Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 4/2023

19 apr. 2023
Vizualizari: 151

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

 

LIVIU POP: Stingerea obligațiilor prin compensație în reglementarea noului Cod civil

Rezumat: Studiul este consacrat analizei compensației, privită ca mijloc juridic de stingere a obligațiilor civile prin care are loc realizarea indirectă a drepturilor creditorilor. Studiul debutează cu câteva considerații privind noțiunea, calificarea juridică, sediul legal, felurile și utilitatea practică a compensației. Autorul acordă un spațiu larg punerii în discuție a compensației legale care este reglementată atent în textele noului Cod civil român. Astfel, sunt amplu abordate condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a fi în prezența compensației legale; de asemenea, este determinat domeniul de aplicare a compensației legale și decelate obstacolele și excepțiile legale în care, din anumite motive, compensația legală nu poate opera; unele dintre acestea se întemeiază pe interesele părților și altele sunt prevăzute de lege cu scopul de a fi apărate și asigurate drepturile unor terțe persoane. O atenție deosebită este acordată efectelor și mecanismului compensației legale, care operează de plin drept, în alți termeni, ex lege. Analiza regimului juridic al compensației legale se încheie cu punerea în discuție a posibilității juridice pe care o au creditorii în cauză de a renunța expres sau tacit la beneficiul acesteia. Discursul autorului continuă cu abordarea regimului juridic al celorlalte două feluri ale compensației. Este vorba de compensația convențională și compensația judiciară. Compensația convențională se poate realiza, întotdeauna, prin acordul de voință al părților, atunci când nu sunt îndeplinite condițiile compensației legale. Dimpotrivă, compensația judiciară se dispune de către instanța de judecată, la solicitarea uneia dintre părți, prin cererea introductivă a reclamantului ori, după caz, prin cererea reconvențională a pârâtului. Studiul se încheie cu o scurtă prezentare a specificului compensației creanțelor și datoriilor conexe în dreptul civil francez, cu deosebire după recenta reformă a regimului juridic al obligațiilor în textele Codului civil francez.

 

LACRIMA RODICA BOILĂ: Îmbogățirea fără o justă cauză – repere doctrinare și jurisprudențiale

Rezumat: Reglementarea în actualul Cod civil a îmbogățirii fără justă cauză reprezintă o demonstrație pertinentă a rolului creator pe care doctrina și jurisprudența l-au avut de-a lungul timpului în procesul complex de creare a normei de drept.

Recunoașterea acestui fapt juridic licit, distinct de gestiunea de afaceri și de plata nedatorată, a fost strâns legată de consacrarea principiului echității ca fundament teoretico-filosofic pentru acele situații juridice injuste caracterizate prin îmbogățirea patrimoniului unei persoane, concomitent cu însărăcirea patrimoniului altei persoane, fără ca între acestea să poată fi stabilită o legătură juridică. Restabilirea echilibrului patrimonial, în spiritul justiției comutative, reprezintă principalul obiectiv al nașterii unui raport obligațional prin faptul îmbogățirii, urmărind înlăturarea situației inechitabile în care o persoană obține un avantaj economic, fără un temei just, în detrimentul sau dauna altuia.

Obiectul cercetării noastre, în prezentul studiu, îl constituie prezentarea condițiilor specifice ale faptului juridic licit al îmbogățirii fără justă cauză, din perspectiva fundamentării sale teoretice pe principiul echității. Studiul a fost structurat cu privire la următoarele teme: reglementarea legală și definiția, fundamentul teoretic, condițiile materiale și condițiile juridice, efectele faptului licit și condițiile de admisibilitate ale acțiunii „in rem verso”. În dezvoltarea interpretării textelor legale, am prezentat soluții jurisprudențiale pe care le-am selectat astfel încât să fie sugestive în argumentarea condițiilor de admisibilitate ale unei acțiuni in rem verso.

 

ALEXANDRU ATHANASIU, ANA-MARIA VLĂSCEANU: Efectele juridice a două decizii ale Curții Constituționale asupra cazului de suspendare a contractului individual de muncă reglementat de art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul muncii

Rezumat: Studiul analizează efectele pe care două decizii ale Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 279/2015, respectiv Decizia nr. 405/2016, le-au avut asupra cazului de suspendare a contractului individual de muncă reglementat de art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, care, în forma sa originară, permitea angajatorului să dispună suspendarea contractului individual de muncă în cazul în care angajatorul formula plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută.

Concluzia acestei analize este că de la momentul în care Decizia Curții Constituționale nr. 279/2015, prin care a fost constatată neconstituționalitatea textului de lege care permitea suspendarea de către angajator a contractului individual de muncă pe motivul formulării plângerii penale de către angajator pentru fapte incompatibile cu funcția deținută a devenit obligatorie, se impunea încetarea măsurii suspendării, ca efect al dispariției din fondul activ al legislației a temeiului legal în baza căruia s-a dispus o atare măsură. Așadar, o decizie ulterioară a Curții Constituționale prin care se dezincriminează (parțial sau integral) o infracțiune care a constituit bază pentru formularea plângerii penale împotriva salariatul este lipsită de relevanță, întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 279/2015 se aplică cu prioritate.

 

CARMEN-NORA LAZĂR: Comentariu critic asupra reglementărilor europene și naționale de protecție a salariaților în materia transferului de întreprindere

Rezumat: Prezentul studiu intenționează să scoată în evidență unele aspecte critice sau doar neclare al directivelor Uniunii Europene, ale legilor naționale de aplicare și ale jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene privind protecția drepturilor salariaților în caz de transfer de întreprindere, parte de întreprindere, unitate sau parte de unitate. Este vorba de Directiva 187/77 a Consiliului, de Directiva 50/98 a Consiliului, care a modificat-o pe prima, și de Directiva 23/2001 a Consiliului, care este actualmente în vigoare, primele două fiind abrogate de aceasta din urmă; aceste directive au fost aplicate în România prin Legea nr. 67/2006 și Codul muncii (Legea  nr. 53/2003). Transferul de întreprindere constă nu numai în vânzarea sau închirierea afacerii sau în fuziunea afacerilor, ci și în preluarea, de către un nou furnizor de bunuri sau servicii, a tuturor sau a majorității salariaților fostului furnizor al unui client, dacă acești salariați au constituit și continuă să constituie un grup unitar din punct de vedere organizatoric și funcțional, continuă să desfășoare aceeași activitate pentru client, eventual în același spațiu și, dacă ele sunt indispensabile pentru activitate, cu aceleași mijloace materiale. Protecția acordată salariaților constă în transferul automat al contractelor lor sau al conținutului acestora la noul angajator, adică la dobânditorul întreprinderii, indiferent sub ce formă a operat dobândirea.

Concluziile conțin propuneri de lege ferenda privind atât directiva în vigoare, cât și legea națională de aplicare. Astfel, în ceea ce privește directiva considerăm necesară redenumirea transferului de întreprindere în transfer de activitate, redenumirea parțială a temeiurilor transferului și suprimarea unora din temeiurile actuale, definirea expresă a protecției ca fiind doar transferul drepturilor și obligațiilor din contractele sau din relațiile de muncă sau cel puțin renunțarea la caracterul automat al transferului contractelor, suprimarea prevederilor menționate ca superflue. În ceea ce privește legea națională, considerăm necesară păstrarea doar a uneia din cele două acte normative menționate, eliminarea neconformităților arătate cu directiva, acolo unde ele există, și includerea în legea civilă de prevederi referitoare la vânzarea și închirierea activității pentru toate tipurile de persoane juridice, profesioniste sau neprofesioniste.

 

SILVIU-DORIN ȘCHIOPU: Propunere de lege ferenda privind reglementarea informării consumatorilor asupra prestatorilor de servicii funerare

Rezumat: Pe de o parte, direcțiile de sănătate publică trebuie să afișeze pe site-ul propriu lista prestatorilor de servicii funerare autorizați. Pe de altă parte, consiliile locale ale unităților administrativ-teritoriale trebuie să facă la fel cu lista prestatorilor de servicii funerare avizați. Totuși, prestatorii de servicii funerare pot efectua activitățile specifice numai după obținerea atât a autorizației sanitare de funcționare, cât și a avizului consiliului local. De asemenea, unul din obiectivele urmărite de Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne este ca beneficiarii serviciilor să aibă acces rapid la anumite tipuri de informații, de exemplu printr-un site internet, în vederea creșterii transparenței și a asigurării unei mai bune informări a consumatorilor. În cadrul studiului de față arătăm că informația furnizată consumatorilor cu privire la prestatorii de servicii funerare nu este nici clară, nici neambiguă, de vreme ce există două liste distincte dintre care numai una conține prestatorii care pot efectua activitățile specifice serviciilor funerare. Principala concluzie constă în aceea că, din rațiuni de siguranță juridică, legiuitorul ar trebui să intervină astfel încât numai una dintre liste să fie afișată, iar pentru fiecare operator în parte să se precizeze care sunt serviciile funerare pe care este îndreptățit a le presta. Cea din urmă exigență provine din faptul că Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare dispune că unele dintre serviciile funerare pot fi realizate și separat.

 

MIRCEA DUȚU: Integrarea europeană: între statul integrat, apartenența diferențiată și un nou tip de suveranitate

Rezumat: Integrarea europeană și provocările reașezării ordinii mondiale generează consecințe reprezentative asupra fenomenului statal și a interacțiunilor acestuia cu construcția comunitară, presupunând, în același timp, mutații și reevaluări privind anumite concepte fundamentale precum cele de stat, suveranitate și constituționalizare. Născut în Europa, statul modern evoluează în acest context spre o nouă categorie rezultată din statutul de membru al unei organizații de integrare: statul integrat, cu varianta sa degradată, de stat cu apartenență diferențiată. El nu (mai) e precum orice alt stat, fiind caracterizat prin conținutul legăturii de integrare, care însă nu pune capăt diversității statale (sistemele și tradițiile constituționale, administrative și politice păstrându-se) și fiecare stat component afirmându-și concepția sa proprie asupra participării la UE. Prezența Bulgariei și a României în Uniune – prin existența mecanismului de cooperare și verificare (MCV) și neapartenența la spațiul Shengen – exprimă situația unei apartenențe incomplete și statutul degradat de stat integrat.

Tensiunea dialectică între suveranitatea (statelor) și integrarea (supranațională) este amplificată de implicațiile insurecției suveranismului național și reclamării, deocamdată cu conținut politic, al unei suveranități europene, marcată de solidaritate în fața riscurilor sistemice globale.

Avansurile proiectului unei „Europe a viitorului, cu geografie variabilă”, accentuată prin inițiativa comunității politice europene, amplifică provocările practicilor juridico-instituționale ale mecanismului comunitar și ale reflecției teoretice aferente.

 

SEBASTIAN RĂDULEȚU: Dreptul la libertate și la siguranță. Comentariul articolului 5 din Convenția europeană a drepturilor omului. Partea a IV-a – articolul 5 paragr. 4 și 5

Rezumat: Această lucrare este a patra și ultima parte a unui comentariu mai amplu la articolul 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care este publicat în întregime în patru numere ale acestei reviste de drept. Prima parte a acestui studiu, publicată în numărul din decembrie 2022, a evaluat trăsăturile generale ale dreptului la libertate și securitate și a comentat articolul 5 § 1 (a) și (b). A doua parte, publicată în numărul din ianuarie 2023, a analizat alte patru situații în care o persoană poate fi privată de libertate, așa cum este stipulat la articolul 5 § 1 (c), (d), (e) și (f) . A treia parte, publicată în numărul din martie 2023, a comentat drepturile consacrate în articolul 5 §§ 2 și 3. Lucrarea actuală continuă această analiză, concentrându-se pe drepturile garantate în §§ 4 și 5 din acest articol important al Convenției.

 

 

 

 

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Executare silită a unui contract de ipotecă pentru o sumă ce excede celei menționate în contractul de ipotecă. Răspunderea civilă a creditorului ipotecar, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)

 

Acțiune în contencios administrativ. Teren încadrat în două unități teritoriale de referință. Anulare plan urbanistic general. Reîncadrare teren, cu notă de Dominic-Alexandru Gidro  (fără rezumat)

 

Modificarea implicită a clauzei de limitare a răspunderii într-o clauză de agravare a răspunderii contrară art. 13 din Codul civil, cu notă de Ramona Cîrlig (fără rezumat)

 

Erori de apreciere a situației de fapt și de drept în cadrul soluționării de către instanțe a contestațiilor împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, cu comentarii de Radu-Ionuț Chiriac, Simona Nedelcu (fără rezumat)

Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 4/2023 was last modified: aprilie 19th, 2023 by Universul Juridic

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: