Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 6/2022

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

FABIAN-EDUARD CREȚU: Despre obligația subsidiară de indemnizare a victimei

Rezumat: Persoanele lipsite de discernământ, incapabile fiind de a înțelege câtuși de puțin gravitatea propriilor fapte, sunt protejate de legiuitor prin instituirea unei cauze exoneratorii de răspundere civilă. Însă, din rațiuni de echitate, s-a optat pentru introducerea mecanismului subsidiar al obligației de indemnizare, inovație a Codului civil intrat în vigoare în 2011. Astfel, chiar și inconștientă de propriile acte, o persoană poate totuși să fie obligată la plata unei anumite sume de bani care poate, dar nu obligatoriu, să fie echivalentă cu dauna suferită de păgubit. Mecanismul astfel creat tinde la atenuarea unei inechități, dar se confundă cu un tip de răspundere civilă propriu-zisă, fie ea obiectivă. Prezentul studiu și-a propus analizarea acestui mecanism, cu luarea în considerare a aplicațiilor sale jurisprudențiale, nu numeroase, dar suficiente pentru extragerea unor concluzii utile.

DOMINIC-ALEXANDRU GIDRO, STANCA-IOANA GIDRO: Calitatea procesuală activă și pasivă în cadrul acțiunii directe în garanție. Studiu de practică judiciară

Rezumat: Calitatea procesuală activă în cadrul acțiunii directe în garanție este unul din elementele de bază ale mecanismului juridic, indiferent că discutăm de cea activă sau de cea pasivă. La o primă analiză, am spune că mecanismul acțiunii directe în general nu ar trebui să creeze prea multe discuții cu privire la protagoniștii săi. Cu toate acestea, în practica judiciară s-a creat o confuzie cu privire la subiecții acțiunii directe, confuzie care a condus la punerea în discuție a calității procesuale active pe care o deține creditorul în cadrul mecanismului juridic. Prin prezentul studiu, încercăm să aducem câteva lămuriri cu privire la modul de aplicare practică a acțiunii directe în garanție, dar și cu privire la interesul și calitatea procesuală a creditorului și a subdebitorului în cadrul mecanismului juridic.

De asemenea, întrucât acțiunea directă în garanție clasică nu are un fundament legal, spre deosebire de acțiunea directă în plată, fiind derivată din noțiunea grupurilor de contracte, vom arăta de ce, pentru a evita contestarea calității procesuale a creditorului în cadrul mecanismului juridic al acțiunii directe în garanție, părțile contractuale trebuie să introducă, în mod expres, o clauză în contract prin care să își dea consimțământul cu privire la transmisiunea dreptului la acțiune către subdobânditor, aceasta, pentru a consolida transmisiunea dreptului la acțiune în baza garanției pentru vicii ascunse.

Totodată, întrucât acțiunea directă reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractului, legiuitorul este nevoit să intervină, prin introducerea în Codul civil, în mod expres, a unor texte, atât în ceea ce privește garanția pentru evicțiune, cât și în ceea ce privește garanția pentru vicii ascunse, pentru ca acțiunea directă în garanție să-și regăsească aplicarea practică. Numai așa, creditorii vor putea fi puși la adăpost față de efectele excepției lipsei calității procesuale active, în ceea ce privește ambele garanții prevăzute de lege (vicii ascunse și evicțiune).

ALEXANDRU ATHANASIU, ANA-MARIA VLĂSCEANU: Imposibilitatea încadrării juridice automate a activității pompierilor din serviciile de urgență private/voluntare în condiții speciale de muncă, conform legislației aplicabile cadrelor militare

Rezumat: Studiul are ca scop promovarea unor soluții în vederea corectei interpretări și aplicări a unor dispoziții cuprinse în Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, pentru a stabili dacă activitatea prestată de personalul angajat (titular al unui contract de muncă în serviciile de urgență private/voluntare, i.e. pompier angajat sau voluntar) poate fi încadrată juridic (calificată) în condiții speciale de muncă conform legislației aplicabile cadrelor militare – pompieri profesioniști în cadrul serviciilor de urgență.

ELENA DANIELA OPRESCU: Principiul nediscriminării pe criteriul sexului și vârstele standard de pensionare diferite pentru femei și bărbați. Particularități în cazul schimbării identității de gen

Rezumat: Legislația națională privind asigurările sociale reglementează vârste standard de pensionare diferite pentru femei și bărbați, iar acest aspect nu contravine principiului nediscriminării pe criteriul sexului în materia asigurărilor sociale, consacrat de Directiva 79/7/CEE privind implementarea progresivă a principiului egalității de tratament între femei și bărbați în domeniul securității sociale și nici principiului egalității cetățenilor, consacrat de art. 16 din Constituția României.

Cu toate acestea, neaplicarea condițiilor mai favorabile de vârstă, prevăzute pentru femei, persoanelor care și-au schimbat identitatea de gen din femeie în bărbat, poate da naștere unei discriminări pe criteriul sexului. Rațiunea pentru menținerea unor vârste standard de pensionare diferite este fundamentată pe dezavantajele socio-profesionale ale femeilor din România în raport cu bărbații, astfel încât calitatea de femeie pe durata vieții active justifică aplicarea unei vârste de pensionare mai mică, indiferent dacă la data pensionării, în urma schimbării identității de gen, beneficiarul pensiei este bărbat, și nu femeie. Cum legislația națională nu reglementează acest aspect, revine instanțelor naționale rolul de a interpreta legislația asigurărilor sociale conform principiului nediscriminării pe criteriul sexului.

Existența unor vârste standard de pensionare diferite pentru femei și bărbați nu determină, în mod automat, și încetarea de drept a raporturilor de muncă ca urmare a pensionării, la vârste diferite, întrucât art. 56 din Codul muncii reglementează posibilitatea încetării raporturilor de muncă, pentru ambele sexe, la aceeași vârstă. Nici schimbarea identității de gen nu dă naștere unor tratamente diferite, pe criteriul sexului, la data încetării de drept a raporturilor de muncă ca urmare a îndeplinirii condițiilor de pensionare.

GEORGE BOGDAN IONIȚĂ: Perspective actuale în materia certificării titlurilor executorii europene

Rezumat: Prezenta cercetare își propune să analizeze problematica certificării titlurilor executorii europene din perspectiva reglementării prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate, din perspectiva dispozițiilor prevăzute în Codul de procedură civilă român, dar și din perspectiva jurisprudenței europene și naționale recente în materie. Prin urmare, studiul urmărește să analizeze obiectul, domeniul de aplicare precum și condițiile de certificare ale titlurilor executorii europene. Pentru elaborarea studiului se vor analiza cu precădere, dispozițiile legislative actuale europene și naționale, doctrina de specialitate dar și jurisprudența relevantă în materie.

ALIN-GABRIEL OPREA: Considerații pe marginea principiului transparenței prelucrării datelor cu caracter personal

Rezumat: Ca urmare a reglementării particulare a unui principiu al dreptului Uniunii Europene cu o îndelungată tradiție, începând din 25 mai 2018, operatorii de date au obligația expresă de a prelucra datele cu caracter personal „în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată («legalitate, echitate și transparență»)”.

În lumina argumentelor care vor fi prezentate în cuprinsul articolului, va rezulta că principiul transparenței conferă persoanelor vizate posibilitatea de a atrage răspunderea operatorilor și a persoanelor împuternicite de operatori și în special de a exercita controlul asupra datelor cu caracter personal care le aparțin, spre exemplu prin acordarea, sau din contră, retragerea consimțământului în cunoștință de cauză, precum și prin exercitarea drepturilor reglementate în favoarea persoanelor vizate. Cu alte cuvinte, în virtutea principiului transparenței este instituită pentru operatorii de date obligația de a lua orice măsură necesară pentru a asigura informarea persoanelor vizate – clienți sau alți utilizatori ale căror date sunt prelucrate.

În ceea ce privește modalitatea concretă în care poate fi asigurată respectarea acestui principiu fundamental, Regulamentul oferă anumite repere, prevăzând în art. 12 alin. (1) că operatorul este obligat să ia măsuri adecvate pentru a furniza persoanei vizate orice informații menționate la art. 13 și 14 și orice comunicări în temeiul art. 15-22 și 34 referitoare la prelucrare, într-o formă concisă, transparentă, inteligibilă și ușor accesibilă, utilizând un limbaj clar și simplu, în special pentru orice informații adresate în mod specific unui copil.

Prin urmare, informațiile ar trebui să fie furnizate în scris sau prin alte mijloace, inclusiv, atunci când este oportun, în format electronic. La solicitarea persoanei vizate, informațiile pot fi furnizate verbal, cu condiția ca identitatea persoanei vizate să fie dovedită prin alte mijloace. Nu în ultimul rând, informarea sau comunicarea ar trebui să se asigure, ca regulă, cu titlu gratuit.

În cuprinsul articolului, pe baza statuărilor din doctrină și jurisprudență vom explica sensul noțiunilor utilizate de legiuitorul european în cuprinsul art. 5, 12, 13 și 14 din G.D.P.R.

ANDREI VIOREL IUGAN: Soluționarea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale. Aspecte procedurale

Rezumat: Măsurile preventive reprezintă instituții de drept procesual penal cu caracter de constrângere, prin care suspectul sau inculpatul este împiedicat să întreprindă anumite activități care s-ar răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal sau asupra atingerii scopului acestuia.

Măsurile preventive prevăzute în Codul de procedură penală din țara noastră sunt: reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestarea preventivă.

Dintre acestea, arestarea preventivă este măsura care generează cele mai importante probleme în practica judiciară. Nu ne propunem în prezentul studiu să realizăm o analiză exhaustivă a acestei măsuri preventive sau să prezentăm pe larg care sunt condițiile pentru dispunerea acesteia, Scopul demersului nostru constă în reliefarea principalelor probleme procedurale întâlnite în practica judiciară în ceea ce privește procedura luării arestării preventive în cursul urmăririi penale.

VASILE COMAN: Specificul și importanța motivării în cazul individualizării judiciare a măsurilor preventive

Rezumat: Lucrarea își propune să sublinieze importanța și ecoul motivării actelor jurisdicționale date în operațiunea individualizării măsurilor procesuale, cu accent în cazul măsurilor preventive în procesul penal. Analiza se impune în contextul social și juridic recent, în care, libertatea individuală a persoanei este supusă unor încercări particulare și trebuie conservată, obiectiv realizabil finalmente prin analiza și argumentarea riguroasă a actelor de dispoziție elaborate de organele judiciare în acest sens.

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Schimbarea compunerii completului de judecată prin hotărâre a colegiului. Nerespectarea principiului continuității. Consecințe, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)

Cât te costă să minți? Despre proporționalitatea sancțiunii penale, cu comentariu de Cristina Nicorici (fără rezumat)

Notă critică cu privire la modalitatea de stabilire a obiectului recursului, cu notă de Radu-Mihai Necula (fără rezumat)