa informației: www.scj.ro.