Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 9/2018

„DREPTUL” nr. 9/2018

CUPRINS

CENTENARUL MARII UNIRI

COSMIN DARIESCU: Dreptul internațional privat – liantul României Mari

Rezumat: După Primul Război Mondial, în România Mare se aplicau șase sisteme diferite de Drept civil. Soluționarea conflictelor dintre aceste sisteme s-a realizat prin intermediul Dreptului interprovincial, croit de doctrină și de jurisprudență conform Dreptului internațional privat. Lucrarea de față prezintă normele conflictuale și temeiurile de competență jurisdicțională ale Dreptului interprovincial românesc. Normelor conflictuale erau organizate potrivit următoarelor principii: legea domiciliului de origine guverna starea și capacitatea persoanelor, legea situării cârmuia bunurile, iar legea locului întocmirii actului juridic, validitatea formală a lui. Efectele drepturilor dobândite erau supuse legii locale, iar exercitarea lor, legii locului de executare. Doar normele exclusive de competență ale legii locale trebuiau aplicate de judecător. Pentru restul litigiilor, judecătorul era îndemnat de doctrină și jurisprudență să urmeze temeiurile de competență alternativă prevăzute de Codul de procedură civilă al Vechiului Regat. Hotărârile judecătorești emise într-o provincie se executau în celelalte provincii românești fără exequatur.

DAN CONSTANTIN MÂȚĂ: Unificarea legislativă. Teze, proiecte și acțiuni din România Întregită

Rezumat: Unificarea legislativă a fost principalul proiect național din România Întregită. Necesitatea realizării acestui proiect a fost subliniată chiar din zilele imediat următoare declarațiilor de unire ale reprezentanților celor trei provincii istorice (Basarabia, Bucovina și Transilvania) cu Vechiul Regat, iar efortul în vederea înfăptuirii sale a continuat, într-o dinamică sinuoasă, până dincolo de fatidicul an 1940.

Cu foarte puține excepții, juriștii de pe tot cuprinsul țării s-au arătat în favoarea unificării legislative, indiferent că opinia lor s-a exprimat de la catedră, în studii și cursuri universitare, în activitatea comisiilor de unificare sau a Consiliului Legislativ ori în pretoriul justiției.

STUDII-DISCUȚII-COMENTARII

GEORGE COCA: Discuții cu privire la calitatea de creditor de asigurare pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare a unităților spitalicești

Rezumat: Article 2, 3, respectively art. 4 par. 1 letter a and b point iii of the Law no. 213 of 2015 only indicates the general characteristics of the insurance claim and of the insured lender – the injured person, in that the indemnity must be based on the insurance contract and the damage suffered must be the consequence of the occurrence of a risk covered by an insurance contract of civil liability. Hospital units must demonstrate that the rights they claim have been definitively classed by a court as representing compensation due under an MTPL insurance contract to a person injured by the automobile acidity. The court cannot give a further legal characterization of those rights (in the sense that the damage is not the result of the accident and that the compensation is not due under the assurance contract) because it would amount to contradicting the earlier judgment and to cancel an existing right recognized to hospital units. This right must be considered as complying with the provisions of Law no. 213 of 2015 and hence opposable even by the effect of Law no. 213 of 2015, the Guarantee Fund for the Insured.

ALEXANDRU ȚICLEA, ADELINA DUȚU: Discuții referitoare la interdicția concedierii salariatelor gravide

Rezumat: Autorii, în articolul de față, analizează normele juridice din dreptul românesc, cu referire la cele ale Uniunii Europene și având în vedere practică judiciară națională și europeană, precum și dispoziții legale din dreptul comparat privind interdicția concedierii lucrătoarelor gravide.

Aceștia semnalează neconcordanțele din dreptul național și insuficiența reglementării, ceea ce creează confuzii în practica angajatorilor și a instanțelor de judecată, constată că legiuitorul nostru nu a realizat o transpunere deplină a Directivei 92/85, iar spre deosebire de dreptul altor state, nu indică toate situațiile (excepționale) în care, totuși, poate interveni concedierea salariatelor gravide.

EMILIAN LIPCANU: Aspecte privind verificarea înscrisurilor și calitatea de parte sub imperiul noului Cod de procedură civilă. Propunere de lege ferenda privind extinderea motivelor de revizuire

Rezumat: În prezentul studiu autorul readuce în memorie o discuție doctrinară, inspirată de decizia unui tribunal (sesizat ca instanță de control judiciar), publicată de Revista română de drept, în două numere, în perioada anilor 1983 și 1984, discuție în cadrul căreia protagoniștii ei, acceptând ideea unei interpretări extensive a dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă privind procedura verificării de scripte, au ajuns la concluzia că această procedură poate viza și cerere de chemare în judecată, în cazul în care unul dintre reclamanți susține că el nu a pornit procesul, semnătura de pe cerere nu este a sa, și nici nu a dat mandat fratelui său (coreclamantul) să pornească procesul și în numele său. Doctrinarii au ajuns, in illo tempore, la concluzia că tăgăduirea semnăturii de pe cererea de chemare în judecată de către acela căruia i se atribuie acest înscris, practic contestarea calității de parte în proces, ca reclamant, poate fi invocată, pentru prima dată, și în calea de atac, instanța de control judiciar urmând să supună cererea de chemare în judecată procedurii verificării de scripte. Tribunalul a apreciat că verificarea semnăturii de pe cererea de chemare în judecată se putea face numai prin înscrierea în fals și trimiterea cazului la procuror. Acest punct de vedere nu a fost acceptat de către recurent, care a considerat că proba afirmațiilor sale se putea face și printr-o procedură de verificare de scripte a înscrisului, în fața instanței civile (care putea dispune, la nevoie, și efectuarea unei expertize grafologice), nedorind să-și expună fratele, și nici pe sine, unor cercetări penale. Împrejurarea că al doilea autor implicat în discuție a susținut lipsa de consecvență a susținerii potrivit căreia recurentul nu a dobândit calitatea de parte (adică de reclamant), deoarece el nu putea exercita recursul decât în calitate de parte (și nu de terț), a oferit prilejul ultimilor doi autori participanți la discuția doctrinară să facă distincția între calitatea de parte în proces și calitatea procesuală. Autorul prezentului studiu extinde și adâncește cercetarea, raportându-se la noul Cod de procedură civilă, care cuprinde, în esență, cu privire la verificarea înscrisurilor (termen folosit de acest act normativ pentru a desemna aceeași procedură), dispoziții similare în conținut, cu cele din vechiul Cod de procedură civilă, exprimând și argumentând opinia că verificarea înscrisurilor poate viza, în afara înscrisurilor probatorii, supuse în mod tradițional acestei proceduri, și orice cerere de sesizare a instanțelor (judecătorii, tribunale, curți de apel etc.,), indiferent de împrejurarea că ar cuprinde sau nu mențiuni cu caracter probatoriu. Autorul observă că interpretarea extensivă „tradițională” a dispozițiilor privind procedura respectivă (consacrate, in terminis, înscrisurilor sub semnătură privată) era limitată de cerința ca înscrisurile supuse verificării, indiferent că sunt sau nu acte sub semnătură privată, să fie înscrisuri probatorii sau înscrisuri care să conțină și mențiuni cu caracter probatoriu. Cercetarea unor dispoziții din noul Cod de procedură civilă îl determină pe autor să observe existența unei discriminări, în sensul că în timp ce unele categorii de persoane interesate să-și conteste calitatea de parte în proces (detașată de calitatea procesuală), au la dispoziție o cale de atac în care să invoce lipsa calității de parte, alte persoane (unele categorii de apelanți și recurenții) sunt private de existența acestui mijloc procesual. Este motivul care îl determină pe autor să formuleze o propunere de lege ferenda vizând extinderea motivelor de revizuire.

DIANA DĂNIȘOR: Metafora dreptului

Rezumat: Seen by Aristotle as a pure ornamental rhetorical figure, the metaphor is no longer intended in the 21th century to embellish poetical expression, but to generate new forms of access to knowledge, leading from a paradigm of expressive semantic regime to a semantic cognitive regime.

It is considered today that the metaphor is not only related to the literary style, but to the whole of human sciences. Even the definition of the right has fueled an abundant literature that is lost in the darkness of times, and which seems to have failed to reach a right conclusion, as lawyers still seek a definition for their concept of law. This is because the meaning of its law, its force and reason to keep an irreducible part of mystery, a mystery derived, in part, from the fact that the right term is a metaphor and, like any metaphor, linguistically materializes the cognitive processes of communication and provides, by analogy, an imaginative support that binds it to an already familiar conceptual circuit.

LAURA FARCA, DACIAN C. DRAGOȘ: Principiul transparenței în dreptul achizițiilor publice

Rezumat: Articolul analizează o serie de aplicații ale principiului transparenței în domeniul achizițiilor publice. În prima fază, articolul evidențiază o lacună legislativă determinată de absența unei definiții legale a acestui principiu în principalul act normativ intern din domeniu. Aplicabilitatea practică a acestui principiu este ilustrată în numeroase cazuri atât la nivelul reglementărilor dar și al soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești. Pe scurt, principiul transparenței impune redactarea tuturor informațiilor cu privire la o anume procedură de achiziție într-un mod clar, precis și univoc și comunicarea acestora către cei interesați. Transparența creează premisele egalității de tratament între ofertanți iar ulterior derulării efective a procedurii permite verificarea respectării în mod judicios a regulilor aplicate. 

LEONTIN CORAȘ: Concursul dintre redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate și repunerea în termenul de apel

Rezumat: Articolul propune soluții în cazul concursului dintre redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate și repunerea în termenul de apel, iar după o analiză a celor două proceduri și o analiză comparativă a căilor de atac ordinare și extraordinare, concluzionează că redeschiderea procesului penal este o cale extraordinară de atac.

VALENTIN-CRISTIAN ȘTEFAN: Aptitudinea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției de a constitui o acuzație penală în sens convențional

Rezumat: Studiul de față subliniază că, din punct de vedere substanțial, criteriile ce se cer a fi îndeplinite pentru catalogarea unei fapte ca aparținând domeniului penal sunt: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei și scopul și severitatea sancțiunii. Formal, un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției care constituie în același timp și o acuzație penală în sens convențional trebuie să cuprindă, cumulativ, descrierea faptei și prezentarea încadrării juridice.

Efectul încadrării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în categoria acuzației penale în sens convențional este dat de faptul că procedurii de constatare și sancționare a contravenției i se atașează garanțiile proprii unui proces echitabil. Prezumția de temeinicie a procesului verbal este compatibilă cu prezumția de nevinovăție numai dacă respectă anumite limite, ținând seama de gravitatea mizei și protejând drepturile apărării. Limitele prezumției de temeinicie a procesului verbal, în contextul protejării drepturilor apărării, sunt: imperativul ca fapta să fie percepută nemijlocit, prin propriile simțuri, de agentul constatator și exigența de a nu-i impune persoanei vizate o sarcină imposibilă, în ceea ce privește efectuarea probei contrare.

DREPTUL UNIUNII EUROPENE

ANCA ILEANA DUȘCĂ: Provocări europene și românești referitoare la deșeuri în lumina celui de-al șaptelea plan de acțiune în materia mediului al Uniunii Europene

Rezumat: Part of EU law – both primary and especially secondary – waste problem is a complex multi-faceted in its aspects. Since the first programs of action on the environment (WFP) – the first (1973-1977), the second (1977-1983) – to the last, the seventh such program (2013-2020) entitled A better environment for a better life, the challenge of waste is dealt with either issue on its own, or as part of wider objectives. Whatever the approach, solving subordinate old or new principles of environmental law as formulated in the first PAM and then developed in other programs of action. These are: prevention is better than cure; EIA should be considered at an early stage of decision making; exploitation of nature should be avoided by means of causing significant damage to the ecological balance; scientific knowledge must be improved to allow for appropriate action; „polluter pays” principle, the polluter should bear the cost of prevention and environmental restoration after damage thereto; activities of a Member State shall not cause damage to the environment of other States.

 PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ

Imposibilitatea comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prin nedepunerea la timp a declarațiilor fiscale, cu notă de George Papu (fără rezumat).

Administrarea mijloacelor de probă în faza camerei preliminare, cu notă de Mihai Mareș, Adrian Șandru (fără rezumat).

RESTITUIRI

DIMITIRE ALEXANDRESCO – Despre arvonă (arrha). Caracterul ei în legislația noastră. Deosebire de la Codul francez

Rezumat: În acest articol profesorul Dimitrie Alexandresco abordează dintr-o perspectivă de drept comparat, modul în care a fost reglementată instituția juridică a arvunei în legislația civilă românească, spre deosebire de Codul civil francez. Cititorii interesați de istoria doctrinei dreptului civil găsesc în aceste pagini informații utile privind caracterele juridice ale arvunei.

IULIU DRAGOMIRESCU – Fundamentul juridic al reformei electorale

Rezumat: Articolul semnat de avocatul Iuliu Dragomirescu abordează o temă de mare actualitate pentru societatea românească la începutul secolului al XX-lea: problema recunoașterii votului universal.