Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 10/2020

EDITORIAL

MIRCEA DUȚU: Probleme ale efectivității, eficienței și dezvoltării dreptului mediului în România. Aspecte de drept substanțial și drept procedural

Rezumat: În pofida multiplicării extraordinare și diversificării pertinente a reglementărilor privind protecția mediului, în plan național, regional (al U.E.) și internațional, eficiența și efectivitatea normelor dreptului mediului rămân încă un deziderat.

Nivelul lor de realizare este insuficient și diferit de la o țară la alta, fiind deosebit de scăzut și, în consecință, constituind o problemă ce ar trebui să fie prioritară în România. Cauzele situației sunt profunde și diverse (ținând de neperceperea și neexprimarea specificului materiei în toate etapele și pe toate palierele fenomenului  juridic), iar rezolvarea sa implică o „veritabilă revoluție juridică și o reconsiderare a noii ramuri de drept”. Printre căile de depășire a impasului se numără, pe lângă adaptarea legislației și promovarea de instrumente și mecanisme juridice corespunzătoare, și instituirea de jurisdicții specializate și specializarea persoanelor implicate în funcționarea procesului de mediu. Tema abordată de autor prezintă un interes sporit în condițiile în care și în România se fac primii pași instituționali în această direcție.

STUDII-DISCUȚII-COMENTARII

ANCA ILEANA DUȘCĂ: Umanitatea ca subiect de drept

Rezumat: Subiect de studiu derutant pentru un jurist, umanitatea este o noțiune evazivă căci se manifestă în individ dar este, în același timp, și externă lui; ea revendică universalitatea dar modul în care fiecare o privește este cât se poate de specific fiecăruia. Mit sau simbol legal „umanitatea” este un termen cu conținut variabil, atât în limbajul comun cât și în cel juridic, deoarece, în același timp, reprezintă esența umană, bunătatea dar și însăși rasa, specia umană. Diversele semnificații sunt indisolubil legate deoarece se întrepătrund, așa că umanitatea „individuală”, cea pe care fiecare individ o poartă în sine, este inseparabilă de umanitatea „colectivă”, comunitatea umană. Această împreună construire rezultă și din instrumentele legale care reflectă ambivalența conceptului, crima împotriva umanității este, fără îndoială, în același timp o crimă împotriva esenței umane și o crimă împotriva rasei umane, după cum o demonstrează elementele sale constitutive. De-a lungul vremii, umanitatea a născut și alimentat discursuri juridice contradictorii, așa că în dreptul internațional este mai mult decât un „concept slogan”, căci influența sa este tangibilă, dar cu toate acestea, umanitatea nu a simplificat ordinea juridică internațională ci a făcut-o și mai complexă.

ANA-MARIA NICOLCESCU: Repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat persoanelor juridice

Rezumat: În contextul consacrării exprese a protecției drepturilor nepatrimoniale și pentru persoanele juridice, conform art. 257 din Codul civil, devine utilă analiza evoluției practicii în materia reparării prejudiciului nepatrimonial cauzat persoanelor juridice. De asemenea, perspectiva istorică a noțiunii de daună morală, mijlocul procedural și jurisprudența CEDO relevantă ne permite să plasăm această problematică în actualitate, trăgând concluzia că principiile răspunderii civile delictuale se aplică la fiecare speță, în funcție de elementele de fapt probate, dar și de diversitatea persoanelor juridice, de varietatea obiectivelor lor.

DELIA NARCISA THEOHARI: Câteva considerații în legătură cu expertizele tehnice judiciare administrate de instanțele judecătorești în procese civile

Rezumat: Expertiza, obiect de analiză al prezentului articol, constituie o probă a cărei administrare este întâlnită frecvent în practica judiciară în materie civilă, impunându-se în vederea lămuririi unor împrejurări faptice prin aportul de specialitate al unui expert.

Grație gradului său ridicat de precizie în determinarea circumstanțelor de fapt ale situației litigioase, expertiza reprezintă una dintre cele mai edificatoare probe administrate într-un proces, fiind necesară, ca atare, o cunoaștere temeinică a regimului său juridic, dar și a aspectelor ce vizează specializarea expertului desemnat pentru efectuarea expertizei și fixarea obiectivelor acesteia.

Studiul abordează, atât din perspectivă teoretică, cât și practică, problematica propunerii, încuviințării și administrării probei cu expertiză, aceasta reprezentând uneori subiect de controversă doctrinară și jurisprudențială. Astfel, în cuprinsul articolului sunt prezentate soluțiile considerate legale în optica autorului privitoare la ipoteza în care proba cu expertiză nu a fost solicitată prin intermediul cererii de chemare în judecată sau a întâmpinării, ci verbal la termenul de judecată, la cea referitoare la neconformarea părții în executarea obligației de plată a onorariului expertului desemnat pentru efectuarea unei expertize a cărei administrare a fost dispusă din oficiu, la posibilitatea instanței de a invoca, din oficiu, excepția tardivității propunerii probei, la modalitatea în care partea ar trebui să indice obiectivele expertizei, la obligațiile expertului vizând depunerea la dosar a raportului de expertiză, precum și la alte asemenea chestiuni juridice.

Totodată, în cuprinsul studiului sunt expuse propuneri în legătură cu tipul de expertiză ce s-ar impune a fi efectuată pentru soluționarea unor acțiuni civile, precum și cu obiectivele ce ar putea fi stabilite, acestea din urmă putând fi, desigur, particularizate în funcție de circumstanțele concrete ale acțiunii deduse judecății, cele enunțate constituind numai un punct de plecare orientativ în demersul instanței.

Este necesar ca judecătorul să cunoască specializarea care este necesară unui expert pentru a efectua expertiza prin care ar fi determinate cu exactitate circumstanțele de fapt ale cauzei și, de asemenea, să fixeze cu claritate și precizie obiectivele expertizei astfel încât expertul să poată răspunde în mod corect și lămuritor, iar, astfel, expertiza administrată să constituie o probă concludentă și utilă.

ALEXANDRU ATHANASIU: Cum aplicarea mecanică a normei juridice aprinde rugul pe care este sacrificat dreptul. Comentariu al Deciziei Curții Constituționale nr. 702/2019

Rezumat: Acest studiu și-a propus să dezvolte o analiză teoretică configurată în matricea unui examen critic privind statuările Curții Constituționale a României cuprinse în Decizia nr. 702/2019.

În acest scop, au fost examinate  concluziile promovate de instanța de contencios constituțional care a făcut aplicarea, în susținerea punctului său de vedere, a principiului tratamentului egal, regulă constituțională, precum și al proporționalității, construcție de tip pretorian, promovată de jurisprudență, din care a rezultat faptul că, din perspectivă juridică, pensionarii invalizi care au dobândit această condiție juridică în baza Legii nr. 19/2000 vor beneficia de luarea în calcul a indicelui de corecție  reglementat de Legea nr. 263/2010, dacă în momentul transformării din oficiu a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă era în vigoare această din urmă lege.

Pentru a ajunge la această soluție, Curtea Constituțională a României a invocat împrejurarea că acestor pensionari li se stabilește în final pensia potrivit Legii nr. 263/2010, că pensia pentru limită de vârstă este singura formulă legală „stabilă” a dreptului la pensie și că, a exclude aceste persoane de la beneficiul majorării cuantumului pensiei, prin valorificarea indicelui de corecție, constituie o discriminare inacceptabilă în ordine constituțională, ilustrând o excesivitate nerezonabilă și neîntemeiată pe un scop obiectiv și rațional.

De asemenea, Curtea Constituțională a României și-a sprijinit soluția promovată prin Decizia nr. 702/2019 apelând la o interpretare, vecină cu „erezia” juridică, a sintagmei legale „înscrierea inițială la pensie” și a decis, în mod tranșant, că legiuitorul a dorit să se înțeleagă  prin această modalitate de exprimare, exclusiv, conceptul de pensie pentru limită de vârstă, ca referențial normativ în conexiune cu valorificarea indicelui de corecție.

Vis à vis de această soluție, am subliniat în mod detaliat, concret și argumentat, motivele pentru care socotim că rezolvările propuse prin Decizia nr. 702/2019 sunt complet eronate, atât din perspectiva principiilor constituționale interesând materia, cât și în raport cu regulile legale, ce fixează competența funcțională a CCR.

Astfel, am accentuat faptul că Legea nr. 19/2000 nu reglementa indicele de corecție și că, independent de tipul de pensie acordată unei persoane în perioada de aplicare a acestei legi, beneficiarul pensiei nu putea nici illo tempore și nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 să acceseze acest beneficiu legal (indicele de corecție) având în vedere aplicarea regulii tempus regit actum.

Am subliniat, totodată, că Decizia Curții Constituționale nr. 207/2019 ilustrează ingerința nepermisă a instanței de contencios constituțional în competența funcțională a instanțelor judecătorești prin aceea că  interpretează legea, în modul ei de aplicare, trecând „nonșalant” limitele propriei competențe, circumscrise doar verificării conformității legii cu dispozițiile constituționale.

În concluzie, am arătat, de altfel, în acord cu unele hotărâri prealabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care le-am dezvoltat în substanța lor argumentativă, că regula neretroactivității legii are, întotdeauna, prioritate în aplicare, așa încât „aditivarea” cu bonusuri juridice a unor drepturi, inclusiv a dreptului la pensie, în temeiul unor legi ulterioare dobândirii drepturilor este, de regulă, contrară literei și spiritului Constituției.

ALEXANDRU ȚICLEA: Consecințe ale forței majore asupra raporturilor de muncă

Rezumat: Studiul care urmează are ca temă de cercetare și reflecție influența forței majore asupra raporturilor de muncă, determinată, în special, de normele juridice special adoptate în contextual existenței pandemiei cauzate de răspândirea coronavirusului SARS-COV-2.

Sunt definite forța majoră și prezentat specificul ei, având în vedere reglementarea din Codul civil [art. 1351 alin. (2)], precum și teoriile doctrinare relevante.

În continuare, ceea ce constituie esența prezentului stadiu, sunt prezentate și analizare consecințele forței majore, cu precădere constând în pandemia amintită, și anume cu privire la: munca forțată, încadrarea în muncă la instituțiile și autoritățile publice, durata raporturilor de muncă, programele individualizate de muncă și munca suplimentară, modificarea locului și felului muncii, suspendarea raporturilor de muncă, termenele de preaviz, răspunderea patrimonială, contractele colective de muncă și conflictele de muncă.

Studiul se încheie cu concluziile asupra problematicii analizate.

ANTON TRĂILESCU: Unele aspecte privind exercitarea temporară a atribuțiilor primarului

Rezumat: Acest studiu are ca obiective decelarea situațiilor care reclamă exercitarea temporară a atribuțiilor primarului de către alte persoane și examinarea formelor juridice specifice care trebuie adoptate în asemenea situații. În concret, aceste forme juridice constau în înlocuirea de drept a primarului de către viceprimar și delegarea atribuțiilor acestuia unuia dintre consilierii locali desemnați de către consiliul local. În cadrul cercetării întreprinse au fost evidențiate particularitățile celor două forme juridice de exercitare temporară a atribuțiilor primarului, unele aspecte procedurale privind adoptarea lor, precum și consecințele acestora pe planul răspunderii juridice.

ANDRADA NOUR: Considerații și propuneri cu privire la modificarea Codului penal în materia infracțiunilor privind viața sexuală

Rezumat: Plecând de la ideea că scopul legii, al dreptului în general este apărarea ființei umane prin prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror pericole ce ar putea-o afecta sau influența, precum și de la realitățile actuale care modificat și continuă să modifice funcționarea normală a sistemului social, am realizat prezentul studiu în speranța că opiniile și soluțiile exprimate ar putea fi avute în vedere de legiuitor în ipoteza modificării Codului penal în ceea ce privește infracțiunile privind viața sexuală. Așadar, analiza, opiniile și propunerile formulate au avut în vedere cadrul normativ din România în materia infracțiunilor privind ocrotirea libertății și integrității sexuale a persoanei, prin raportare la legislația penală în vigoare, făcând trimitere și la anumite aspecte existente în cea anterioară, precum și prin raportare la prevederile convențiilor internaționale la care țara noastră este parte. În prezenta lucrare avem în vedere inclusiv faptul că legislația penală națională actuală, deși a făcut obiectul unor modificări, rămâne incompletă și trebuie neapărat modificată și completată astfel încât să se conformeze dispozițiilor minimale imperative ale Directivei 2011/92/UE în vederea asigurării protecției minorilor împotriva oricăror forme de abuz sexual.

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Răspundere pentru condiții de detenție. Neformularea prealabilă a unei plângeri la judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu atrage inadmisibilitatea cererii adresate instanței privind daunele morale, conform Convenției (europene) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Obligația analizării prevederilor art. 2 și art. 3 din Convenție, cu comentariu de Victor Penteleev (fără rezumat)

Ordin de protecție emis în perioada stării de urgență. Limitări implicite aduse exercițiului comun al autorității părintești, cu comentariu de Nora Daghie (fără rezumat)

Concedierea salariatei gravide în perioada de probă. Informarea prealabilă a angajatorului privind starea de graviditate, cu comentariu de Maria-Violeta Duca (fără rezumat)

Considerații privind măsura prelevării de probe biologice în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, cu notă de Bogdan Micu (fără rezumat)

Contract de credit. Clauză privind stabilirea unei dobânzi variabile în funcție de marja variabilă a băncii. Admisibilitatea analizei caracterului abuziv, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)

Complicitate. Relația cu fapta autorului raportat la cazurile care împiedică răspunderea penală, cu notă de Adrian Șandru, Dorel Herinean (fără rezumat)

COMENTARII PUBLICISTICE

Mircea Duțu, Tudor Avrigeanu, Fundamentele dreptății naționale. Tratatul de la Trianon și conștiința juridică românească, Editura Universul Juridic, București, 2020; 201 p. (Ovidiu Predescu)