Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 1/2021

19 ian. 2021
Vizualizari: 200

EDITORIAL

OVIDIU PREDESCU: Revista „Dreptul” la 150 de ani (fără rezumat)

 

STUDII – DISCUȚII – COMENTARII

IOAN LEȘ: Este posibilă o reformă a sistemului judiciar și a unor instituții conexe?

Rezumat: Studiul de față pornește de la întrebarea dacă este necesară în România o reformă a sistemului judiciar, având în vedere și faptul că actuala reglementare a fost adoptată în anul 2004, o parte din ea avându-și sursa în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Autorul consideră că schimbarea noii legislații procesuale a condus la unele inconsecvențe normative și la o supraaglomerare a instanțelor judecătorești, în special a instanței supreme.

Situația a devenit critică, iar instanța supremă a fost nevoită să promoveze o interpretare de natură a abandona concepția inițială a noului Cod, anume aceea conform căreia, ea este instanță de drept comun în materie de recurs. Legea nr. 310/2018 privind modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea altor acte normative a  consfințit această nouă abordare a instanței supreme, ceea ce a provocat critici vehemente din partea unor autori.

Autorul remarcă însă că „visul” legiuitorului din anul 2010 a fost unul extrem de temerar, dacă nu chiar nerealist. Unele evoluții ale legislației, dar și a jurisprudenței constituționale, au accentuat această criză a sistemului judiciar. Printre soluțiile neinspirate au fost și acelea de suprimare a categoriei de hotărâri pronunțate „în primă și ultimă instanță” de judecătorii și o abandonare mai puțin justificată a procedurii de filtrare a recursurilor. Or, atare abordări sunt larg răspândite în legislațiile procesuale din spațiul Uniunii Europene, cu scopul evident de a contribui la o descongestionare a sistemului judiciar.

Pornind de la atare constatări, autorul apreciază utilă, dacă nu chiar inevitabilă, o reformă profundă a sistemului nostru judiciar, în cadrul căreia să fie suprimată o treaptă de jurisdicție. El apreciază că sistemul francez ar putea constitui, într-o anumită măsură, un model. În concret se preconizează o fuziune între tribunale și judecătorii.

Într-o atare viziune autorul apreciază că ar putea fi examinată și posibilitatea reintroducerii în legislația noastră procesuală a unui recurs extraordinar limitat. În finalul demersului său autorul consideră că sistemul actual rămâne unul ineficient și ar trebui amendat în mod corespunzător.

 

NICOLAE POPA: Structura dreptului

Rezumat: Conceptele cu care operează teoria dreptului nu sunt nici pe departe rezultatul unor  speculați filosofice, fără nici o legătură cu relațiile concrete ale vieții sociale.. Deși eminamente deductivă, știința dreptului, în ansamblu, nu operează numai deductiv, fără raportare la fapte, date ale realității. În ultimă analiză, construcțiile teoretice formulate de știința dreptului (sau sociologia juridică) sunt rezultatul unei succesiuni de pași inductivi și deductivi. O bună cunoaștere, explicare și interpretare a dreptului (a fenomenului juridic, mai larg spus) reclamă o metodologie corespunzătoare, în baza căreia să se realizeze o înțelegere științifică a mecanismului acțiunii sociale a dreptului, a funcțiilor lui, a esenței, conținutului și formei sale. În condițiile evoluției actuale științifice și tehnologice au loc profunde transformări – de structură, de metodă, de viziune – ce determină ca și cercetarea științifică să treacă printr-o mutație fecundă. Din această perspectivă metodologică, autorul își propune să abordeze câteva aspecte esențiale ale structurii dreptului.

 

MIRCEA DUȚU: Publicistica juridică românească: tradiții, starea actuală și revirimentul așteptat

Rezumat: Aniversarea a 150 de ani de la apariția revistei „Dreptul”, editată de Societatea Juridică (1871), prima publicație reprezentativă, cu „program” în materie, reprezintă prilejul trecerii în revistă a evoluției literaturii juridice ca vector al științei și culturii dreptului în România, surprinderii stării sale actuale și prefigurării perspectivelor de dezvoltare. Presa juridică a apărut și s-a dezvoltat în țara noastră ca un instrument de promovare a cunoștințelor asupra dreptului, prin diseminarea jurisprudenței, afirmarea doctrinei și a dialogului de idei. După o perioadă inițială marcată de spiritul de imitație aferent importului legislativ masiv care a caracterizat instituirea bazelor modernității juridice românești după 1859, unificarea juridică interbelică (judiciară, constituțional-legislativă, la nivelul regimului profesiilor și învățământului superior juridic) a favorizat trecerea la o literatură proprie în domeniu și o cultură juridică națională cu puternice accente originale și identitare. Marcată de o anumită eclipsă și de perspectivă „planificată” în răstimpul 1949–1989, ea a cunoscut un puternic reviriment după 1990 prin reluarea apariției în noi ediții, alături de Dreptul, și a celorlalte două repere de gen: Curierul Judiciar (fondat în 1892) și Pandectele Române (din 1921) și apariția altora noi, confruntându-se în prezent cu refluxul și provocările inedite ale digitalizării accelerate și globalizării neoliberale.

 

ALEXANDRU ATHANASIU: Aplicarea principiului neretroactivității legii cu privire la dreptul la pensie în practica Curții Constituționale. Examen critic

Rezumat: În acest studiu este examinat modul în care Curtea Constituțională a României a valorificat în practica sa principiul neretroactivității legii cu referire la pensiile de serviciu. Totodată, studiul conține un examen critic detaliat al tezei instanței de contencios constituțional privind calificarea legilor de modificare sau abrogare a pensiilor de serviciu aflate deja în plată ca fiind neretroactive și, deci, conforme exigențelor constituționale.

Pe de altă parte, autorul  studiului  avansează teza potrivit căreia orice lege ce modifică formula de calcul a pensiilor de serviciu aflate în plată, inclusiv prin apelul la extinderea regulii contributivității, este retroactivă și, pe cale de consecință, neconstituțională. În fundamentarea acestui enunț sunt antamate o serie de considerații ce vizează elementele definitorii ale dreptului la pensie, teoriile privind drepturile câștigate, ca și dezvoltarea unei analize detaliate a conceptului de efecte juridice produse în perioada de aplicare a unei alte legi (legea nouă).

 

LIVIU-BOGDAN CIUCĂ: Notarul public – între momentul împuternicirii imperiale și era digitală

Rezumat: Demersul științific de față are ca obiect activitatea notarială și dezvoltarea acesteia între momentul medieval al împuternicirilor imperiale sau papale și era inteligenței artificiale.

Astfel, autorul abordează rolul notarului medieval în Transilvania subliniind aspectele de tip procedural sau substanțial al documentelor notariale, prezintă elementele de tip grafic ale sigiliilor notariale ale acestora, dar reușește și să analizeze din aceleași perspective activitățile notarului contemporan, impactul noilor tehnologii și al digitalizării asupra acestei activități.

 

IOANA MARIA COSTEA: Dreptul financiar – ramură transversală de drept

Rezumat: O analiză holistică a unei ramuri de drept tinde adesea să afirme caracterul autonom al acesteia și să confirme punctual particularități, excepții și derogări. Pornind de la această premisă, un inventar al instituțiilor de drept financiar relevă desigur aceeași autonomie. O analiză mai atentă scoate la lumină rețele nebănuite, construite cu măiestrie de comunicare dintre dreptul financiar și celelalte ramuri de drept. Această comunicare nu este eminamente delimitativă, ci confirmă intuiția noastră anunțată din titlu a vocației transversale a dreptului financiar. Acest comportament conductor se confirmă pe o axă orizontală, raportat la spațiul normativ național, dar și pe o axă verticală extrem de consistentă în cadrul normativ al Uniunii Europene.

 

EDMOND GABRIEL OLTEANU: Ineficiența mecanismului juridic existent în materia unor drepturi morale ale autorului

Rezumat: Studiul încearcă să identifice, cu exemple jurisprudențiale, situațiile în care drepturile morale ale autorului nu mai au finalitatea dorită la momentul reglementării, fiind utilizate în acest sens perspective istorice și de drept comparat. Într-o primă parte este prezentată evoluția drepturilor morale de la jurisprudență și doctrină, la legiferare. În a doua secțiune este analizată, din perspectivă jurisprudențială, eficiența dreptului la respectarea integrității operei, concluzionând că diversificarea modalităților de a crea opere protejabile prin drept de autor a depășit reglementarea în materie. O ultimă analiză vizează situația exercitării dreptului la retractare în cazul operelor scrise.

Concluziile aduc propuneri de îmbunătățire a mecanismului de funcționare a drepturilor morale ale autorului.

 

AUGUSTIN LAZĂR: Convenția UNIDROIT din 1995 și corelarea cu jurisprudența penală națională

Rezumat: The 1995 UNIDROIT Convention in Rome established a minimum body of common legal rules for the protection of cultural heritage. The essential rules of the Convention are: 1) the possessor of a cultural object which has been stolen shall return it; 2) access to justice by filing a request with the court or other competent authorities of the Contracting State where the cultural property is located, for its restitution; the possibility for the parties to submit their dispute either to a court or other competent authority or to arbitration (art. 8); 3) the right of the bona fides holder of the stolen cultural property, to be paid, at the time of restitution, a fair compensation; the correlative right of the paying claimant to request reimbursement from another person (art. 4).

In 2001, the Romanian Ministry of Culture (M.C.) notified the Romanian judicial authorities about the existence on the antiques market of some artefacts of exceptional value, coming from the sites of a Romanian archeological reservation, UNESCO monument. A guide to good practice in the application of the Convention was adopted: provisional measures for the conservation of artifacts in the office of a neutral expert, to be examined by experts from the M.C.Holders ought to present through a lawyer a notarial declaration and documents on the purchase expenses, as well as the steps to verify the lawful origin, the circumstances of the acquisition, if they knew or should have reasonably known that the cultural goods were stolen and exported illegally. Having clarified the good faith, the documents and the availability of the owners to return the stolen goods, the lawsuits, with new expenses, were no longer necessary. The M.C. and the holders of good faith have reached amicable agreements, regarding the payment of the fair compensation provided by art. 4: the cost resulting from the documents and the repatriation expenses. By paying the legal compensation to the owner, the M.C. reserved the right to demand in court its reimbursement by the persons in charge of the theft, illegal export, and recycling of stolen artifacts (art. 4 para. 3). At the end of the criminal proceedings, the defendants who were found guilty of theft, illegal export and recycling of stolen artifacts, were obliged by the courts to reimburse the compensation paid to bona fide holders towards the Ministry of Culture, among others.

Conclusions: The UNIDROIT Convention was the modern, key legal instrument of cooperation that allowed the recovery of some unique and extremely important cultural assets in the history of Romania.

 

TUDOR AVRIGEANU: Nostra maxima culpa! Metoda tehnico-juridică, știința dreptului penal și școala istorică a dreptului

Rezumat: Rezultată din coliziunea frontală a două sisteme de drept penal la nivelul legislației, teoriei și practicii dreptului penal, criza (științei) dreptului penal din România este o criză a „metodei tehnico-juridice”. Această criză a rezultat din lipsa aprofundării fundamentelor acestei metode configurate pe planul teoriei juridice generale în contextul Școlii Istorice a Dreptului din Germania, receptată în materia particulară a teoriei dreptului penal grației contribuției penaliștilor italieni (Arturo Rocco) și devenită metodă tradițională a științei românești a dreptului penal datorită receptării ei din Italia de către Vintilă Dongoroz. În planul mai larg al teoriei generale a dreptului, aceeași criză se dovedește a fi o criză a ideii de știință a dreptului, explicabilă prin vicisitudinile receptării Școlii Istorice a Dreptului în România de-a lungul ultimilor 150 de ani.

 

PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ

Contract de antrepriză încheiat între profesioniști. Modalitatea de recepție a lucrării. Formalități, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)

Imprescriptibilitatea executării confiscării speciale ca măsură de siguranță sau demitizarea supercreanței fiscale a statului, cu notă de Cristina Ramona Duță (fără rezumat)

Cuprinsul și rezumatele articolelor apărute în Revista DREPTUL nr. 1/2021 was last modified: ianuarie 19th, 2021 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: