De ce un Congres al Avocaților cu tematica secretului profesional? (III)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Art. 9 alin. (2) din Proiect transpune această excepție de la obligația de raportare, prevăzând expres că avocații „au obligația de a transmite un raport de activitate suspectă numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informațiile pe care acestea le primesc de la unul dintre clienții lor sau le obțin în legătură cu aceștia în cursul evaluării situației juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligației de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau în legătură cu aceste proceduri, inclusiv de consiliere juridică privind inițierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informații sunt primite sau obținute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acestea”.

Spre deosebire de reglementarea în vigoare^[4], proiectul exceptează de la raportare, nu numai informațiile primite de la client, ci și cele obținute în legătură cu clientul, în cursul evaluării situației juridice a acestuia.

Opozabilitatea secretului profesional în contextul reglementărilor privind combaterea spălării banilor

O idee centrală a Directivei este aceea că secretul profesional nu poate fi utilizat pentru protejarea sau ascunderea ilegalităților și nici pentru a acționa în contradicție cu spiritul legii. În acest sens, punctul 9 teza ultimă din Directivă se referă la secretul profesional și opozabilitatea acestuia: „Consilierea juridică ar trebui, în continuare, să facă obiectul obligației de păstrare a secretului profesional, cu excepția cazurilor în care juristul participă la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, consilierea juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului sau juristul știe că un client dorește consiliere juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului”.

În ceea ce privește Proiectul de transpunere, se poate observa un anumit „exces de zel”, întrucât art. 32 alin. (4) prevede că „Secretul profesional și bancar la care sunt ținute entitățile raportoare, inclusiv cele prevăzute prin legi speciale, nu sunt opozabile Oficiului sau autorităților și instituțiilor publice menționate la art. 1 alin. (2) din prezenta lege”^[5]. 

La prima vedere, această dispoziție ar putea părea că desființează practic secretul profesional în fața Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (denumit în continuare Oficiul). Însă, din art. 25 alin. (3) din Proiect, reiese că Oficiul nu poate trece acțiuni de verificare și control la entitatea raportoare, respectiv sediul avocatului, decât dacă din datele și informațiile deținute de Oficiu rezultă situații cu risc ridicat de spălare de bani sau de finanțare a terorismului la oricare dintre entitățile raportoare, deci când există suspiciuni și în privința avocatului. Mai departe, la alin. (5), proiectul prevede că „Entitățile raportoare ce fac obiectul supravegherii sau controlului au obligația de a pune la dispoziția reprezentanților împuterniciți, anume desemnați, ai autorităților prevăzute la alin. (1), datele și informațiile solicitate de către aceștia pentru realizarea atribuțiilor specifice. Reprezentanții împuterniciți ai autorităților prevăzute la alin. (1), în exercitarea atribuțiilor de supraveghere și control, pot reține copii ale documentelor verificate”. Prin urmare, autoritățile prevăzute la art. 25 alin. (1) din Proiect^[6], inclusiv organismele de autoreglementare, pot efectua controale la avocați, numai în cazul în care există suspiciuni participare, inclusiv sub forma consilierii juridice pentru a ascunde operațiuni de spălare a banilor sau finanțare a terorismului de către aceștia^[7]. De drept, avocatul nu este îndrituit să consilieze clientul în eludarea legii!

Secretul profesional nu este și nu poate fi opozabil Oficiului, în situația în care avocatul însuși este suspectat de participare la operațiuni de spălare a banilor și finanțarea terorismului.

Însă, ori de câte ori avocatul acționează conform legii și consilierea, asistența sau reprezentarea pe care o oferă clientului sunt legale și licite, poate opune secretul profesional organelor de investigație, oricare ar fi acestea. Acest aspect ar trebui să reiasă cu mai multă claritate în proiectul de lege pentru prevenirea abuzurilor.

Rolul organismelor de autoreglementare. Obligațiile entităților raportoare în raport cu organismele de autoreglementare

Chiar dacă Directiva întârzie să fie transpusă, profesia trebuie să fie pregătită pentru „impactul” acesteia, mai ales că sunt prevăzute responsabilități sporite pentru organismele de autoreglementare.

Punctul 39 din Directiva prevede că „În cazul anumitor entități obligate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna un organism corespunzător de autoreglementare, în calitate de autoritate care este informată în primă instanță în locul unității de informații financiare. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, un sistem în care raportarea se face, în primul rând, de către un organism de autoreglementare, constituie o garanție importantă pentru a menține protecția drepturilor fundamentale în ceea ce privește obligațiile de raportare aplicabile avocaților. Statele membre ar trebui să furnizeze mijloacele și modalitatea de păstrare a secretului profesional și a confidențialității și de respectare a vieții private”.

În ceea ce privește transpunerea, o bună parte a acestui proiect și, în același timp, o noutate este cea referitoare la rolul organismenlor de autoreglementare a entităților obligate să raporteze, cât și la obligațiile entităților raportoare față de organismele de autoreglementare.

Ca noutate, Proiectul definește noțiunea de „organism de autoreglementare”. În acest sens, art. 2 lit. n) prevede că „organism de autoreglementare înseamnă uniunile, corpurile profesionale sau alte forme asociative ale profesiilor reglementate, care au competențe de reglementare a activității membrilor lor, prin emiterea de regulamente și instrucțiuni privind activitatea și conduită etică a membrilor, de control și supraveghere a exercitării atribuțiilor legale ale acestora”.

Proiectul de act normativ consolidează conceptul de abordare pe bază de risc, prin stabilirea obligațiilor de efectuare a unor evaluări de risc cu rolul de a stabili sectoarele și activitățile în mod deosebit vulnerabile, precum și măsuri de gestionare a acestor riscuri. Trebuie notat faptul că, stabilirea acestei obligații exprese în sarcina instituțiilor competente și a organismelor de autoreglementare, reprezintă un element de noutate, în actele normative anterioare, această obligație de evaluare fiind menționată doar în sarcina persoanelor fizice și juridice obligate să respecte dispozițiile legale^[8].

Mai mult, art. 57 alin. (1) din Proiect prevede că „În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritățile de supraveghere și organismele de autoreglementare au obligația de a emite reglementări sectoriale în vederea aplicării dispozițiilor prezentei legi și a Regulamentului de aplicare a prezentei legi”.

Deci, în aproximativ 4 luni de la intrarea în vigoare, UNBR, împreună cu organismele de supraveghere, vor trebui să emită reglementări sectoriale în vederea aplicării dispozițiilor legii!

Iată noile reglementări din proiect, referitoare la rolul organismelor de autoreglementare, și obligațiile entităților raportoare față de acestea:

– Art. 25 alin. (1) prevede expres că modul de aplicare a prevederilor prezentei legi se supraveghează și se controlează, în cadrul atribuțiilor de serviciu, de următoarele autorități și organisme: … e) organismele de autoreglementare supraveghează entitățile raportoare pe care le reprezintă;

– Art. 38 alin. (3): „În îndeplinirea obiectului său de activitate, Oficiul: …cooperează cu organismele de autoreglementare cu privire la modul de implementare a obligațiilor ce le revin în baza prezentei legi și a legislației secundare în domeniu”;

– Forma și conținutul rapoartelor pentru activitate suspectă și pentru raportarea tranzacțiilor care nu prezintă indicatori de suspiciune în cazul entitățiler raportoare, precum și metodologia de transmitere a acestora, sunt stabilite prin ordin al Președintelui Oficiului, cu consultarea autorităților de supraveghere și organismelor de autoreglementare [art. 8 alin. (11)];

– Entitățile raportoare au responsabilitatea de a demonstra autorităților cu atribuții de supraveghere și control sau organismelor de autoreglementare că măsurile de cunoaștere a clientelei aplicate sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului care au fost identificate [art. 10 alin. (8)];

– Circumstanțele și scopul unor asemenea tranzacții (complexe și care au valori neobișnuit de mari sau al tuturor tipurilor neobișnuite de tranzacții care nu au un scop economic, comercial sau legal evident n.n.) trebuie să fie examinate cât mai curând posibil de către entitățile raportoare, inclusiv pe baza unor documente suplimentare solicitate clientului pentru justificarea tranzacției. De asemenea, entitățile raportoare măresc gradul și natura monitorizării relației de afaceri în scopul de a stabili dacă respectivele tranzacții sau activități par suspecte. Constatările verificărilor efectuate trebuie să fie consemnate în scris și vor fi disponibile la solicitarea autorităților competente sau organismelor de autoreglementare [art. 17 alin. (3)];

– Autoritățile de supraveghere și control, precum și organismele de autoreglementare, prin dispoziții specifice, vor dezvolta cerințe și mecanisme aplicabile referitoare la informarea entităților raportoare, cu privire la vulnerabilitățile sistemelor de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din alte țări [art. 17 alin. (5)];

– În baza acestor prevederi, entitățile raportoare vor examina circumstanțele și scopul tranzacțiilor care implică persoane din țări care prezintă vulnerabilități în sistemele de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaționale în domeniu, și vor pune la dispoziția autorităților cu atribuții de control sau organismelor de autoreglementare la cererea acestora, constatările consemnate în scris [art. 17 alin. (6)];

– Entitățile raportoare, precum și organismele de autoreglementare au obligația de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului și autorităților de supraveghere și control, exclusiv în format electronic, prin canalele puse la dispoziție de către acesta, cu precizarea naturii și limitelor responsabilităților încredințate [art. 22 alin. (1)];

– Entitățile raportoare au obligația de a asigura instruirea corespunzătoare și periodică a angajaților cu privire la dispozițiile prezentei legi, precum și cu privire la cerințele relevante privind protecția datelor cu caracter personal și de a realiza procesul de verificare a angajaților, conform prevederilor Regulamentului de aplicare a legii. Documentele întocmite în acest scop se pun la dispoziția autorităților cu atribuții de control și a organismelor de autoreglementare, la cererea acestora [art. 23 alin. (4)];

– Entitățile raportoare au obligația de a identifica și evalua riscurile activității desfășurate referitoare la expunerea la spălarea banilor și la finanțarea terorismului luând în considerare factorii de risc, inclusiv cei referitori la clienți, țări sau zone geografice, produse, servicii, tranzacții sau canale de distribuție. (2) Evaluările întocmite în acest scop sunt documentate, actualizate și se pun la dispoziția autorităților cu atribuții de supraveghere și control și a organismelor de autoreglementare, la cererea acestora [art. 24 alin. (1)].

În concluzie, cele mai consistente modificări și completări față de legislația în vigoare se referă la creșterea responsabilităților organismului de autoreglementare și a rolului acestuia în garantarea secretului profesional al avocatului în raport cu autoritățile cu atribuții în combaterea spălării banilor.

Uniunea Națională a Barourilor din România este pregătită încă de anul trecut pentru intrarea în vigoare a acestor reglementări, fiind finalizat un soft pentru sesizarea electronică a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, raportarea tranzacțiilor suspecte, care ține seama de prevederile noilor reglementări și de obligațiile de prezervare a secretului profesional.