Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 11/2020

EDITORIAL

MIRCEA DUȚU: Pentru un nou, veritabil și eficient drept represiv (penal) al mediului

Rezumat: Dacă din punct de vedere cantitativ dreptul represiv (penal) al mediului este în creștere, răspunsul penal ca instrument de promovare a protecției mediului e încă departe de a fi pe măsura urgenței și amplorii problemelor ecologice cărora este chemat să le răspundă. Cauzele țin de insuficienta adaptare conceptual-reglementară la particularitățile domeniului, puternicele interese de natură diferită în concurență și complexitatea demersului teoretic și practic ce trebuie întreprinse. Aducerea dreptului represiv la înălțimea misiunii și priorităților actuale presupune o reformă radicală privind concepția și abordarea generală, registrul unitar și adecvat al incriminărilor, particularizarea cadrului procedural de instrumentare a cauzelor și aplicare a sancțiunilor și profesionalizarea și specializarea jurisdicțiilor. Asimilarea semnificațiilor principiului precauției, construirea unui regim penal propriu, prin depășirea dependenței administrative și consacrarea finalității ecologice, incriminarea ecocidului, într-un cuvânt nevoia unei alte penalizări reprezintă cheia depășirii impasului și calea spre ajungerea la un nou, veritabil și eficient drept represiv al mediului.

În România este nevoie de regândirea generală a sistemului normativ pertinent printr-o reglementare unitară care să cuprindă aspectele esențiale ale unei incriminări adecvate, proceduri particularizate și jurisdicții specializate.

STUDII-DISCUȚII-COMENTARII

ANCA ILEANA DUȘCĂ: Natura ca subiect de drept

Rezumat: Ideea de a recunoaște naturii capacitate juridică, cu consecința atribuirii acestei entități de drepturi, a început a fi vehiculată cu ceva timp în urmă, în literatura de specialitate. Cu toate criticile, teoria a prins un oarecare contur și chiar a fost inclusă în legislații, cum este cazul Ecuadorului care în 2008, prin Constituție, art. 71-74, a recunoscut dreptul naturii, al mediului în general. Bolivia a adoptat dispoziții legale similare, dar nu cu putere de normă constituțională și, totodată, a propus și un proiect de Declarație Universală a Drepturilor Naturii, care a căpătat repede aderenți atât la nivel de state cât și în literatura de specialitate, cuprinsă de un optimism moderat, deoarece se afirmă, că „trebuie să fim conștienți că o declarație precum cea propusă nu poate fi de așteptat să aibă rezultate imediate”. Acordarea de drepturi naturii, ca nouă abordare a legii mediului, care conceptualizează lumea naturală, non-umană, ca  ceva demn de protecție pentru binele său, și nu doar ca  ceva ce poate fi folosit în beneficiul oamenilor, apărută ca răspuns al falimentului modelului antropocentric de protecție a mediului și-a făcut loc și în interesante procese.

ALEXANDRU ATHANASIU: Reflecții privind pensia de urmaș din perspectiva naturii sale juridice

Rezumat: În acest studiu sunt examinate următoarele chestiuni: natura juridică a pensiei de urmaș, posibilitatea dobândirii pensiei de urmaș de către o persoană, dacă susținătorul său legal era, de asemenea, titular al unei pensii de urmaș, modul de calculare al pensiei de urmaș în cazul stabilirii sale, având ca referențiă legală o altă pensie de urmaș, posibilitatea aplicării indicelui de corecție la stabilirea cuantumului pensiei de urmaș.

Antamarea unei analize juridice, relativ detaliată, în legătură cu aceste aspecte prezintă un grad relevant de noutate pentru literatura juridică românească, întrucât nici doctrina și nici jurisprudența nu au acordat atenția cuvenită acestei problematici, de incontestabil interes teoretic și de reală utilitate practică.

ALEXANDRU ȚICLEA: Răspunderea civilă a funcționarilor publici. Inconsecvențe și omisiuni legislative și jurisprudențiale

Rezumat: În studiul care urmează este analizată, în mod critic, răspunderea civilă a funcționarilor publici. Se apreciază că este vorba de o răspundere contractuală, diferită, totuși, de răspunderea patrimonială și de cea materială, reglementată în cazul salariaților, respectiv al militarilor și al altor categorii de personal.

Sunt prezentate cazurile de răspundere civilă a funcționarilor publici, precum și condițiile acestei forme de răspundere.

O atenție specială este acordată procedurii de reparare a pagubelor (ordinul sau dispoziția de imputare și angajamentul de plată), inclusiv în ceea ce privește foștii funcționari publici.

IOAN LEȘ: Reflecții asupra reglementării căilor de atac în unele legislații procesual civile europene

Rezumat: În prima parte a studiului, autorul evidențiază importanța căilor de atac pentru eficientizarea justiției, unul dintre obiectivele importante ale oricărui program de reformă în domeniu. Constatarea este firească, întrucât o bună reglementare a căilor de atac poate contribui în mod substanțial la soluționarea proceselor într-un termen rezonabil, pentru a folosi doar o sintagmă unanim acceptată.

Tendința generală a reglementărilor procesuale contemporane este aceea de a realiza o simplificare a căilor de atac și de a evita congestionarea instanțelor judecătorești, îndeosebi a curților de apel și a instanțelor supreme. În acest scop, marea majoritate a reglementărilor analizate instituie unele limitări – de ordin valoric – a exercițiului căilor de atac ori instituie mijloace de filtrare a recursurilor, iar în unele țări chiar și a apelurilor. Autorul mai constată că în unele sisteme procesuale calea de atac ordinară a apelului nu poate fi exercitată în litigiile de o valoare redusă.

Una din observațiile concluzive ale autorului este aceea că sistemele de filtrare a unor căi de atac sunt eficiente și contribuie la soluționarea cu celeritate a proceselor. O altă concluzie finală este aceea că legiuitorul român a abandonat o atare abordare, iar aceasta ar trebui reconsiderată în viitor.

CAMELIA IGNĂTESCU: Unele observații cu privire la cercetarea la fața locului în dreptul procesual civil

Rezumat: În acest studiu ne propunem să prezentăm, mai întâi, particularitățile acestei instituții procesuale, și apoi să ne ocupăm de modalitatea întocmirii unui proces verbal privind cele constatate la fața locului și de importanța pe care o prezintă o asemenea probă pentru soluționarea cauzelor. Precizăm că, în funcție de discuțiile suscitate, în expunerea noastră vom examina problemele ridicate de aplicarea articolelor 345-347 din Codul de procedură civilă.

Legislația actuală privind probațiunea oferă anchetei la fața locului informații privind desfășurarea operațiunilor și constatărilor, care trebuie înregistrate într-un raport, care va arata, de asemenea, prezența sau absența părților. Apreciem că, pentru un proces echitabil, trebuie menționate termenele pentru care judecătorul merge în acel loc în a doua sau chiar a treia zi. Deși nu este o prevedere legală pentru ancheta la fața locului de către comisia rogatorie, există cereri, conform normelor de drept comun, prin care instanțele se sprijină reciproc, pentru a stabili adevărul cu exactitate.

Pentru că cercetarea la fața locului reprezintă o probă directă care lămurește împrejurările de fapt, procesul verbal trebuie să fie întocmit meticulos Astfel, este necesar să se consemneze constatările și explicațiile tuturor celor care sunt prezenți, cu încuviințarea judecătorului, fie să se ia act de susținerile părților în timpul investigațiilor la fața locului. În analiza noastră ne aplecăm și spre informare relatată în mod generic, care nu poate constitui un mijloc de probațiune permis de sistemul nostru.

SILVIU-DORIN ȘCHIOPU: Despre (im)posibilitatea reținerii infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor în cazul persoanelor infectate cu SARS-CoV-2 care au refuzat internarea în perioada stării de urgență

Rezumat: During the state of emergency both some press articles and the official communiques of the prosecutor’s offices mentioned the criminal investigation in the case of persons who, being confirmed as infected with SARS-CoV-2, refused to be hospitalized. The present study does not aim to provide a classic analysis of the crime of thwarting disease control, but is limited to trying to find an answer to the question of whether it is possible to retain this criminal offence in the case of infected persons who refuse hospitalization. As such, this paper discusses the current Romanian legislation and concludes that, having regard to both the provisions of the Protocol for the treatment of SARS-Cov-2 virus infection and the systematic interpretation of the legal framework, since the Minister of Health enacted only measures to prevent and manage the emergency generated by the pandemic, as well as the obligation to diagnose the symptomatic persons, the measure of hospitalization cannot result exclusively from the unilateral will of the doctor, in reality the will of the latter playing no role, but must derive from the law in order to impose itself on both the patient and the doctor. Therefore it cannot be retained the crime of thwarting disease control in the case of infected persons who refused to be hospitalized. Following the end of the state of emergency, the Romanian Constitutional Court ruled on the constitutionality of the provisions that allowed the Minister of Health to impose the measure of involuntary hospitalization in the case of persons infected with SARS-CoV-2. The declaration of unconstitutionality does not change in any way the relevance of the above conclusions as our analysis was not contingent to the result of the constitutionality review, but it will not be possible to retain the criminal offence of thwarting disease control in the case of persons infected with SARS-CoV-2 who refused hospitalization during the state of emergency, even assuming that – hypothetically – the courts would consider that there was compulsory a hospitalization that burdened the infected persons.

CĂTĂLIN DANIEL POP: Procedura specială de reparare a pagubei prevăzută în art. 538 din Codul de procedură penală – cazul de eroare judiciară

Rezumat: Prezentul material își propune să examineze condițiile „pozitive” ale procedurii dreptului la repararea pagubei în caz de eroare judiciară, adică cele prevăzute doar în alin. (1) al art. 538 Cod procedură penală. Lucrarea începe cu delimitarea ariei de analiză, după care examinează rațiunea conceptuală a procedurii analizate. Apoi, condițiile și subcondițiile regăsite în alin. (1) al art. 538 C.pr.pen. sunt tratate pe rând. În final, după analiza conceptului de eroare judiciară, se aruncă o privire înspre țări cu legislație asemănătoare: Republica Moldova și Elveția.

Totodată, prin prezentul material încerc să demonstrez, prin identificarea problemelor de interpretare ale acestui alineat, faptul că acțiunea pentru repararea pagubei prevăzută în cadrul Capitolului VI Cod procedură penală trebuie să îndeplinească, cel puțin prin prisma alin. (1) al art. 538, condiții mult prea restrictive. Condițiile presupuse de către acest alineat fac din procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară o procedură nefezabilă și cu condiții care presupun o miză neînsemnată, în comparație cu repararea pagubei în cazul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului său, răspundere mult mai lesne de dovedit de către persoana păgubită.

DIN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE

CARMEN-NORA LAZĂR: Comentariu asupra a două hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia dreptului de liberă circulație (fără rezumat)

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Transferul de întreprindere. Caracterul nelegal al informării salariatului cu privire la o nouă perioadă de probă pentru aceeași funcție, cu comentariu de Maria-Violeta Duca (fără rezumat)

Obținerea pe nedrept de fonduri europene. Reținerea în concurs a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu notă de Adrian Șandru, Dorel Herinean (fără rezumat)