Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 9/2020

22 sept. 2020
Vizualizari: 364

STUDII-DISCUȚII-COMENTARII

 

IOAN LEȘ: Câteva reflecții asupra reformelor judiciare din Franța, Italia și Spania

Rezumat: Societățile democratice europene au manifestat, în ultimii ani, un interes sporit pentru reformarea justiției, scopul fiind acela de eficientizare a procesului de înfăptuire a acesteia. Iar eficientizarea justiției este un proces complex și continuu ce implică, printre altele, garantarea calității deciziei judiciare și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În cadrul demersului de față autorul a realizat o radiografiere a reformelor mai importante inițiate și realizate, parțial, în Franța, Italia și Spania. Investigația realizată a condus la concluzia existenței unor tendințe comune de reglementare, dar și la existența unor soluții diferite.

Tendințele comune au fost identificate în ceea ce privește organizarea judiciară, remarcându-se un proces de concentrare a jurisdicțiilor și de specializare a acestora. Exemplul cel mai semnificativ din acest punct de vedere este cel al Franței, țară în care o reformă recentă a condus la fuziunea tribunalelor de instanță cu tribunalele de mare instanță. Instanțele rezultate din această concentrare poartă denumirea de tribunale judiciare.

În Spania, reformele din justiție au fost declanșate în anul 2001 ca urmare a încheierii unui „Acord de Stat” între Guvern, Partidul Popular și Partidul Socialist. În Italia ultimilor ani s-a întreprins o reformă ce a condus la sporirea competenței judecătorilor de pace. În toate statele menționate s-a manifestat și o tendință accentuată înspre eficientizarea căilor alternative de soluționare a conflictelor.

Opțiuni procesuale și judiciare diferite au fost constatate în ceea ce privește alcătuirea consiliilor superioare ale magistraturii, organizarea inspecțiilor judiciare și organizarea Ministerului Public. Asemenea opțiuni țin seama de particularitățile fiecărui sistem judiciar, ceea ce exclude o totală uniformizare și se înscriu în cadrul proceselor democratice ce urmăresc consolidarea statului de drept.

 

NORA DAGHIE: Aspecte teoretice și practice cu privire la natura juridică și felurile fideiusiunii

Rezumat: Prin raportare la garanțiile reale, care, teoretic, asigură o securitate mai mare a executării, fideiusiunea se impune printr-un formalism mai redus și printr-un grad de suplețe mult mai ridicat.

Prin mecanismul fideiusiunii, creditorul va avea drept garanție comună cel puțin două patrimonii: înainte de toate, desigur, patrimoniul debitorului principal, dar pe lângă acest patrimoniu se poate îndestula și din patrimoniul fideiusorului sau fideiusorilor.

Nimeni nu poate deveni garant-fideiusor împotriva voinței sale. Indiferent de felul ei, fideiusiunea are natură contractuală, putând lua naștere numai prin convenția dintre creditor și fideiusor. Legea sau hotărârea judecătorească obligă doar la aducerea unei garanții personale.

Atunci când o persoană este obligată, prin lege sau prin convenție, a da cauțiune și aceasta nu-și îndeplinește obligația benevol, hotărârea judecătorească de condamnare nu convertește cauțiunea în judiciară, ci ea rămâne tot legală sau convențională, după caz. Judecătorul nu face decât să ordone executarea dispoziției legale sau a convenției.

În mod excepțional, în anumite situații, legea prezumă în mod absolut calitatea de fideiusor a unei anumite persoane. De pildă, există fideiusiune, denumită fideiusiune asimilată, și în cazul în care o parte se angajează față de o altă parte să acorde un împrumut unui terț, situație în care creditorul (persoana față de care s-a realizat angajamentul), este garant (fideiusor) al obligației de restituire a împrumutului primit de către terț.

 

DAN ȚOP: Discuții referitoare la necesitatea unei definiții legale a actelor adiționale la contractele de muncă

Rezumat: Actele adiționale nu se bucură de o definiție legală în legislația muncii, cu toate că unele texte de lege fac referire la acestea sau necesitatea încheierii lor rezultă din interpretarea dispozițiilor legale. Totodată, în practică se recurge frecvent la încheierea actului adițional la contractul individual de muncă. Printre măsurile de flexibilizare a raporturilor de muncă se regăsește și modificarea temporară a locului muncii la domiciliul salariatului, situație în care trebuie încheiat un act adițional la contractul individual de muncă Se impune de lege ferenda consacrarea unei definiții legale a actului adițional în Codul muncii.

 

ANCA IACOB, COSMIN DARIESCU: Căsătoria în dreptul internațional privat argentinian

Rezumat: Încă de la începutul secolului al XIX-lea, fenomenul imigrației a luat amploare în spațiul argentinian, remarcându-se faptul că la începutul secolului al XX-lea majoritatea imigranților proveneau de pe continentul european. În pofida unor măsuri de temperare, imigrația în Argentina continuă să se manifeste pregnant, producând consecințe juridice. Relațiile de familie ale străinilor sunt guvernate, asemenea altor tipuri de raporturi sociale cu un element de extraneitate, de dreptul internațional privat. Prezentul studiu își propune să analizeze starea actuală a reglementărilor în materia căsătoriei în dreptul internațional privat argentinian. Impactul științific al acestei lucrări este sporit de noutatea legislației studiate și de interesul scăzut pe care doctrina românească l-a manifestat pentru realitățile juridice din America Latină. Concluziile sale sunt relevante atât pentru cercetătorii și practicienii dreptului, cât și pentru publicului larg, interesat de soluționarea numeroaselor chestiuni juridice implicate de o căsătorie cu un cetățean argentinian sau de imigrarea în Argentina.

 

ANCA ILEANA DUȘCĂ: Generațiile viitoare ca subiect de drept

Rezumat: Intimately linked to the concept of sustainable development, the theory that future generations are the subject of law has aroused lively discussions at doctrinal level, at home and abroad. There are also international conferences: e.g. the Stockholm Conference of 1972, which for the first time warned of the future of humanity itself, as a result of environmental deterioration, following human activities; The Brundtland report of the World Commission for Environment and Development appeared in 1987, entitled „our common future”. The EU’s interest, in which Romania is a member state, in sustainable development has grown in parallel with the United Nations initiative for this concept and has resulted in a number of environmental action programs and strategies that have led to the development of numerous acts to translate them into practice, because everything has become or must became „sustainable” – economy, transport, industry, energy, consumption, agriculture.

 

ȘTEFAN-ALEXANDRU TOMA, RĂZVAN-IONUȚ PRICOP: Despre utilitatea reglementării unei proceduri simplificate de judecată în dreptul procesual civil

Rezumat: La 7 ani de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fără a avea pretenția realizării unui inventar exhaustiv a ceea ce parțial s-ar putea numi un eșec de reglementare și/sau aplicare, instituțiile juridice și procedurile judiciare cu fizionomie nouă, poate chiar revoluționară, sau cele doar reformate și/sau cosmetizate reglementate prin noul Cod de procedură civilă, și-au demonstrat succesiv sau simultan insuficiența sau ineficiența, unele fiind disfuncționale din cauze interne proprii, altele din cauze externe referitoare, de regulă, la absența resurselor umane, materiale și financiare adecvate sau pur și simplu ca urmare a deformării prin aclimatizare de către instanțe, părți și participanții la procesul civil, exemplele fiind numeroase.

În aceste condiții, necesitatea reglementării în cadrul noului Cod de procedură civilă a unei proceduri simplificate de judecată rezultă din chiar materialitatea faptelor. Specificul acestei proceduri simplificate de judecată ar fi acela că ar presupune exclusiv parcurgerea etapei scrise a procesului civil, eventual a unei etape scrise mai extinse decât cea actuală reglementată de art. 201 C. proc. civ., la finalul acesteia urmând să fie stabilită prin rezoluție administrativă data pronunțării hotărârii. În acest mod, s-ar scurta semnificativ durata de soluționare a unor cauze cu o complexitate medie sau redusă, prin eliminarea perioadei de timp dintre data finalizării etapei scrise și primul termen de judecată.

 

MĂDĂLINA CRISTINA DĂNIȘOR, DAN CLAUDIU DĂNIȘOR: Solidaritatea modernă și represiunea administrativă

Rezumat: Societatea modernă este bazată pe preponderența solidarității organice asupra solidarității mecanice și, în consecință, pe preponderența dreptului care asigură cooperarea între subiecții autonomi față de dreptul represiv, care sancționează, prin pedepse, orice deviere de la standardele conștiinței comune. Societatea modernă este „civilizată”, adică este bazată în primul rând pe dreptul „civil”, dreptul represiv fiind excepțional, ceea ce se transpune în trei principii: cel al subsidiarității dreptului penal, cel al necesității și legalității infracțiunilor și pedepselor și cel al protecției suplimentare a libertății individuale, atunci când subiectul este acuzat penal. Consecința este că în democrațiile liberale moderne tot dreptul represiv este penal, că orice acuzație care poate conduce la aplicarea unei sancțiuni represive este o acuzație în materie penală și că legiuitorul nu poate atribui administrației, subordonată politic sau autonomă, competența aplicării sancțiunilor represive. Transformarea unora dintre normele represive în norme de drept administrativ este, în aceste condiții, o încălcare a principiilor fundamentale care structurează ordinea juridică a statelor liberale moderne și a statului de drept. Or, această practică este din ce în ce mai frecventă. Pentru a garanta libertatea individuală, trebuie ca această tendință să fie corectată. Cum politicienii nu par dispuși să o facă, această sarcină revine, în mod natural, instanțelor de judecată, care se pot baza în acest demers pe jurisprudența constructivă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

 

MIHAI COSTIN TOADER: Infracțiunea de audiență: de la perspectiva diacronică spre consolidarea procedurii

Rezumat: Autorul își propune să expună o perspectivă istorică prin racordarea la perspectiva juridică actuală, abordând și exegezând una din instituțiile convergente celor două codificări de procedură esențiale, respectiv Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală, însă destul de lacunar reglementată de legiuitor, și anume infracțiunea de audiență. Subliniind faptul că în niciunul din cele două Coduri de procedură, nu este definită în mod expres și categoric, noțiunea de infracțiune de audiență, legiuitorul a conceptualizat procedura de urmat de către judecător în măsura în care constată nemijlocit, prin propriile simțuri, o astfel de infracțiune/faptă prevăzută de legea penală, cele două proceduri prezentând similitudini dar și diferențe, unele dintre acestea nereziliente criticii științifice, după cum se va încerca demonstrarea acestei concluzii în conținutul materialului, în care au fost inserate și propuneri de lege ferenda.

 

COSTICĂ CIOCAN: Considerații în legătură cu incidența variantei agravate a infracțiunii de ultraj [art. 257 alin. (4) din Codul penal] în ipoteza în care subiectul pasiv secundar al faptei incriminate este un polițist local

Rezumat: Infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (4) C.pen. este sancționată mai grav prin majorarea cu jumătate a limitelor pedepsei infracțiunii absorbite atunci când subiectul pasiv secundar îl constituie un polițist sau jandarm. Pentru justa aplicare a acestor dispoziții legale Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost sesizată cu întrebarea „dacă noțiunea de polițist prevăzută de art. 257 alin. (4) Cod penal are un sens restrâns și se referă doar la polițiștii a căror activitate și statut sunt reglementate de Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și Legea nr. 360/2002 privind Statul Polițistului sau are un sens larg, general care cuprinde și polițiștii locali a căror activitate și statut sunt reglementate de Legea nr. 155/2010 a Poliției Locale și Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici”. Prezentul articol își propune să analizeze orientările jurisprudențiale în materie și să ofere argumente pentru susținerea soluției ce constă în reținerea variantei agravate a infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (4) C.pen. atunci când fapta incriminată este îndreptată împotriva unui polițist local.

 

RADION COJOCARU: Modele de abordare a conceptului de infracțiune în spațiul românesc

Rezumat: Acest studiu este destinat abordării modelelor legislative de definire a infracțiunii în legislațiile penale din spațiu românesc (România și Republica Moldova). Au fost identificare trei concepte prin prisma cărora în legislațiile de referință a fost definită noțiunea de „infracțiune”: conceptul substanțial sau material, conceptul formal și conceptul substanțial-formal. Aceste modele au fost determinate de interesele sociale ce au format obiect al protecției juridico-penale în respectiva perioadă de dezvoltare a societății.

 

DREPTUL UNIUNII EUROPENE

 

ANDREI DUȚU-BUZURA: Interpretări și valențe ale conceptului de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin tratate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene

Rezumat: Ca instrument fundamental de garantare a funcționării ordinii juridice unional-europene, acțiunea în neîndeplinirea obligațiilor europene reprezintă instrumentul jurisdicțional prin care autoritățile Uniunii, în frunte cu Comisia și structura jurisdicțională de la Luxemburg, exercită controlul direct al comportamentului statelor membre în raport cu imperativele dreptului UE. Aflată undeva la mijloc între control de legalitate și acțiune în răspundere, neîndeplinirea obligațiilor ridică o problematică aparte, complexă și dificil de înțeles în lipsa vastei experiențe jurisdicționale a CJUE.

Dacă, sub aspect procedural, acțiunea de față nu prezintă provocări aparte, impunând, de regulă, un mecanism de colaborare între Comisia Europeană și statul membru pârât (ca fază precontencioasă), în care Curtea de Justiție joacă, de cele mai multe ori, un rol subsidiar (faza contencioasă), sub aspect material, neîndeplinirea obligațiilor europene comportă diferite forme și accepțiuni care transcend atât litera, cât și spiritul Tratatelor, chiar și în forma lor actuală, consolidată post-Tratatul de la Lisabona (2009). Într-un atare context, studiul de față își propune să treacă în revistă cele mai frecvente înțelesuri pe care jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene le-a acordat sintagmei de „neîndeplinire a obligațiilor europene”, în lumina reglementărilor actuale, a experiențelor din trecut și, nu în ultimul rând a scopului urmărit prin această procedură, anume de sancționare a oricărei derogări de la aplicarea unitară și sincronizată a dreptului Uniunii Europene.

 

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

 

Obligația asociației constituite în baza Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 de a preda o locuință unui membru asociat, cu titlu gratuit. E incident abuzul de drept conform Codului civil și Convenției (europene) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale?, cu comentariu de Victor Penteleev (fără rezumat)

Act al asiguratului prin care se împiedică exercitarea regresului de către asigurător. Semnificație, cu comentariu de Viorel Terzea (fără rezumat)

Mărturie mincinoasă. Dreptul prevăzut de lege de a refuza audierea în calitate de martor, cu notă de Adrian Șandru, Dorel Herinean (fără rezumat)

Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 9/2020 was last modified: septembrie 22nd, 2020 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: