Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 9/2022
STUDII – DISCUȚII – COMENTARII
CARMEN DIMA: Transmisiunea părților sociale prin succesiune, între lex successionis și lex societatis
Rezumat: În situația dezbaterii de către notarul public român a unei succesiuni cu element de extraneitate, în care părțile sociale ale unei societăți cu răspundere limitată fac obiectul succesiunii, devoluțiunea succesorală se va face conform legii aplicabile succesiunii (lex successionis). Punctul de legătură pentru lex successionis este ultima reședință obișnuită a persoanei fizice, dar aceasta poate alege legea aplicabilă succesiunii, legea sa națională. Conform lex successionis, se vor stabili moștenitorii, care însă nu vor deveni automat asociați în societatea cu răspundere limitată. Dobândirea calității de asociat se va face în funcție de prevederile legii care guvernează statutul organic al persoanei juridice (lex societatis), fiind vorba de o chestiune ce privește funcționarea societății, nu transmiterea prin succesiune a părților sociale, care operează oricum, ci de un efect al devoluțiunii. Cele două legi pot să aparțină unor sisteme naționale de drept diferite. În cazul aplicării legii române, ne-am propus să aflăm eventuale aspecte controversate, prezentând interpretările doctrinare sau de practică judecătorească și încercând, chiar, să formulăm unele propuneri de lege ferenda. Am încercat, de asemenea, să facem și o comparație cu dreptul material societar francez, pentru ipoteza în care de cujus ar avea părți sociale într-o societate cu răspundere limitată de naționalitate franceză.
IOANA-ANAMARIA FILOTE-IOVU: Aspecte teoretice și practice privind limitările disponibilității în a doua fază a procesului civil și încuviințarea executării silite
Rezumat: În acest studiu, autoarea își propune să evidențieze o serie de limitări ale principiului disponibilității în a doua fază a procesului civil, cum ar fi, de exemplu, necesitatea încuviințării executării silite de către instanță, imposibilitatea reprezentării persoanei juridice de o altă persoană juridică, declanșarea executării de către alte persoane sau entități decât creditorul, precum și caracterul insesizabil al unor bunuri.
Totodată, această procedură nu poate fi pornită împotriva celor care se bucură de imunitate de executare, iar lipsa înscrierii înscrisurilor sub semnătură privată în Registrul Național de Publicitate Imobiliară a constituit un impediment la executare până la declararea dispozițiilor legale ce prevedeau această obligație, ca neconstituționale.
Sunt prezentate astfel dificultățile întâmpinate de deținătorul titlului executoriu în demersul său de a-l pune în executare, precum și controverse doctrinare și jurisprudențiale, aspecte care au condus la concluzia necesității abrogării instituției încuviințării executării silite.
ADINA MIHAELA CHIȘ: Medicina legală vs expertiza de specialitate medicală
Rezumat: În situațiile practice cu implicații medicale trebuie stabilită, cu prioritate natura expertizei incidente. Acest aspect comportă o suită de discuții asupra diferențelor dintre expertiza medico-legală și expertiza medicală de specialitate. Expertiza medico-legală continuă să fie abordată într-o perspectivă desuetă, fără a fi decelate limitele acesteia în materie medicală sau legală. Evidențierea diferențelor dintre cele două categorii de expertize și neajunsul legislației în materie, prezintă consecințe practice majore. Studiul de față își arată utilitatea prin prisma analizării obiectului expertizei medicale de specialitate – o nouă categorie de expertiză, care pare lipsită de utilitate practică, în pofida importanței sale majore. Aceasta respectă principiul specialității medicale și are în
vedere, inclusiv, nivelul de dezvoltare al științei medicale în domeniul expertizat. Respectarea ghidurilor sau protocoalelor medicale incidente se poate verifica doar printr-o expertiză medicală de specialitate, singura aptă să analizeze conformitatea conduitei medicale. În schimb, limitele expertizei medico-legale sunt dezvăluite de obiectul acesteia, care reprezintă doar o altă expertiză din dreptul medical, fără să înglobeze întreaga materie medicală sau juridică, într-o singură specialitate. Cele două tipuri de lucrări trebuie delimitate clar în practica judiciară, pentru lămurirea deplină a situațiilor juridice cu implicații medicale, indiferent de natura acestora.
STÉPHANE GUÉRARD, ANTONIU TUDOR: Une vision locale et régionale de l’Europe 2030
Rezumat: Europe’s vision for 2030 relies on the impact of European and international actors’ policies on European local and regional governments while strengthening their local autonomy with a view to make it evolve their role and, why not, saving the European project. Local governments are the most able to exercise much more powers over their territories and to take responsibility for their execution; as for the Nation-State, it must be more focused on its roles as controller and evaluator of the local public action. In addition, local and regional governments can provide the necessary solutions that Nation-States cannot solve alone; to save money those international institutions impose. In order to solve the challenges of our time, a special attention is paid to state reform, the status of local public officials (dealing with issues related to basic public services) and the evaluation of the local public action by fighting against the formulas of the privatization of public action, while promoting, but framing them, the public-private partnerships.
VERGINIA VEDINAȘ, NARCIS GODEANU: Semnificația sintagmei „motive temeinice”, prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ
Rezumat: Prezentul studiu își propune să analizeze accepțiunea sintagmei „motive temeinice” consacrată de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Nici legea-cadru în materie, nici altă reglementare nu definesc această noțiune, ceea ce în practică creează probleme. Tendința care se resimte în jurisprudență este aceea de a considera că prin „motive temeinice” trebuie să se înțeleagă o situație mai presus de voința persoanei, insurmontabilă, în caz de forță majoră sau caz fortuit. Studiul își propune să corecteze această viziune și să promoveze interpretarea sintagmei, în sensul că noțiunea poate fi înțeleasă atât în sensul menționat anterior, cât și într-unul în care partea recurge la metode administrative pentru a preîntâmpina apariția unui litigiu.
CONSTANTIN-CLAUDIU ULARIU, MARTA-CLAUDIA CLIZA: Apărarea intereselor consumatorilor. Pe marginea Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 1148/17 septembrie 2021
Rezumat: Piața asigurărilor din România constituie un domeniu de reglementare juridică extrem de complex, care presupune nu numai respectarea principiului concurenței loaiale dintre competitorii profesioniști, concurenți pe piață, dar mai ales respectarea unor standarde ridicate de protecție a consumatorilor, aflați într-un raport de netă inferioritate din punct de vedere financiar, informațional și organizatoric, în comparație cu emitenții de polițe vizând asigurarea civilă obligatorie. Din această perspectivă, retragerea autorizației de funcționare și declanșarea procedurii falimentului împotriva Societății de Asigurare-Reasigurare City Insurance – S.A. ridică o serie de mari probleme pentru clienții acestui asigurător, nu numai din punct de vedere al raporturilor contractuale constituite prin contractul de asigurare, dar mai ales prin modalitatea procedurală de acțiune din partea acestor consumatori, astfel încât protecția drepturilor lor să fie deplină, precum și ca efectele deschiderii procedurii falimentului împotriva City Insurance să fie atenuate, pe cât posibil, în raport de situația, deja precară, a acestor clienți.
Ne propunem, prin prezentul studiu, să reliefăm o serie de chestiuni juridice stringente și să propunem o serie de soluții la problemele de drept, de ordin substanțial sau procedural, care decurg din retragerea autorizației acestui jucător important pe piața asigurărilor din România. Astfel, cei îndreptățiți la recuperarea cheltuielilor ocazionate de repararea autoturismelor implicate în incidente rutiere provocate de către clienții City Insurance – S.A. au deschisă calea unei proceduri speciale și accelerate de recuperare a acestor prejudicii, fără a mai aștepta deschiderea procedurii falimentului împotriva acestui asigurător și înscrierea la masa credală, proceduri judiciare extrem de laborioase și cronofage, care ridică probleme pentru consumatorii victime ale accidentelor de circulație, dar și pentru clienții societății de asigurări, care s-ar putea vedea angrenați în acțiuni judiciare menite să conducă la dezdăunarea celor prejudiciați în accidente rutiere și care să le pună în pericol patrimoniul personal, deși figurează ca părți contractante și beneficiari ai unor polițe RCA perfect valabile la data provocării prejudiciului.
ANDREI VIOREL IUGAN: Continuarea procesului penal
Rezumat: Continuarea procesului penal reprezintă o formă de exercitare a dreptului la apărare prin intermediul căreia, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, suspectul sau inculpatul provoacă o amplificare a activității procesuale după stingerea acțiunii penale în scopul stabilirii fără echivoc că acțiunea penală este lipsită de temei.
Această procedură a fost instituită pentru garantarea prezumției de nevinovăție a suspectului sau a inculpatului în situația în care acțiunea penală se stinge ca urmare a unor anumite impedimente prevăzute de art. 16 C.pr.pen. Aceste impedimente sunt: existența unei cauze de neimputabilitate, intervenția amnistiei antecondamnatorii, intervenția prescripției răspunderii penale, retragerea plângerii prealabile și existența unei cauze de nepedepsire. Situațiile menționate sunt prevăzute în mod limitativ.
Continuarea procesului penal este o instituție care foarte rar a făcut obiectul vreunei analize în literatura de specialitate, motiv pentru care sperăm că prezentul studiu se va dovedi un demers util pentru clarificarea unor probleme existente în practica judiciară.
ANDREEA MĂDĂLINA NICU: Considerații referitoare la infracțiunea de amenințare
Rezumat: Aflată în cadrul Capitolului VI din Codul penal care incriminează infracțiunile contra libertății persoanei, infracțiunea de amenințare prevăzută de art.206 apare pe fondul protecției libertății psihice a persoanelor. Analiza amănunțită a infracțiunii va scoate în evidență câteva aspecte privind diferite teorii de interpretare a textului legii care se pot obiectiva și în situații practice. De asemenea, interpretarea infracțiunii scoate în evidență anumite aspecte privind starea de temere a persoanei, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, amenințarea cu o faptă păgubitoare, corelația cu infracțiunea de ultraj și ultraj judiciar precum și, câteva deosebiri față de infracțiunea de șantaj. Prin urmare, în cadrul reliefării unor opinii sau observații pe marginea acestora se poate delimita infracțiunea de amenințare mult mai ușor față de alte infracțiuni, dar poate constitui și un instrument juridic util în cadrul etapelor de tragere la răspundere penală a infractorului precum și, pentru îmbunătățirea textului de lege de către legiuitor.
PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ
Acțiune în contencios administrativ având ca obiect protejarea dreptului la un mediu sănătos. Interes procesual. Particularități, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)
Notă critică cu privire la modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru în situația în care acțiunea cu care este învestită instanța are mai multe capete de cerere, Radu-Mihai Necula (fără rezumat)
Contract de construcții. Valoarea tarifului de racordare mai mare decât estimarea din ofertă nu reprezintă modificare în sensul dispozițiilor contractuale și nu se impune ordin de modificare, cu notă de Ramona Cîrlig (fără rezumat)
