Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 3/2018

14 mart. 2018
Vizualizari: 1424

DREPTUL nr. 3/2018

CUPRINS

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

 

MIRCEA DUȚU: Acordul de la Paris – etapă majoră a acțiunii globale privind schimbările climatice și a afirmării dreptului climei

Rezumat: Încheiat, la 12 decembrie 2015, și intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016, Acordul de la Paris privind clima stabilește noul regim juridic internațional al răspunsului global la amenințarea reprezentantă de schimbările climatice. Contribuind la punerea în aplicare a Convenției-cadru din 1992, el îi adaugă obiectivul adaptării și rupe cu tradiția Protocolului de la Kyoto (1997), impunând o abordare nouă în domeniu, având în centrul său obiectivul limitării la 20C și, pe cât posibil, la 1,50C a creșterii temperaturii medii globale în raport cu nivelurile preindustriale, contribuțiile determinate la nivel național și un mecanism de transparență în asigurarea respectării autoangajamentelor asumate. Recunoscându-se schimbările climatice ca o „preocupare comună a omenirii” cu o legitimitate științifică a procesului convențional și o valoare juridică proprie, nici „convenție” și nici „protocol”, Acordul are un caracter universal și completează și transformă regimul juridic internațional al acțiunii climatice globale. Sunt consacrate principii novatoare: echitatea intergenerațională, justiție climatică sau principiul progresării, noi mecanisme de piață, cu acțiune limitată, mecanismul de facilitare, evaluarea periodică ș.a. Un rol important în impunerea noii strategii și a noului mecanism de acțiune în materie climatică revine negocierilor aferente conferințelor-părților post-2015, menite să stabilească „foaia de parcurs” și regulile de procedură ale pregătirii și punerii în aplicare, după 2020 a Acordului de la Paris. Înscriindu-se în noul context convențional internațional privind noile provocări mondiale, Acordul completează și actualizează regimul climatic, parte integrantă a dreptului internațional al mediului, cu particularități importante.

 

DOMINIC ALEXANDRU GIDRO: Originea istorică, definiția și rolul acțiunii pauliene în concepția Codului civil român și a Codului civil francez. Actele atacabile

Rezumat: Acțiunea pauliană reprezintă, alături de acțiunea oblică și acțiunile directe, unul din cele mai importante mijloace de protecție a creditorilor, în general. Însă, spre deosebire de acțiunile directe, acest mecanism juridic asigură o protecție generală tuturor creditorilor, nu doar a câtorva expres prevăzuți de lege. În acest context, în lumina dezvoltării economice, dar și a multitudinii de contracte încheiate în ultima perioadă, în special în ultimii ani, cunoașterea drepturilor, dar și a mijloacelor de protecție a creditorilor ar trebui să stârnească interes tuturor creditorilor. Din păcate, cu toate că acțiunea pauliană este expres prevăzută de lege, rareori creditorii recurg la acest mecanism juridic pentru a asigura protecția propriilor creanțe. Probabil că această reticență survine din temerea față de un demers lung și anevoios pe care îl presupune promovarea unui litigiu sub forma unei acțiuni pauliene. Din acest punct de vedere, sperăm că prezentul studiu va acorda practicienilor, teoreticienilor, dar și creditorilor informații amănunțite despre acest mecanism juridic, pentru a încuraja promovarea unei acțiuni pauliene ori de câte ori debitorii fac acte de diminuare a patrimoniului, în vederea evitării unei executări silite.

 

IRINA SFERDIAN, MAXIMILIAN-ANDREI DRUȚA: Obligația de a strămuta dreptul de proprietate imobiliară în sistemul constitutiv de drepturi al înscrierilor în cartea funciară

Rezumat: Sub imperiul vechii legi civile, înscrierea în cartea funciară a unui drept de proprietate era o fază subsecventă îndeplinirii obligației de a da, adică de a transfera proprietatea. În acest sens, înscrierea astfel efectuată avea doar rolul de a asigura opozabilitatea față de terți a operațiunii juridice care transfera dreptul de proprietate, făcându-l cunoscut pe noul titular al acestuia, similar altor sisteme de drept din Europa. În prezent, sub imperiul Codului civil în vigoare, lucrurile s-au păstrat relativ în aceleași condiții. Codul civil a reglementat sistemul constitutiv de drepturi al înscrierilor în cartea funciară, însă legea de punere în aplicare a amânat prevederile respective până la momentul finalizării măsurătorilor cadastrale. Totuși, considerăm utilă o analiză apriorică a sistemului constitutiv de drepturi, tocmai pentru a anticipa și a lămuri eventualele probleme juridice care s-ar putea să apară în viitor, dar și pentru a stabili natura juridică a perioadei intermediare dintre momentul încheierii contractului și momentul înscrierii în cartea funciară, adică până la momentul executării cu desăvârșire a obligației de a da. Nu în ultimul rând, vor fi analizate și aspecte privitoare la eventuala răspundere care ar putea fi angajată pentru îndeplinirea defectuoasă a obligației de a solicita înscrierea în cartea funciară, identificând astfel persoanele care pot solicita înscrierea și persoanele care trebuie să o solicite.

 

IOAN LEȘ: Finalitatea și semnificația actuală a contestației în anulare reglementate în Codul de procedură civilă

Rezumat: Sub imperiul vechii legi civile, înscrierea în cartea funciară a unui drept de proprietate era o fază subsecventă îndeplinirii obligației de a da, adică de a transfera proprietatea. În acest sens, înscrierea astfel efectuată avea doar rolul de a asigura opozabilitatea față de terți a operațiunii juridice care transfera dreptul de proprietate, făcându-l cuoscut pe noul titular al acestuia, similar altor sisteme de drept din Europa. În prezent, sub imperiul Codului civil în vigoare, lucrurile s-au păstrat relativ în aceleași condiții. Codul civil a reglementat sitemul constitutiv de drepturi al înscrierilor în cartea funciară, însă legea de punere în aplicare a amânat prevederile respective până la momentul finalizării măsurătorilor cadastrale. Totuși, considerăm utilă o analiză aprirorică a sistemului constitutiv de drepturi, tocmai pentru a anticipa și a lămuri eventualele probleme juridice care s-ar putea să apară în viitor, dar și pentru a stabili natura juridică a perioadei intermediare dintre momentul încheierii contractului și momentul înscrierii în cartea funciară, adică până la momentul executării cu desăvârșire a obligației de a da. Nu în ultimul rând, vor fi analizate și aspecte privitoare la eventuala răspundere care ar putea fi angajată pentru îndeplinirea defectuoasă a obligației de a solicita înscrierea în cartea funciară, identificând astfel persoanele care pot solicita înscrierea și persoanele care trebuie să o solicite.

 

MIHAI GIURGEA, IOAN LAZĂR: Eroarea de diagnostic în cazurile de malpraxis. Ipoteze ale răspunderii medicului

Rezumat: Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede, la art. 653 alin. (2), că: „personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de intervenție, diagnostic sau tratament”. Textul de lege își găsește aplicabilitatea în cazurile care pun în discuție dacă diagnosticul medicului a fost unul corect, iar conduita terapeutica aleasa a fost necesară în vederea restabilirii stării de sănătate a pacientului. Totuși, chiar și în condițiile în care subzistă situația unei erori de diagnostic, aceasta nu atrage necondiționat răspunderea juridică, abordare care face necesară o distincție între eroarea de diagnostic culpabilă și eroarea de diagnostic scuzabilă. În acest studiu autorii urmăresc să identifice și să analizeze ipotezele în care poate opera/interveni răspunderea juridică a medicului în cazul erorii de diagnostic.

 

NICOLAE-HORIA ȚIȚ: Considerații în legătură cu invocarea apărărilor de către terțul poprit în fața instanței de validare a popririi

Rezumat: Modalitatea executării silite prin poprire presupune existența unui raport juridic, în care debitorul urmărit are calitatea de creditor, iar terțul poprit de debitor, raport juridic fructificat de creditorul urmăritor în vederea realizării creanței din titlul executoriu. Poprirea cunoaște două faze, cea a înființării și cea a validării, cea de-a doua intervenind numai dacă terțul poprit nu aduce la îndeplinire obligațiile ce îi revin ca urmare a comunicării adresei de înființare a popririi. Cererea de validare a popririi reprezintă o veritabilă cerere de chemare în judecată, finalitatea acesteia fiind reprezentată de obținerea de către creditorul urmăritor a unui titlu executoriu contra terțului poprit. Studiul analizează apărările pe care terțul poprit le poate invoca în instanța de validare, având în vedere soluția legislativă prevăzută de actualul Cod de procedură civilă, potrivit cu care terțului poprit îi este interzisă formularea unei contestații la executare împotriva actelor de înființare a popririi, acesta putându-și valorifica apărările numai în fața instanței de validare [art. 787 alin. (5) C. pr. civ.]. Prin urmare, sunt analizate mijloacele procesuale de invocare a apărărilor în fața instanței de validare, fiind pusă în discuție admisibilitatea formulării de către terțul poprit a unei cereri reconvenționale care să tindă la desființarea actului juridic din care a izvorât raportul dintre acesta și debitor. Apărările terțului poprit sunt analizate pornind de la distincția dintre apărările de fond și cele procedurale și procesuale, raportat la posibilitatea conferită terțului poprit de a invoca contra creditorului toate excepțiile și apărările pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care acestea sunt anterioare înființării popririi [art. 790 alin. (3) C. pr. civ.].

 

LACRIMA RODICA BOILĂ: Răspundere specială a administratorului plajei pentru prejudiciile produse prin accidentare din cauza unor obiecte periculoase aflate în zona submersă a apei mării

Rezumat: Studiul propune analiza unei soluții jurisprudențiale din perspectiva reglementărilor privind răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri pentru a semnala recunoașterea caracterului reparabil al unor noi categorii de prejudicii. Argumentele expuse sunt fundamentate pe reglementarea Codului civil, dar și pe opiniile exprimate în doctrina clasică și contemporană, susținând necesitatea asigurării reparației integrale a tuturor prejudiciilor cauzate victimei.

 

NOREL NEAGU: Prelungirea arestării preventive și egalitatea de tratament

Rezumat: Prelungirea arestării preventive face parte dintre instrumentele aflate la dispoziția organelor judiciare pentru înlăturarea unor pericole pentru ordinea publică, aducând în același timp atingere unui drept fundamental al inculpatului, dreptul la libertate. Procedura prelungirii arestării preventive trebuie să respecte dreptul la un proces echitabil, așa cum este acesta reglementat în convențiile internaționale și dispozițiile interne. Acest articol analizează posibilitatea încălcării principiilor egalității de arme și egalității de tratament în procedura judecării contestației împotriva deciziei de prelungire a măsurii arestării preventive.

 

BOGDAN ALEXANDRU URS: Cloud Computing – mediul propice pentru criminalitatea informatică

Rezumat: Cloud Computing is one of the most innovative technologies in the history of computing. It is radically changing the way how information technology services are created, delivered, accessed and managed. Cloud Computing enables the same services and user content to be delivered to any user device, whether a mobile phone, desktop or tablet computer. Cloud technology involves data storage at multiple data centers in different geographic locations.

The evolution of computer technology is strongly related with the cybercrime phenomenon. Over the last decade, the number of crimes that involve computers and Internet has grown constantly. Criminal organizations try to be as efficient as possible and in order to make investigations difficult they are storing criminal data in foreign servers or in cloud storage systems, and use cryptography and other data obfuscation techniques that hide their illicit activity.

Cloud Computing offers criminals accessible means for committing cybercrime. In much the same way as cybercrime may be understood as a new way of committing traditional crimes such as fraud and theft, Cloud Computing presents criminals with new tools with which to commit these offences and many more. Researching this environment is a key element in understanding the new and more complex forms of cybercrime that occur today.

 

RESTITUIRI

 

CONSTANTIN G. RARINCESCU: Principiul separațiunei puterilor statului în noua Constituțiune română din 27 februarie 1938

Rezumat: Publicăm în acest număr al revistei un studiu semnat de profesorul Constantin Rarincescu, consacrat principiului separației puterilor în stat, astfel cum acesta a fost instituționalizat în Constituția României din 27 februarie 1938. Studiul a fost publicat în primul număr al revistei Anale a Facultății de Drept din București (Anul I, nr. 1 ianuarie-martie 1939). Cititorii de astăzi au ocazia să cunoască modul în care doctrina românească din anii 30 se raporta la conținutul unuia dintre primele principii constituționale lansate în secolul al XVII- lea și, în special de Revoluția franceză de la 1789. În acei ani, ca și astăzi, teoreticienii dreptului, îndeosebi specialiștii în domeniul dreptului constituțional, se confruntau doctrinar cu problema capacității acestui principiu de a mai oferi cadrul de organizare și colaborare a puterilor statului. Profesorul Rarincescu subliniază valoarea și semnificația principiului separației puterilor, opinând că mai importantă decât separația absolută a celor trei puteri este colaborarea acestora. Această concepție teoretică își păstrează valoarea și astăzi.

Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 3/2018 was last modified: mai 17th, 2018 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: