De ce nu ne place la școală?
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Articol de Ella Moroiu, preluat din cariereonline.ro.
Din prima zi de viață, orice copil explorează continuu lumea. E curios, are imaginație, testează limite, învață în fiecare clipă. Acumulează informație ca un burete. În mod curios, pare a fi mai puțin interesat de obiectele scumpe, colorate, cu butoane sau nu, create special pentru el, preferând „jucăriile” de oameni mari, de la sticle de plastic pline cu pietricele la linguri de lemn sau pantofii mamei. Desigur, asta înainte să ajungă la vârsta la care va pune stăpânire pe tabletele și telefoanele inteligente din casă! Curiozitatea conduce omul pe drumul evoluției, așa am ajuns unde suntem acum. Și atunci, dacă suntem atât de curioși, de ce nu ne place la școală?, locul din care, teoretic, avem atât de mult de învățat.
Am căutat răspunsuri, iar lista e lungă. Știm deja că sărăcia, greutățile din familii disfuncționale, influența negativă a colegilor, prietenilor sau chiar a rudelor, toate acestea pot cauza desprinderea parțială sau totală de sistemul de educație, respingerea de idei, valori și principii ce pleacă de aici. Pe lângă cauzele evidente ale distanțării de școală, am mai descoperit însă trei nuanțe aparte. 1. Copiii nu învață lucruri de la persoane pe care nu le plac. 2. Copiii nu se tem că greșesc; învață să le fie teamă la școală, unde greșeala este stigmatizată, sufocând creativitatea. 3. Școala de astăzi chiar nu este pentru toți copiii. Am analizat aceste nuanțe cu ajutorul resurselor Ted, unde psihologi, educatori, formatori de minți tinere încearcă să schimbe paradigmele educației, încremenită în circuite specifice unei ere apuse.
1. Copiii nu învață lucruri de la persoane pe care nu le plac.
Ți s-a întâmplat să respingi o părere doar pentru că ești reticent față de persoana celui care o emite? Așa pățesc și copiii. Un adult care nu poate stabili o relație de colaborare cu elevul său nu va reuși să transmită cine știe ce informație, oricât s-ar strădui. Cu toții ne amintim de majoritatea pedagogilor din viața noastră – pe cei mai buni, ca și pe cei mai slabi, pe cei care ne-au făcut să creștem, pe cei care ne-au umilit. Și asta ne poate duce la o concluzie simplă: o educație solidă nu are loc fără o relație solidă, iar considerația și respectul sunt drumuri cu dublu sens.
Așa că, dacă ești educator, învățător sau profesor, „trebuie doar să faci câteva lucruri simple, cum ar fi să cauți întâi să înțelegi, în loc să fii înțeles. Lucruri simple, cum ar fi… să îți ceri scuze”. Sunt cuvintele unei simple profesoare, cu experiență de 40 de ani, crescută în familie de pedagogi, și se numește Rita Pierson. „V-ați gândit vreodată la asta? Îi ceri scuze unui copil și e de-a dreptul șocat… Am predat odată o lecție despre fracții. Nu mă prea pricep la matematică, dar mă pregătisem. După lecție, m-am uitat la manualul profesorului. Predasem toată ora greșit! A doua zi m-am dus în clasă și am zis: Copii, trebuie să-mi cer scuze. Am predat lecția greșit. Îmi pare foarte rău! Și ei au spus: Nu-i nimic! Erați așa de entuziasmată, încât nu ne-am îndurat să vă oprim…”
Citește continuarea articolului pe Cariere Online.
