Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 1/2022

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

VASILE SOLTAN: Conformitatea legislativă a deciziilor de afaceri ale administratorilor – o problemă de drept evidentă? (II)

Rezumat: Sporirea volumului reglementărilor influențează activitatea societăților și administratorilor, implicând riscul răspunderii acestora din urmă față de societate pentru deciziile de afaceri neconforme din punct de vedere legal. În Partea I a studiului a fost analizat regimul juridic al obligației administratorilor de a respecta legea și implicațiile luării în mod intenționat a deciziilor de afaceri contrare legii. Concluzia este că obligația de a respecta legea poate fi privită ca obligație independentă sau explicată prin intermediul doctrinei ultra vires, dar poate fi în același timp asociată obligațiilor de loialitate și diligență. Partea a II-a a studiului analizează dacă există potențiale excepții care pot justifica luarea unor decizii neconforme din punct de vedere legal și dacă răspunderea administratorilor ar putea fi exclusă sau limitată în anumite situații. În principiu, obținerea profitului, atingerea altor interese pentru societate sau ratificarea deciziei de către acționari nu sunt în măsură să justifice și să excludă răspunderea administratorilor pentru luarea deciziilor contrare legii. De asemenea, aceste decizii exclud aplicarea unor garanții împotriva răspunderii precum business judgment rule, clauzele privind răspunderea și asigurarea de răspundere. Totuși, transformările sociale, economice și tehnologice însoțite de legislația ineficientă și fenomenul antreprenoriatului de reglementare pot oferi argumente suficient de convingătoare pentru schimbarea paradigmei în privința obligației de conformitate. Deși problemele și soluțiile propuse par a fi evidente, studiul pune în discuție unele aspecte netratate în doctrina autohtonă, dar care nu sunt lipsite de importanță teoretică și practică.

ADINA MIHAELA CHIȘ: Principiile dreptului medical și ale contractelor medicale

Rezumat: Studiul de față își propune să trateze unul dintre elementele comune ale dreptului și medicinei – principiile care trebuie să fundamenteze efectuarea actului medical și cercetarea eventualei neconformități a acestuia, din perspectiva dreptului. Materia principiilor dreptului medical a fost tratată sporadic în doctrina juridică (referințele doctrinare fiind aproape inexistente) și este regăsită, izolat, în materia eticii medicale. Principiile dreptului medical guvernează maniera în care va acționa furnizorul de servicii medicale, dispozitive și produse farmaceutice, medicul și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, față de pacient. În aceeași măsură, nerespectarea acestor principii de către profesioniștii domeniului medical va crea premisele răspunderii medicale și, poate, chiar a nulității contractelor medicale. Acestea reprezintă temelia noii ramuri de drept, în curs de formare și conturare – dreptul medical, care trebuie să stea la căpătâiul medicului și al juristului. Cercetările întreprinse au relevat că dreptul medical este încă la început de drum. Prezentul studiu își propune să deschidă analiza dreptului medical prin cercetarea elementelor de bază ale acestuia, de la care trebuie să pornească cercetarea aprofundată a materiei.

NICOLETA-RAINA GEAMALINGA: Declarație unilaterală de rezoluțiune versus pact comisoriu

Rezumat: Desființarea unui contract ridică cu siguranță o multitudine de întrebări pentru partea care dorește să invoce rezoluțiunea sau rezilierea contractului. Acest studiu intenționează să prezinte principalele alternative extrajudiciare pe care le au la îndemână părțile în cadrul unei convenții, și anume declarația unilaterală de rezoluțiune și pactul comisoriu, subliniind avantajele și dezavantajele fiecărei instituții analizate, precum și orientările din principalele sisteme de drept și opiniile exprimate în practica apărută odată cu intrarea în vigoare a actualului Cod civil. Prin analiza tuturor aspectelor menționate anterior, am încercat să facilităm alegerea părții care dorește desființarea unui contract. De asemenea, am prezentat câteva propuneri prin care s-ar putea îmbunătăți utilitatea acestor instituții, mai cu seamă cea a declarației unilaterale de rezoluțiune, propuneri ce vizează și corelația dintre această declarație și cartea funciară, precum și diferitele spețe ce pot apărea în practica notarială.

RADU BOGDAN BOBEI: Două situații transnaționale și o teorie

Rezumat: Dreptul transnațional constituie unul din subiectele intens dezbătute de doctrinarii din întreaga lume. Prezentul articol furnizează ipoteze de cercetare apte să pună în lumină importanța dreptului transnațional însuși. Sistemele de producție și aprovizionare cu mărfuri necesită ca virtuțile dreptului transnațional, înțeles, preponderent ca metodologie, să fie puse în acțiune. Din punct de vedere practic, acest articol evidențiază modul în care statele-națiune și companiile se comportă în ipostaze cu adevărat transnaționale. Din punct de vedere teoretic, acest articol invită facultățile din drept din România să asimileze așa-numita „Teorie a dreptului transnațional” propriilor programe de educație juridică.

CSONGOR ISTVÁN NAGY: Legea aplicabilă arbitrabilității și executarea sentințelor arbitrale: este timpul să depășim principiul ordinii publice?

Rezumat: Arbitrabilitatea este poarta de intrare a arbitrajului: aceasta stabilește când poate să aibă loc procedura arbitrală și în care cazuri pot părțile exclude procedura judecătorească și instanțele statale. Acest articol examinează, în lumina convențiilor internaționale care reglementează arbitrajul, regula conflictuală definind legea aplicabilă arbitrabilității, și – pentru a defini această normă conflictuală – analizează scopul acestei instituții. În acest articol, argumentez pentru a concepe arbitrabilitatea ca o chestiune de competență, și nu ca o chestiune decurgând din ordinea publică. Din această teză urmează că aplicarea legii forului (lex fori), care este abordarea dominantă în dreptul tratatelor internaționale, nu este justificată și excluderea arbitrabilității este legitimată numai în cazurile care aparțin competenței exclusive a instanțelor judecătorești sau ridică probleme reale de ordine publică din punctul de vedere al forului.

MARIA-MĂDĂLINA GAVRILUȚĂ, COSMIN DARIESCU: Iubire toxică: separația de corp în dreptul românesc

Rezumat: Relațiile de familie reprezintă un domeniu de mare interes datorită intimității și sensibilității implicate. Din cauza imprevizibilității vieții moderne, multe familii se destramă. Astfel, problema desfacerii căsătoriei, fie prin divorț, fie prin separație de corp, este de o importanță capitală pentru societatea modernă. Atât Uniunea Europeană, cât și unele state membre, în special cele predominant catolice, s-au adaptat realităților religioase și au reglementat separația de corp a soților prin legi seculare (separația de corp devenind separație legală). Scopul prezentului studiu este acela de a arăta că instituția separației de corp este cunoscută dreptului românesc, ea producând, însă, efecte juridice de drept canonic, și nu de drept civil. Metodele utilizate în susținerea tezei noastre sunt analiza și sinteza. În România, deși statul a recunoscut Codurile canonice ale Bisericilor Romano-Catolice și Orientale care prevăd separația de corp, acesta neagă orice efecte civile instituției. Este timpul ca legiuitorul român să reglementeze instituția separației de corp a soților fie prin modificarea Codului civil, fie printr-un concordat între stat și Sfântul Scaun. Efectele seculare ale separației soților vor proteja libertatea religioasă a populației catolice și tradițiile confesiunii romano-catolice. Mai mult, introducerea separației legale în dreptul românesc va asigura o mai bună aplicare a dreptului internațional privat al Uniunii Europene, care reglementează jurisdicția internațională și legea aplicabilă acestei separări.

VICENȚIU-RĂZVAN GHERGHE: Verificarea măsurilor asigurătorii pe parcursul procesului penal

Rezumat: Articolul abordează nou-introdusa instituție juridică a verificării legalității și temeiniciei măsurilor asigurătorii pe parcursul procesului penal, care consacră obligația organul judiciar penal de a analiza periodic dacă mai subzistă temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza luării sau menținerii anterioare a acesteia, urmând a se dispune menținerea, ridicarea, extinderea sau restrângerea sa. Prin noutatea subiectului supus analizei, studiul va contribui la conturarea liniilor diriguitoare a practicii judiciare în această materie juridică inedită.

RADU SLĂVOIU: Delapidare și abuz în serviciu – concurs ideal sau concurs de calificări?

Rezumat: Pornind de la o încadrare juridică regăsită într-o situație din practica judiciară, autorul acestui studiu abordează problematica delicată și constant generatoare de soluții contradictorii a relației dintre abuzul în serviciu și alte infracțiuni din aceeași categorie, comise prin aceeași faptă, cu aplicarea regulilor concursului ideal (formal) de infracțiuni. Argumentele sunt convingătoare și permit concluzionarea cu privire la faptul că în astfel de situații nu se poate reține comiterea unui concurs de infracțiuni, întrucât abuzul în serviciu, indiferent dacă este vorba despre fapte comise sub incidența Codului penal actual sau a Codului penal anterior, își menține caracterul subsidiar, textul de incriminare care îl definește devenind incident doar în măsura în care nu se poate reține o altă infracțiune prin care se încalcă relațiile sociale care reprezintă obiect juridic pentru aceste infracțiuni de serviciu.

CONSTANTIN SIMA, NICOLAE VOICULESCU: Necesitatea recunoașterii priorității reglementărilor internaționale față de cele interne, în materia drepturilor omului, în cazul concursului de infracțiuni, prevăzut de art. 10 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Codului penal

Rezumat: Potrivit art. 41 alin. (1) Cod penal, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, pedeapsa stabilită anterior, în condițiile concursului de infracțiuni, se decontopește, se înlătură sporul și se contopește cu pedeapsa nou aplicată, adăugându-se un nou spor.

În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 187/2012, atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, tratamentul sancționator al pluralității se aplică potrivit legii noi, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Această dispoziție legală intră în contradicție cu principiul neretroactivității legii penale.

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Renunțarea la dreptul de a invoca accesiunea imobiliară. Condiții, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)

Note critice cu privire la modalitatea de aplicare a instituției perimării, cu notă de Constantin-Claudiu Ulariu (fără rezumat)

Obligația condițională. Condiție potestativă simplă din partea creditorului. Obligație de loialitate pendente conditione, cu comentariu de Fabian-Eduard Crețu (fără rezumat)

Câteva considerente în legătură cu reunirea cauzelor de către judecătorul de drepturi și libertăți, cu notă de Remus Ionescu (fără rezumat)