Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 6/2016

6 iul. 2016
Vizualizari: 1271

DREPTUL NR. 6/2016

CUPRINS

ACTE NORMATIVE NOI

STANCIU D. CĂRPENARU: Fondul de comerț în condițiile noului Cod civil

Rezumat

Noul Cod civil roman cuprinde referiri la fondul de comerț, dar nu reglementează regimul juridic al fondului de comerț.

In absenta unei reglementari legale a fondului de comerț, natura juridica a fondului de comerț este analizata pe baza noii concepții a Codului civil privind patrimoniul persoanei fizice si persoanei juridice.

Potrivit Codului civil (art. 31),patrimoniul unic al persoanei fizice sau juridice poate face obiectul unei diviziuni sau in cazurile si in condițiile prevăzute de lege.

Patrimoniile de afectațiune sunt masele patrimoniale fiduciare si cele afectate exercitării unei profesii autorizate.

In lumina acestei concepții, fondul de comerț reprezintă un patrimoniu de afectațiune, adică o fracțiune distincta a patrimoniului persoanei fizice sau juridice, destinata desfășurării activității comerciale.

In condițiile noului Cod civil, care admite ca patrimoniul unei persoane fizice sau juridice poate face obiectul unei diviziuni sau afectațiuni, calificarea fondului de comerț ca „patrimoniu comercial”, denumire repudiata in trecut, este pe deplin justificata.

 

OLIVIU PUIE: Implicațiile noului Cod fiscal (Legea nr. 227/2015), ale normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (Hotărârea Guvernului nr. 1/2016) și ale noului Cod de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) în materia adoptării unor acte administrative fiscale. Nelegalitatea și neconstituționalitatea unor prevederi din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 în materia adoptării unor acte administrative fiscale

Rezumat

Noul C. fisc și noul C. pr. fisc armonizate cu legislația Uniunii Europene au adus mutații semnificative în derularea raporturilor de drept fiscal și drept procesual fiscal  între autoritățile publice fiscale și contribuabili/plătitori. Aceste raporturi de drept fiscal și drept procesual fiscal au drept fundament principal actul administrativ fiscal, care stă la baza întregului edificiu  al materiei fiscale.

Pornind de la aceste deziderate, studiul de față își propune o analiză a câtorva aspecte privitoare la implicațiile pe care noul cadru normativ în materie fiscală le-a adus în domeniul adoptării unor acte administrative fiscale, reliefând, totodată, distincția care trebuie făcută între actele administrative fiscale și actele administrative prin care se individualizează creanțe bugetare.

 

EMILIAN-FLORIA POPESCU: Condițiile de validitate pentru actele de autoritate internă ale organelor persoanei juridice de drept privat

Rezumat

Importante probleme de drept generează verificarea legalității actelor persoanelor juridice de drept privat specificate în titlu. Atare verificare, cum o relevă practica judiciară în materie, implică raportarea teoriei vizând actele juridice din sfera dreptului public la cea corespondentă din dreptul privat. Acest demers, interdisciplinar, este necesar pentru a se identifica în mod corect condițiile de validitate aferente actelor juridice calificate a fi de autoritate, dată fiind natura, scopul și destinatarii acestora.

 

GEORGE COSMIN MILITARU: Unele considerații asupra reglementării infracțiunilor economico-financiare în noua legislație penală

Rezumat

Prezentul studiu  propune o analiză comparativă a principalelor infracțiuni economico-financiare din perspectiva reglementării lor, având în vedere modificările importante ale legislației penale românești survenite începând cu data de 1 februarie 2014. Autorul face o expunere a modului în care incriminarea acestor fapte penale a fost modificată, indiferent de sediul materiei, Codul penal sau legi speciale. Se insistă asupra situațiilor în care au intervenit modificări de substanță și se analizează oportunitatea acestora, precum și efectele oglindite de practica judiciară. De asemenea, sunt expuse note critice, cu argumentele de rigoare  asupra unora din aceste modificări legislative.

 

STUDII-DISCUȚII-COMENTARII

IOAN CHELARU: Considerații referitoare la procedura parlamentară a reexaminării legilor din inițiativa președintelui României

Rezumat

În acest articol autorul analizează procedura parlamentară pentru reexaminarea legilor ca urmare a cererii Președintelui României, în lumina jurisprudenței Curții Constituționale. În practica sa jurisdicțională, instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile cuprinse în regulamentele parlamentare ale celor două Camere legislative, care reglementau procedura de reexaminare a legilor din inițiativa Președintelui României, nu respectă prevederile constituționale. Autorul analizează pe larg obiecțiile de neconstituționalitate ale Curții Constituționale și arată, în final, că este necesară elaborarea unei proceduri parlamentare clare, neechivoce, pentru reexaminarea legilor în urma cererii adresate de Președintele României care să reflecte litera și spiritul dispozițiilor constituționale.

 

IOAN GÂRBULEȚ, CLAUDIA ANTOANELA SUSANU: Răspunderea disciplinară a magistraților. Nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății. Analiza principiului imparțialității, efectuată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Ipotezele avute în vedere de Curtea de la Strasbourg

Rezumat

Abaterea disciplinară privind „nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății”, reglementată de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, fost introdusă prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ea neexistând nici în forma inițială a Legii nr. 303/2004 și nici în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 cuprinde două ipoteze distincte: prima ipoteză, are ca obiect nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa,  iar cea de-a doua, se referă la formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății.

Pentru a constitui abatere disciplinară, sub aspectul laturii obiective în prima ipoteză, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor două condiții: nerespectarea de către judecător sau procuror a îndatoririi de a se abține, respectiv cunoașterea de către judecător sau procuror că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa. În cea de-a doua ipoteză, trebuie îndeplinite patru condiții, respectiv: formularea de cereri de abținere repetate;  cererile de abținere formulate să nu fie justificate; cererile de abținere să fie formulate în aceeași cauză; cererile de abținere formulate să aibă ca efect tergiversarea judecății.

Sub sub aspectul laturii subiective, această abatere disciplinară, în ambele ipoteze, poate fi comisă doar cu intenție, directă sau indirectă.  Astfel, magistratul, deși știe că are obligația de a se abține, nu formulează cerere în acest sens sau, în cea de-a doua modalitate, formulează cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății.

Abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. i) prima ipoteză din Legea nr. 303/2004 se consumă în momentul în care magistratul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa și nu formulează declarație de abținere, nefiind condiționată de existența altor cauze, respectiv de soluția pronunțată în dosar, de formularea ulterioară a unor cereri de recuzare, de soluțiile pronunțate în aceste cereri, de existența mai multor dosare în care nu se formulează cerere de abținere etc. În cea de-a doua ipoteză, reglementată de acest text de lege, abaterea disciplinară se consumă în  momentul în care, în aceeași cauză, este formulată cea de-a doua cerere de abținere nejustificată și care are ca efect tergiversarea judecății.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizează principiul imparțialității judecătorului reținând că, acesta poate fi apreciat sub diverse aspecte, distingându-se un demers subiectiv, ce tinde a determina ceea ce judecătorul gândește în forul său interior într-o cauză anume, și un demers obiectiv, cu scopul de a cerceta dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa.

 

CRISTIAN IONESCU: O analiză constituțională a contenciosului administrativ

Rezumat

În acest articol, autorul abordează problematica restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți, astfel cum aceasta a fost dezbătută și reglementată de Adunarea Constituantă în 1991. Sunt analizate pe larg tezele pentru proiectul de Constituție care au enunțat condițiile constituționale a căror respectare este imperios necesară , pentru ca statul român să Parlamentul român să poată lua decizia restrângerii unor drepturi sau libertăți cetățenești. Autorul acordă o importanță deosebită prezentării filozofiei normei constituționale care recunoaște dreptul statului de a limita în anumite condiții exercitarea unor drepturi sau libertăți fundamentale ale cetățenilor români. Este menționat faptul că restrângerea constituțională a unor drepturi sau libertăți cetățenești corespunde pe deplin doctrinei europene a dreptului  constituțional și practicii jurisdicționale a CEDO. Autorul analizează în detaliu fiecare cauză care poate determina Parlamentul să restrângă exercitarea unor drepturi și libertăți, precum și condițiile în care poate fi dispusă restrângerea.

 

VERGINIA VEDINAȘ: Unele considerații teoretice în legătură cu statutul Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate

Rezumat

Studiul își propune să ofere o privire de ansamblu asupra unei instituții publice recent înființată și anume, Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate. Înființarea acesteia a reprezentat un obiectiv înscris în Strategia Națională Anticorupție pentru perioada 2012-2015, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2012. Analiza se va axa pe aspecte care privesc statutul general al acesteia, structura, personalul și va fi realizată inclusiv dintr-o perspectivă critică asupra unor prevederi legale. În acest fel, vom încerca să atragem atenția asupra unor carențe ale reglementării, propunând soluții care sperăm să fie avute în vedere în viitor.

 

MARIAN-DANIEL BĂLAN: Infracțiunea deviată – formă a unității sau pluralității de infracțiuni?

Rezumat

Pe parcursul acestui articol autorul prezintă principalele opinii care au fost exprimate în cadrul literaturii de specialitate cu privire la problema infracțiunii deviate. Acesta relevă că nu există un punct de vedere unitar referitor la această instituție, în materie manifestându-se trei opinii. Potrivit unei prime opinii se consideră că în cazul infracțiunii deviate este vorba despre o pluralitate aparentă de infracțiuni (unitate naturală), indiferent dacă  ne referim la error in persona/error in objector ori la aberratio ictus. Conform unei a doua opinii, în cazul infracțiunii deviate, indiferent de forma sub care se prezintă, există o pluralitate reală de infracțiuni, sub forma concursului de infracțiuni. Există și o a treia opinie, potrivit căreia, în caz de error in persona/error in objecto trebuie să se rețină existența unei singure infracțiuni, în timp ce, în caz de aberratio ictus ar trebui să se rețină un concurs de infracțiuni.

Practica judiciară din România, pentru a evita orice probleme care ar putea apărea, a optat pentru reținerea comiterii unei singure infracțiuni, atât în caz de error in persona, cât și în caz de aberratio ictus.

Analizând argumentele prezentate de diverși autori, autorul consideră că în caz de error in persona ar trebui să se rețină existența unei unități naturale de infracțiune și, prin urmare, comiterea unei singure infracțiuni intenționate. În schimb, în caz de aberratio ictus, dacă există atât o tentativă pedepsibilă, precum și o infracțiune din culpă, incriminată și atunci când este comisă cu această formă de vinovăție, ar trebui să se rețină un concurs de infracțiuni, între tentativă la infracțiunea imaginată de autor și  infracțiunea efectiv produsă, comisă din culpă. În celelalte cazuri, autorul apreciază că și în caz de aberratio ictus ar trebui să se rețină o singură infracțiune intenționată.

 

LEONTIN CORAȘ: Confiscarea extinsă – aspecte procedurale

Rezumat

Articolul prezintă standardele probatorii în cazul confiscării extinse, susținând necesitatea stabilirii diferenței dintre veniturile licite și valoarea bunurilor dobândite, ținându-se seama și de cheltuielile făcute de persoana acuzată și membrii familiei acesteia, menționându-se bunurile sau sumele de bani supuse confiscării extinse, pe baza unei raport de evaluare întocmit de un expert, prin rechizitoriu.

 

MIOARA-KETTY GUIU: Furtul calificat

Rezumat

În această lucrare autoarea face o analiză a dispozițiilor referitoare la „Furtul calificat” (art. 229 C. pen.), din perspectiva dreptului comparat și a exigențelor principiului legalității. Sunt evidențiate o serie de erori produse cu ocazia redactării textului (stabilirea unui număr exagerat de mare de elemente circumstanțiale,  gruparea lor arbitrară etc.) și, totodată, sunt arătate unele soluții pentru înlăturarea deficiențelor.

 

MIHAI-COSTIN TOADER: Evidență contabilă. Evidență fiscală. Evaziune fiscală

Rezumat

Prezentul demers științific dezbate și propune soluții pentru o problemă de practică judiciară reflectată și în doctrina de specialitate, respectiv dacă subzistă infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) sau c) din Legea nr. 241/2005  ce are ca subiect activ o persoană juridică, în situația lipsei evidenței contabile a contribuabilului. Concluzia certă a autorului se fundamentează pe argumente ce țin de textul legal pe care practica și le-a însușit în mod corelativ, acesta propunând o soluție în sensul în care organele judiciare pot analiza întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de referință chiar și în lipsa documentelor de evidență contabilă. De asemenea, articolul abordează tangențial și o posibilă problemă legată de constituționalitatea unei sintagme legale ce face parte din  elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală și critică exprimarea redundantă și incoerentă a legiuitorului.

 

DREPTUL UNIUNII EUROPENE

MIHAELA MAZILU-BABEL: Obligațiile autorităților administrative în cazul conflictului dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul național – cauza Costanzo și urmările ei

Rezumat

Lucrarea își propune să sublinieze consecințele hotărârii Costanzo pronunțate de Curtea de Justiție în 1989 asupra competențelor și atribuțiilor autorităților administrației publice, atunci când aceste autorități acționează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene. Din perspectiva persoanelor de drept privat direct interesate, lucrarea pune la dispoziția acestora modalitatea prin care pot invoca dreptul Uniunii – ca drept opozabil autorităților administrative naționale – fără a mai necesita intervenția instanțelor de judecată pentru a obține înlăturarea de la aplicare a măsurilor de drept național contrare.

 

RESTITUIRI

MIRCEA DJUVARA: Stat și etică („Revista de Drept Public”, anul XIII, nr. 3-4/1938)

Inaugurăm cu acest număr al revistei „Dreptul” o rubrică nouă, consacrată republicării și valorificării unor studii și articole de referință pentru vechea doctrină juridică românească și ai căror autori au format școala de drept din țara noastră și au pus bazele cercetării științifice în acest domeniu. Prin restituirea către noile generații de juriști teoreticieni și practicieni a gândirii juridice a marilor dascăli ai școlii românești de drept, ale căror argumente și soluții juridice sunt valabile și astăzi, aducem un modest omagiu acestora și încurajăm eforturile tinerilor juriști să cerceteze arhivele revistelor de specialitate, în care printre eminenții autori români îi pot regăsi  pe marii juriști și dascăli din Franța, Italia, Anglia, Germania, Belgia, dovadă că Școala de drept interbelică din țara noastră a avut strânse și continue conexiuni doctrinare și legături de colegialitate cu alte țări de tradiție pentru gândirea și practica dreptului.

În acest număr, noua rubrică, intitulată RESTITUIRI, debutează cu un studiu semnat de profesorul Mircea Djuvara, publicat de acesta în „Revista de Drept Public”, anul XIII, nr. 3-4/1938, consacrat unei teme de mare interes pentru teoria generală a statului, precum și pentru sociologia politică din acea vreme: raportul între stat și etică. Textul republicat păstrează regulile ortografice existente în perioada respectivă, cu mici excepții, pentru a se asigura lectura acestuia.

 

Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 6/2016 was last modified: august 8th, 2016 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: