Cuprinsul şi motivarea cererii de recurs în casaţie. Asigurarea unei rigori şi discipline procesuale şi evitarea introducerii, în mod abuziv, a recursurilor care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege

• Legea nr. 143/2000: art. 2 alin. (1) şi (2)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 41 alin. (1)
• NCP: art. 43 alin. (5)
• NCPP: art. 275 alin. (6)
• NCPP: art. 438
• NCPP: art. 442 alin. (2)
• NCPP: art. 447
• NCPP: art. 448

Prin sentința penală nr. 61/28.12.2017, Tribunalul Covasna a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., pedeapsă din care s-a dedus durata măsurilor preventive privative de libertate, fiind menținută măsura arestării preventive.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 412/RC din 20 noiembrie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma cazului invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Covasna în cererea de recurs în casație, în limitele motivelor de casare invocate, în conformitate cu art. 447 C. proc. pen. și art. 442 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Având în vedere specificul acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a prevăzut condiții stricte cu privire la hotărârile ce pot fi atacate, termenul de declarare, cuprinsul și motivarea cererii de recurs în casație, cazurile pentru care se poate formula această cale de atac și titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori și discipline procesuale și al evitării introducerii, în mod abuziv, a recursurilor care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege.

Deși recursul în casație presupune o judecată a cauzei, aceasta este însă limitată la persoana care a declarat și la care se referă declarația de recurs, calitatea recurentului și, nu în ultimul rând, numai la motivele de casare prevăzute la art. 438 C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație și pentru care s-a admis în principiu această cale de atac.

Or, limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs în casație formulate de parchet a fost invocată incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința penală nr. 61 din 28.12.2017, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., iar prin decizia penală nr. 276/A din data de 4 mai 2018, Curtea de Apel Brașov a redus pedeapsa principală de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale).

Or, raportat la încadrarea juridică reținută de instanța de apel, respectiv infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare se circumscrie limitelor legale prevăzute de textele de lege reținute, respectiv închisoarea de la 5 la 12 ani.

Astfel, se constată că instanța de apel a omis să rețină starea de recidivă postexecutorie și incidența tratamentului sancționator prevăzut de art. 43 alin. (5) C. pen., omisiune ce constituie o eroare de judecată, eroare ce nu poate fi remediată pe calea recursului în casație.

Înalta Curte subliniază că pot fi încadrate în dispozițiile legale prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de apel prin stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea, fără posibilitatea analizării legalității încadrării juridice reținut de instanța de apel.

Pe de altă parte, omisiunea reținerii stării de recidivă în încadrarea juridică a faptei nu poate fi asimilată unei erori materiale în contextul în considerente deciziei recurate nu se regăsește nicio referire la această cauză de agravare a pedepsei, cu atât mai mult cu cât, coroborarea acestei omisiuni cu reducerea pedepsei aplicate, converge spre concluzia că instanța de apel nu a avut în vedere recidiva.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Covasna împotriva deciziei penale nr. 276/Ap din 04 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x, privind pe inculpatul A..

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Covasna, vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A. în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.