Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 5/2020

21 mai 2020
Vizualizari: 601

100 DE ANI DE LA SEMNAREA TRATATULUI DE LA TRIANON

 

ION M. ANGHEL: Despre perenitatea și actualitatea Tratatului de la Trianon

Rezumat: Tratatul de la Trianon, document internațional de o indiscutabilă valoare politico-juridică și totodată, capitală pentru România, prin care i se atestă deplina legitimitate a existenței sale între actualele granițe pe care le are – cuprinzând și Transilvania – , este în mod necondiționat pe deplin valabil și rămâne, astfel,  ca atare, el aplicându-se de un secol. Revine românilor îndatorirea sacră de a-i cunoaște cât mai riguros prevederile și de a asigura cu orice preț și fără nicio ezitare, respectarea întocmai a prevederilor lui. Sub nicio formă, nu este de admis o atitudine șovăielnică ori pasivă, fără  replică atunci când se pune în discuție valabilitatea lui. Altfel, se lasă impresia că România ar fi de acord că Tratatul de la Trianon nu mai este de interes pentru statul român sau că ar exista o anumită indiferență față de reglementările pe care acesta le cuprinde, favorizând confuzii și formarea de opinii care aduc atingere valorii acestui tratat.

În acest studiu se prezintă contextul în care s-a negociat și s-a ajuns la semnarea Tratatului de la Trianon; este descrisă Conferința de pace de la Paris (1918-1920)  și sunt menționate principiile care au stat la baza acesteia și deciziile adoptate. De asemenea, autorul face o caracterizare a tratatelor semnate după încheierea primului război mondial și se menționează că principiul naționalităților a fost pus la baza instituirii noii ordini în Europa. Conferința de pace de la Paris a pus capăt imperiilor opresive, iar națiunile care s-au eliberat s-au constituit în state naționale suverane, iar după caz, au apărut noi state, în vreme ce altele s-au refăcut sau reîntregit – acesta fiind și cazul înfăptuirii României Mari.

În partea finală a studiului, este descrisă suita de încercări iredentiste începute încă din timpul desfășurării Conferinței de pace de la Paris (1918-1920) și continuată pe parcursul întregului secol, de a revizui ori chiar de a abroga Tratatul de la Trianon. Cea mai brutală acțiune în acest sens, a constituit-o arbitrajul de la Viena (30 august 1940), care din fericire a fost anulat prin Tratatul de pace de la Paris (1947), care l-a declarat nul și neavenit.

Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre România și Republica Ungară (1996) – necesar, desigur și util în măsura în care s-ar aplica cu bună credință de către ambele părți –  cuprinde totuși o serie de concesii peste măsură acordate de partea română, încât s-a creat un fel de condominium în zona în care se află alături de români, o populație de etnie maghiară. Surprinde mai ales faptul că, deși există o prevedere cu privire la intangibilitatea frontierelor, în Tratatul din 1996 nu se menționează și Tratatul de la Trianon în baza căruia acestea sunt stabilite, ceea ce ridică multe semne de întrebare. Autorul nu trece cu vederea că, în condițiile în care cetățenilor români din Transilvania – de etnie maghiară sau chiar română -,  li se acordă în masă cetățenia maghiară, are loc o încercare de extindere a jurisdicției Ungariei pe teritoriul României, iar dobândirea masivă de proprietăți în Transilvania de către cetățeni maghiari, urmărește să creeze o situație favorabilă Ungariei și în detrimentul României.

 

STUDII-DISCUȚII-COMENTARII

 

IULIAN DOBRINESCU: Metamorfozele proprietății și sistemul de drept neoroman

Rezumat: Proprietatea, ca drept subiectiv, reprezintă criteriul în raport de care stabilim cine, ce, cât și cum poate avea. Concepția juridică a proprietății se reflectă în economie, iar economia, prin imperativele sale, uneori încărcate ideologic, reverberează în spațiul dreptului, influențând conceptualizarea proprietății, în aceeași măsură în care această conceptualizare constrânge, modelează și definește economia însăși. Proprietatea nu a fost dintotdeauna una și aceeași, ci dimpotrivă, ea se pretează la fundamentări distincte, adesea ireconciliabile. Proprietatea modernă este însă profund îndatorată dreptului roman. Spiritul roman, prin excelență mercantil, se regăsește în resorturile cele mai intime ale teoriei contemporane a proprietății. Și pe bună dreptate, pentru că ereditatea romană include un instrumentar conceptual, flexibil, perfect adaptat pretențiilor pieței. Analiza acestui instrumentar conceptual formează obiectul studiului de față.

 

VICTOR PENTELEEV: Au instanțele prerogativa de a acorda ajutor public judiciar în privința cauțiunii prevăzute de art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, după pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a deciziei din Cauza S.C. ECO INVEST S.R.L. și Ilie Bolmadar contra României?

Rezumat: În acest studiu autorul analizează posibilitatea acordării ajutorului public judiciar, conform legislației naționale și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în privința cauțiunii necesar a fi achitate în cauzele privind suspendarea provizorie a executării silite, conform art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă.

Referitor la situația anterioară pronunțării deciziei din cauza S.C. ECO INVEST S.R.L. și Ilie Bolmadar contra României, este acordată o atenție deosebită modului de transpunere a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze, precum și revirimentului jurisprudențial din cauza Micallef împotriva Maltei. Totodată, sunt evidențiate dispozițiile relevante din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

În ceea ce privește ordinea juridică națională ulterioară, autorul subliniază importanța pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o jurisprudenței invocate de Guvern, dovadă a respectării autonomiei sistemelor juridice ale statelor semnatare. Totodată, este explicat de ce în decizia din cauza S.C. ECO INVEST S.R.L. și Ilie Bolmadar contra României Curtea nu a procedat la verificarea criteriilor prevăzute în cauza Micallef împotriva Maltei, pentru a analiza incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în privința măsurii provizorii prevăzute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă din 1865. Pentru a reține efectul relativ al deciziei din cauza S.C. ECO INVEST S.R.L. și Ilie Bolmadar contra României, este avut în vedere art. 46 alin. (1) din Convenție.

Soluția inadmisibilității cererilor de ajutor public judiciar în privința cauțiunii prevăzute de art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă este rezultatul unei argumentări logice, ce evidențiază imposibilitatea instanțelor naționale de a stabili un grad de protecție superior în privința dreptului la un proces echitabil, față de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere principiul independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, autorul apreciază necesitatea unui recurs în interesul legii, ce să aibă ca efect unificarea jurisprudenței.

 

ADRIAN DUMITRESCU-PASECINIC: Analiză critică asupra unor decizii jurisprudențiale privind banca centrală

Rezumat: Studiul de față își propune să prezinte o serie de decizii de jurisprudență în care rolul și activitatea băncii centrale s-au dovedit a fi insuficient aprofundate de către instanțele române. Aplicarea de către acestea, în privința Băncii Naționale a României, a unor prevederi legale adresate băncilor comerciale, confundarea recursului grațios asupra actelor băncii centrale cu jurisdicția administrativă, rețineri suprapuse ale cadrelor constituționale în care Banca Națională a activat de-a lungul istoriei sale, neconcordanțele cu viziunea acceptată la nivel european în privința atribuțiilor și independenței băncilor centrale, sunt tratate pe larg într-o încercare de clarificare a poziției specifice pe care banca centrală o deține în peisajul instituțional românesc.

Au fost prezentate unele soluții din practica judiciară care reliefează necesitatea unor clarificări doctrinare privind natura activității băncii centrale, inclusiv din perspectiva europeană. Importanța cunoașterii acestora este determinată de efectele semnificative pe care aplicarea corectă sau incorectă a normelor și principiilor privind banca centrală le poate produce nu numai în planul dreptului administrativ, ci și în plan penal sau în plan economic.

 

CLAUDIA ROȘU: Desfășurarea procesului civil în cameră de consiliu – un deziderat nerealizat

Rezumat: Studiul analizează modul în care a fost reglementată cercetarea procesului și dezbaterea fondului, de la publicarea noului Cod de procedură civilă și până la adoptarea Legii nr. 310/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Inițial, cercetarea procesului în fața primei instanțe s-a preconizat să fie realizată ca regulă, în cameră de consiliu și prin excepție, în ședință publică.

Dezbaterea fondului se putea realiza atât în ședință publică, cât și în camera de consiliu.

Intrarea în vigoare a dispozițiilor referitoare la cercetarea procesului și dezbaterea fondului în cameră de consiliu a fost amânată de mai multe ori, neintrând niciodată în vigoare, pentru ca prin Legea nr. 310/2018 să se renunțe la aceste prevederi. În acest fel, situația intermediară prin care cercetarea procesului și dezbaterea fondului se realizau în ședință publică, s-a permanentizat.

În opinia noastră, este criticabilă renunțarea la desfășurarea procesului civil în cameră de consiliu, având în vedere caracterul preponderent privat al drepturile și interesele părților implicate și garantarea dreptului la viață privată.

 

GABRIEL MANU: Soluționarea alternativă a litigiilor de contencios administrativ

Rezumat: Statistica la nivel național a litigiilor de contencios administrativ indică o pondere substanțială a acestora în raport cu celelalte materii gestionate de către instanțe și relevă o relație din ce în ce mai „contondentă” a statului român cu cetățeanul său.

Mijloacele alternative de soluționare a litigiilor generate de activitatea administrației publice, prezente în legislația românească, se dovedesc insuficiente pentru atingerea scopului în care au fost instituite, iar recentele modificări aduse competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ au generat în mică măsură rezultatele urmărite de legiuitor.

Fenomenul global ce marchează dreptul public, de înlocuire progresivă a caracterul unilateral al acțiunii publice cu modele bazate de dialog și consens, mai potrivite pentru a consolida legitimitatea democratică și eficiența raporturilor dintre administrație și cetățeni, impune conectarea politicilor din domeniul organizării judiciare, în speță a componentei specializate de contencios administrativ și a doctrinei de drept administrativ, la abordarea globală privind soluționarea conflictelor dintre administrație și cetățeni, inclusiv prin aplicarea soluțiilor validate de experiența altor sisteme naționale.

Dezbaterea temei privind introducerea în legislația națională a  unor noi modele alternative de soluționare a litigiilor administrative, este, fără dubiu, generatoare de controverse, însă reprezintă o necesitate, față de starea de fapt ce constituie pretextul prezentului studiu și de evoluțiile globale evocate.

 

ANDREI VIOREL IUGAN: Excluderea probelor. Studiu de drept comparat (I)

Rezumat: One of the most controversial institutions of Romanian criminal procedural law is the institution of exclusion of evidence. We considered it necessary to carry out this comparative law study so that law practitioners as well as any interested person could observe how this institution appeared and how it is applied in other countries and in the case law of the European Court of Human Rights.

 

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

 

Caracterul inexact al contractului lovit de nulitate din perspectiva infracțiunii de fraudă cu fonduri europene, cu notă de Adrian Șandru, Dorel Herinean  (fără rezumat)

Admisibilitatea contestației formulate de procurorul care nu a răspuns în termenul de 5 zile cu privire la menținerea trimiterii în judecată sau a solicitat expres restituirea cauzei la parchet, cu notă de Ioan-Paul Chiș, Corina Voicu  (fără rezumat)

Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 5/2020 was last modified: mai 21st, 2020 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: