Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 4/2022
STUDII – DISCUȚII – COMENTARII
FABIAN-EDUARD CREȚU: Necesită dolul o eroare scuzabilă? Reflecții privind obligația de autoinformare
Rezumat: Prin prezentul studiu am încercat să evocăm o chestiune insuficient abordată în dreptul român, dar care a suscitat o serie de controverse în doctrina și jurisprudența franceză. Mai precis, am încercat să răspundem următoarei interogații: necesită dolul o eroare scuzabilă? Sau dacă, dimpotrivă, caracterul (ne)scuzabil al erorii provocate nu are nicio relevanță pentru reținerea dolului?
Ulterior prezentării argumentelor exprimate în Hexagon, dar și de către anumiți autori români, vom prezenta propriul nostru punct de vedere cu privire la această chestiune. După părerea noastră, potrivit actualei reglementări civile române, dolul necesită existența unei erori scuzabile, în opoziție, bunăoară, cu soluția aleasă de legiuitorul francez în 2016 sau de viziunea redactorilor Principiilor UNIDROIT. Judecătorii români confirmă, de-o manieră majoritară, că este de neconceput să se anuleze un contract pentru dol în timp ce pretinsa victimă a dolului și-a încălcat în mod culpabil obligația de autoinformare. Altfel spus, lipsa unor diligențe rezonabile în vederea cunoașterii realității exclude dolul.
OANA MURARIU: Restituirea taxei judiciare de timbru la încetarea acțiunii civile ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței
Rezumat: Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a reglementat, indirect, și restituirea taxei judiciare de timbru către reclamantul care a învestit o instanță de judecată cu un litigiu în contra pârâtului-debitor împotriva căruia nu se pronunțase o încheiere definitivă de deschidere a procedurii de insolvență până la momentul introducerii acțiunii pe calea dreptului comun. Prezentul studiu analizează diferențele de abordare dintre vechea lege în materie de insolvență și reglementarea aflată în vigoare începând cu anul 2014, prin punctarea modului în care legiuitorul a decis să soluționeze problematica litispendenței create prin analiza simultană a aceleiași cereri în cadrul a două proceduri distincte: cea generală, în fața instanței de drept comun și cea specială, în fața judecătorului sindic. Studiul analizează și implicațiile bunei-credințe, respectiv a culpei reclamantului care face uz de această cerere, cu discuții asupra momentului, modalității de solicitare a restituirii taxei de timbru, respectiv a cuantumului a cărui restituire se poate dispune.
CLAUDIA ROȘU, FLORINA POPA, ALIN SPERIUSI-VLAD, CĂTĂLIN LUNGĂNAȘU: Propuneri referitoare la soluționarea cu celeritate a procesului civil
Rezumat: Studiul analizează câteva propuneri pentru asigurarea soluționării cu celeritate a procesului civil. Autorii consideră că acestea sunt următoarele: asigurarea necesarului de personal; generalizarea procesului de digitalizare a justiției și tranziția spre „procesul civil online”; transferarea competenței soluționării cererilor necontencioase pentru anumite domenii către alte autorități; extinderea procedurilor speciale simplificate derulate exclusiv în scris sau chiar fără citarea părților; pronunțarea hotărârilor judecătorești în materie civilă doar după motivarea acestora; renunțarea la verificarea competenței materiale în etapa regularizării; propunerea de abrogare a procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată.
O propunere foarte importantă este cea prin care pronunțarea hotărârilor judecătorești în materie civilă să fie realizată doar după motivarea acestora. Autorii consideră că este necesar ca redactarea să se facă anterior pronunțării hotărârii judecătorești, deoarece considerentele trebuie identificate și formulate anterior pronunțării, pentru că în mod necesar acestea trebuie să stea la baza spunerii dreptului prin actul de justiție.
Un alt aspect important propus de autori, este abrogarea completă a procedurii regularizării în forma actuală și stabilirea primului termen de judecată în pricinile urgente după o perioadă de două săptămâni după înregistrarea cererii și după 30 de zile în cazul celorlalte cereri, urmând ca eventualele măsuri de regularizare să fie dispuse de către judecător la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, urmând ca, practic, într-o perioadă de maximum două luni să se poată trece la cercetarea procesului.
SILVIU-DORIN ȘCHIOPU: Considerații asupra constituționalității unor prevederi din Legea nr. 55/2020 cu impact asupra legalității întrebuințării în context intern a certificatului digital al UE privind COVID
Rezumat: Recent, Curtea de Apel Brașov a constatat că legiuitorul a enumerat în art. 5 alin. (3) al Legii nr. 55/2020 măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc, iar hotărârile de Guvern emise în executarea legii impun prezentarea de către persoanele fizice a unui certificat prin care să facă dovada vaccinării, infectării cu virusul SARS-CoV-2 sau a unui test negativ. De asemenea, aceeași instanță a apreciat că dispozițiile cuprinse în hotărârile de Guvern nu adaugă condiții suplimentare și nu conțin restricții sau limitări suplimentare ale drepturilor fundamentale, aceste restricții fiind reglementate în cuprinsul Legii nr. 55/2020, ca act formal al Parlamentului.
Totuși, precum vom arăta în analiza noastră, prevederile Legii privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că permit restrângerea dreptului la viață privată prin prelucrarea de către operatorii economici a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate a clienților, date cuprinse în certificatul digital al UE privind COVID. Această neconstituționalitate derivă din încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituția României în componenta sa privitoare la calitatea legii, din încălcarea dispozițiile art. 53 alin. (1) în componenta privitoare la restrângerea numai prin lege a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, precum și din încălcarea art. 26 în latura sa privitoare la garanțiile asociate dreptului la viață intimă, familială și privată.
Întrebuințarea în context intern a certificatului digital al UE privind COVID este de asemenea neconstituțională în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituția României în componenta sa referitoare la domeniul de reglementare al ordonanțelor de urgență. Astfel, principala concluzie este că hotărârea Curții de Apel Brașov a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv pentru care se impune controlul constituțional care să asigure persoanelor vizate posibilitatea rezonabilă de a putea prevedea întinderea și efectele acestui act normativ.
ADRIAN DANIEL BUZ: Marcarea dreptului român prin interacțiunea cu dreptul Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorului. Perspective temporale și actualitatea temei
Rezumat: Cel mai sugestiv cuvânt care ilustrează relația dintre dreptul român și dreptul Uniunii Europene l-am identificat ca fiind cuvântul „marcare”. Dintre multiplele nuanțe ce pot fi atribuite semnificației acestui termen, relevante din perspectiva temei abordate prin prezentul articol sunt trei sensuri ale acestuia. Astfel, printre altele, a marca semnifică (i) a influența în mod crucial, ori (ii) a aplica un însemn ce ilustrează o apartenență sau mai profund spus (iii) a schimba un destin. Toate aceste nuanțe sunt definitorii pentru a descrie „amprenta” decisivă și ireversibilă pe care dreptul unional a imprimat-o, o imprimă și o va imprima în dreptul nostru.
Prin prezentul demers științific ne-am propus să abordăm implicațiile acestei structuri complexe ce presupune o îmbinare multidimensională, cuprinzând elemente supranaționale ale dreptului, urmărind paradigma interferențelor. Exemplul pe care îl vom avea în centrul atenției noastre este reprezentat de materia protecției consumatorilor, în legătură cu care vom aborda și aspecte de constituționalitate în raport cu dreptul intern dar mai ales în raport cu dreptul unional.
Ne vom îndrepta atenția atât spre trecut cât și spre viitor, dar, așa cum este firesc, ne vom concentra asupra prezentului. În contextul actualei pandemii COVID-19, delimitându-ne de orice aspecte medicale, sanitare, vom semnala asocierea acesteia cu existența la nivel global a unei noi crize economice, financiare, bancare, prin prisma căreia vom aborda legătura dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul român.
CRISTIAN IONESCU: Este instituția Președintelui României factorul decisiv în procesul de guvernare în arhitectura constituțională a țării?
Rezumat: În acest studiu autorul analizează, dintr-o dublă perspectivă teoretică – juridică și politologică –, opțiunea legiuitorilor constituanți din 1990-1991 pentru republica semiprezidențială, ca formă de separație și echilibrare a celor trei puteri în stat. Pe baza unei bibliografii relevante și a dezbaterilor parlamentare din cadrul Comisiei constituționale pentru elaborarea proiectului de Constituție și al Adunării Constituante, autorul supune reflecției științifice nu numai punctele de vedere și argumentele aduse în discuție în Constituantă, ci și spiritul legiuitorului constituant referitoare la tipul de regim politic care să fie consacrat și apărat prin normă constituțională. Sunt prezentate, în optica legiuitorilor constituanți, valențele pozitive și negative ale regimului politic semiprezidențial. După ample dezbateri, Adunarea Constituantă a optat pentru republica semiprezidențială ca formă de guvernare după răsturnarea vechiului regim în decembrie 1989.
Autorul precizează că legiuitorii au optat pentru un model semiprezidențial de funcționare și echilibrare a puterilor care să păstreze rolul și ponderea egală a autorităților publice de guvernare și care era, în trăsăturile sale distinctive „foarte apropiat de regimul parlamentar clasic”. Ceea ce au vrut să evite părinții Constituției din 1991 – și acest lucru rezultă limpede din dezbaterile parlamentare din Constituantă – a fost instituționalizarea unor mecanisme și instrumente de exercitare și echilibrare a puterilor, care să permită în viitor preponderența președintelui de republică în jocul politic propriu-zis, cu aservirea celorlalte autorități publice. De aceea, Adunare Constituantă din 1990-1991 a consacrat instituția Președintelui României ca un factor de mediere în mecanismul de guvernare, precum și în conflictele existente în societate și nu ca o autoritate decizională pentru guvernarea țării.
Autorul arată că în cele trei decenii de semiprezidențialism, puterile asumate în procesul de guvernare de către președintele de republică au depășit în unele perioade cadrul constituțional prescris de Legea fundamentală, fapt ce a alimentat și alimentează încă, diferite propuneri de corecție a actualului cadru constituțional.
IOANA MARIA COSTEA: Contestația prealabilă în dinamica contenciosului bugetar – o confruntare epopeică? Aspecte teoretice și practice
Rezumat: Raporturile de drept financiar sunt relevante în dinamica extinsă a dreptului public, ca reflex al importanței resurselor financiare publice și al tehnicității elementelor juridice în procedurile bugetare. Prezentul studiu poziționează, în acest context, o instituție de tradiție, și anume, procedura prealabilă, ca spațiu de manifestare a dinamicilor și punctelor de tensiune derivând din raporturi juridice de conflict relevate ca urmare a misiunilor de audit ale Curții de Conturi. Demersul analitic organizat într-un spectru de la general la special reliefează ipotezele de lucru, funcțiile, obiectul și finalitățile procedurii prealabile în materia raporturilor de drept bugetar.
VLAD NEAGOE, CIPRIAN DOMINTE: Accidentul de muncă. Tipicitatea infracțiunilor specifice
Rezumat: În contextul cerinței de garantare a unui nivel superior de protecție a sănătății și securității lucrătorilor, impuse în domeniu chiar de la nivel european, infracțiunile contra protecției muncii constituie una dintre modalitățile care dau expresie pe plan intern a celei mai înalte protecții juridice în materie, satisfăcând atât prevenția specială în domeniu prin preîntâmpinarea apariției unor astfel de evenimente, având uneori consecințe dintre cele mai grave, cât și necesitatea sancționării mai severe a unor asemenea fapte, atunci când pericolul lor social deosebit o impune.
Complexitatea infracțiunilor contra protecției muncii rezidă în conduita adesea omisivă și culpoasă a autorului, raportată uneori la o specificitate aparte a legăturii de cauzalitate dintre aceasta și starea de pericol concret astfel creată, cu implicații deosebite asupra imputabilității faptei, în contextul anevoioasei interpretări a bogatei legislații speciale, care trebuie așadar să fie cunoscută și corect aplicată.
A fost antamată doctrina în materie, începând chiar cu comentariul la prima incriminare de acest gen din Codul penal Carol al II-lea din 1936 și a fost regăsită jurisprudență relevantă, inclusiv de la instanța de contencios constituțional, în ceea ce privește respectarea principiului legalității incriminării sub aspectul previzibilității normei de incriminare, fiind formulate scurte trimiteri la dreptul european în materia securității și sănătății în muncă și de drept comparat.
Analiza noastră va cuprinde întregul conținut al infracțiunilor specifice, cu referire atât la tipicitatea obiectivă, cât și la tipicitatea subiectivă a infracțiunilor împotriva protecției muncii, inclusiv condițiile preexistente ale acestora, cu scopul declarat de a veni în sprijinul practicienilor în domeniu.
PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ
Accident de circulație. Dreptul persoanei vătămate de a obține de la asigurătorul persoanei vinovate despăgubiri reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)
Evaziune fiscală. Înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli nedeductibile. Descrierea faptelor și limitele judecății. Achitare, cu notă de Adrian Șandru, Dorel Herinean (fără rezumat)
