Cum am devenit avocatul gulerelor albe!

Nicolae Cîrstea: Suntem împreună cu dl Mihai Mareș, pentru o discuție – zicem noi – interesantă și provocatoare cu privire la avocatura de business și în special cu privire la avocatura gulerelor albe, așa cum se spune în ultima perioadă. Bine te-am regăsit, Mihai!

Mihai Mareș: Mulțumesc frumos pentru invitație și îmi pare bine să te-avem aici, la noi, la birou. Înțeleg că ai un format inedit de interviuri și mă bucur că luăm parte la experimentul acesta, care pentru noi e important – mesajul pe care-l avem pentru lumea juridică și pentru comunitatea de afaceri ne bucurăm de fiecare dată când suntem invitați să-l transmitem.

Nicolae Cîrstea: Am intitulat interviul „Cum am devenit avocatul gulerelor albe” și aș vrea să te întreb ce se află în spatele experienței pe care o are societatea ta de avocatură și în special în ceea ce privește experiența ta ca avocat. Cum ai ajuns la acest nivel și la acest statut, până la urmă?

Mihai Mareș: Primul răspuns ar fi că se află 20 de ani de muncă de când aproape că am terminat Facultatea de Drept de la Universitatea din București. Facultatea de Drept este o perioadă pe care niciunul dintre noi nu o putem uita, anii de studenție, în schimb, prin prisma a ceea ce fac astăzi, avocatura de Penal al afacerilor, pot să mărturisesc că, dacă a existat o materie la care nu am lipsit vreodată – se mai și chiulește în facultate –, la vreun curs sau la vreun seminar, a fost la Procedură penală. Am avut profesor pe Ion Neagu și seminarele le făceam cu Aurel Ciobanu. Mi-au fost mentori într-un fel și a fost materia pe care am învățat-o cu cea mai mare plăcere în facultate. Terminam în vara anului 2000 și trebuia să încep undeva. Era perioada efervescenței firmelor de avocatură de business – fiind perioada privatizărilor, perioada marilor investiții, a contractelor în limba engleză, finanțărilor străine ș.a.m.d. Era păcat să ratezi o oportunitate de felul ăsta, de a intra să lucrezi într-o firmă de avocați de afaceri și de a încerca să vezi cum, pe parcurs, poți să îmbini dragostea dintâi, respectiv avocatura de penal, cu experiența de Drept al afacerilor. Am lucrat, pentru o scurtă perioadă, după terminarea facultății, cu Aurel Ciobanu – am colaborat în niște spețe –, dar efectiv practica mi-am început-o la o firmă de business, de avocați, și pentru următorii 12 ani aproape m-am ocupat exclusiv de ceea ce însemnau aceste probleme, de la negocieri de contracte, arbitraje internaționale, fuziuni și ceva parte de litigii. Cu Dreptul penal m-am mai lovit pe parcurs, în niște dosare … pe care am avut ocazia să mă ocup și viața te aduce… vorba ceea, viața bate filmul… eu am condus una din cele mai mari firme de avocatură de afaceri din Europa, cu sediul în Spania, în Radriguez (?), și undeva la sfârșitul perioadei anilor 2010 s-au retras din piața din România…

Nicolae Cîrstea: Era o piață prea mică?

Mihai Mareș: Era o piață complicată, pentru că ei au deschis undeva la începutul anului 2008, când deja începea criza să se manifeste, inclusiv în România. Iar în Spania, în anul 2009 și 2010, s-a adâncit acest fenomen și noua conducere a putut să-și restructureze expunerea în piețele externe, astfel încât au putut să-și concentreze toată activitatea din Europa Centrală și de Sud-Est din biroul de la Varșovia, din Polonia. S-au retras și m-am găsit în situația în care a trebuit să… fuzionasem cu ei… să văd în ce direcție opresc… Ne-am integrat pentru o perioadă de șase luni cu arme și bagaje la una din firmele de top la momentul respectiv… e cunoscută… și ulterior am hotărât că pentru noi și pentru traiectoria pe care vrem s-o urmăm, formula de a ne înființa o societate independentă este cea mai potrivită. Așa se face că de aproape 10 ani suntem în piața de avocatură de business din România, societatea Mareș & Mareș, cum este astăzi denumită, este o firmă foarte puternică și foarte cunoscută astăzi în zona de Drept penal al afacerilor, aria de drept de care mă ocup, cu precădere și neexclusiv, de mai bine de 10 ani de zile astăzi. Experiența a fost, evident… construcția pe care am făcut-o a fost dificilă. Pentru că erau alte mentalități în partea de penal. Clienții care ni se adresau nouă veneau în principal din zona de afaceri, oameni de afaceri, mari companii, care erau obișnuiți să lucreze cu societățile de avocați într-o anumită manieră occidentală – de a primi rapoarte, de a li se vorbi numai în engleză, de a li se pune la dispoziție o echipă de avocați care să fie în permanentă legătură cu ei cu problemele care apar în dosarele respective. Or, în momentul în care ajungeau pe mâna unui penalist tradițional, care de cele mai multe ori provenea din rândul foștilor procurori, diferența de abordare a clientului era foarte mare. Și nu erau obișnuiți pentru genul ăsta… de a li se închide telefonul, a li se spune că mai stau ei de vorbă după ce va avea loc, eventual, ședința de judecată în care se dezbătea și mandatul de arestare… Și lucrul într-o firmă de avocați care era de comercial, de drept al afacerilor ne-a dat această manieră pe care am translatat-o în dreptul penal. Relaționarea cu clientul, construcția echipei firmei de avocați, comunicarea, toate aceste lucruri care sunt întâlnite în firmele mari de avocați le-am translatat în dreptul penal, în această practică a dreptului penal și, se pare, cu succes.

Nicolae Cîrstea: Ai avut, timp de câțiva ani, o colaborare extraordinară cu dl profesor Dan Lupașcu. Cum a fost perioada asta pentru tine personal, și pentru echipă?

Mihai Mareș: A fost o perioadă absolut de mare importanță pentru mine personal și pentru echipa noastră. Ne-am înțeles extraordinar. Dumnealui vine din domeniul juridic al judecătorilor, am avut ocazia de nenumărate ori să înțeleg cum gândește un judecător în momentul în care se uită într-un dosar, care sunt lucrurile care contează și care sunt de interes pentru un judecător să i se explice de către avocați atunci când prezintă situația clientului lui. Totul a decurs în cele mai bune condiții.

Nicolae Cîrstea: Cum a evoluat avocatura de afaceri și această arie de expertiză, avocatura gulerelor albe, cum i se mai spune, de când ai început să te axezi pe această arie de practică și până în momentul prezent – sunt aproape 20 de ani, nu, de când profesezi?

Mihai Mareș: Fac avocatură de 20 de ani; penal fac de aprox. 10 ani. La început a fost o evoluție lentă, ulterior a fost foarte accelerată, datorită, în principal, activității DNA. Au fost ani de zile în care aveam în fiecare zi la televizor breaking-news-uri cu dosare cu politicieni, cu oameni de afaceri. Acei ani au fost niște ani de muncă asiduă și furibunzi pentru multă lume care se ocupa de penal. Noi am avut șansa să începem să lucrăm în domeniul ăsta înainte de adoptarea noilor coduri, care este anul de referință 2014. Toată lumea a luat-o atunci de la zero. A fost un moment de resetare a practicii de drept penal. Pentru că, dacă cei care practicau în zona aceasta puteau să fie considerați niște maeștri ai procedurii, știind toate cererile și excepțiile care se puteau invoca într-un dosar, bazate pe cunoștințele acumulate în urma unor ani de zile de practică, noile coduri au venit cu un sistem inovator și toată lumea a luat-o de la zero; s-a resetat tot sistemul. Și noi începusem să dezvoltăm această practică înainte cu câțiva ani de acest moment, ceea ce ne-a permis să fim în primul val al celor care practică avocatura de penal pe noile coduri. Și lucrul ăsta ne-a ajutat, pentru că avantajul competitiv al vechilor practicieni a dispărut peste noapte. După care a fost un efort susținut din partea mea, inclusiv pe partea academică. Am participat la nenumărate conferințe de specialitate, seminarii, am scris articole, am finalizat un doctorat, între timp, în procedură penală, care zilele acestea, în ultima perioadă, aș putea spune că am devenit cunoscut inclusiv pentru publicațiile juridice, ultima apariție fiind „Nulitățile în procesul penal”, care este tema de cercetare pe care am avut-o la doctorat. Este un efort foarte mare, pe care l-am făcut împreună cu o echipă pe care am reușit să o dezvolt în societatea noastră de avocați și cu care stăm în piață astăzi, adresându-ne oamenilor de afaceri, companiilor mari și elitelor, aș putea spune, ale vieții politice și sociale din România, cu ceea ce ar numi corporațiile un produs de foarte mare valoare și un produs, aș putea spune, de noutate în piață. Pentru că noi reușim să îmbinăm cu succes atât calitățile de practicieni în zona aceasta a dreptului penal al afacerilor, cât și cele academice, cu o echipă care este fluentă în limba engleză și care are capacitatea de a se adapta stilului de lucru al firmelor internaționale de avocați cu care colaborăm. Să știți că sunt foarte multe dosare care au un element de extraneitate. Sunt dosare care au un volum foarte mare de informații, de hârtii… Sunt 2000 de volume într-un dosar la un moment dat. Îți trebuie o echipă capabilă să treacă într-un mod diligent prin acea informație, să o distileze, să o rafineze și să opună într-o formă care să poată fi inteligibilă și pentru client, să înțeleagă de ce este el acuzat și care este firul roșu în acest dosar, ca să poți să stabilești strategia într-un dosar penal cu un client de felul acesta. O multinațională care e implicată într-un mare dosar, astăzi, în România ai nevoie de o echipă puternică, cu cunoștințe nu doar de drept, ci și de limbă engleză, nu doar de drept penal, ci și de alte ramuri adiacente – de dreptul afacerilor, de contracte, de finanțări –, deci toate aceste lucruri noi le-am pus cap la cap și astăzi conduc, fără falsă modestie, una din cele mai puternice echipe de drept penal din România.

Nicolae Cîrstea: Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un avocat specializat în această arie de practică? Ce așteaptă clienții, fie că sunt persoane fizice, fie că sunt persoane juridice?

Mihai Mareș: În primul rând trebuie să ai cunoștințele teoretice și asimilate de o manieră care să-ți permită să le pui în practică. La cel mai înalt nivel. Deci trebuie să fii un foarte bun tehnician. Fără o tehnică juridică bună nu poți să fii un bun avocat. În al doilea rând, trebuie să-ți placă foarte mult, pentru că este, probabil, cel mai stresant domeniu de care te-ai putea ocupa, în comparație cu celelalte arii de drept. Ești permanent la dispoziția clientului, a organelor judiciare, poate să te sune la 11 noaptea, poți să lucrezi în week-end… Noi, bunăoară, am avut toată echipa consemnată la birou între Crăciun și Anul Nou, pentru că a trebuit să atacăm o ordonanță de clasare care ne-a fost comunicată puțin înainte de perioada sărbătorilor de iarnă, existând un termen legal în care poți să ataci acea ordonanță de clasare, trebuia să ne mobilizăm să rezolvăm această problemă. Și dacă nu faci lucrul ăsta cu mare pasiune, cu implicare totală, n-o să-ți iasă. Clientul n-o să fie mulțumit și lucrul n-o să…

Nicolae Cîrstea: Cum au influențat noile coduri, și în special deciziile de neconstituționalitate pe care le-a judecat Curtea Constituțională, această arie de practică? A ajutat avocatura această zonă a deciziilor de neconstituționalitate pronunțate? Sau din contră, a încurcat-o?

Mihai Mareș: Este un răspuns și da, și nu. Îmi amintesc începuturile perioadei din 2000, când eram avocat de business, în care dreptul fiscal avea cele mai mari fluctuații – în fiecare săptămână se modifica ceva în legislația fiscală. Dacă te ocupai de acea arie de drept, erai supus acestui stres de a te documenta și de a stabili care sunt implicațiile modificărilor care au loc permanent, de o manieră curentă. S-a translatat cumva în ceea ce privește procedura penală, codul nostru de procedură penală a fost aproape ciuruit de deciziile Curții Constituționale, munca pentru avocat a fost dificilă, pentru că a trebuit să se pună la punct cu implicațiile acelor decizii în dosarele de care se ocupa; a trebuit să facă, câteodată, practică judiciară, să vină cu soluții novatoare, la care nici judecătorii nu se gândiseră. Aveai un dosar, astăzi se dădea o decizie care îți declara un articol în Codul de procedură penală neconstituțional și mâine aveai termen. Și mâine trebuia să expui judecătorilor cum influențează acel articol declarat neconstituțional situația clientului din dosarul tău. Și veneai cu niște cereri care erau pentru prima dată puse în discuție. Dificil, datorită acestei instabilități, datorită faptului că, pe lângă activitatea curentă, trebuia să studiezi permanent practica și implicațiile pe care poți să le ai într-un dosar de care te ocupi.

Nicolae Cîrstea: Pentru o societate de avocatură puternică e nevoie și de management. Cum reușește Mihai Mareș să-și împartă timpul între management și avocatura propriu-zisă.

Mihai Mareș: În primii ani am făcut și am desfăcut la firme de avocați și la echipe, cred că dacă e să facem un clasament al avocaților care s-au ocupat de managementul echipelor și al firmelor în București, aș ocupa un loc de frunte. Am fost foarte mulți ani implicat în zona de management, dar pe măsură ce am dezvoltat această practică a penalului, mi-am dat seama că managementul echipei, nemaifiind o echipă mare, ca un birou care are 50 de avocați, bunăoară… noi suntem astăzi într-o formulă extrem de flexibilă, cu 10 avocați – pe partea de penal sunt 7, ceilalți 3 se ocupă de litigii civile care au legătură cu dosare penale – și în felul ăsta, având o echipă strânsă și mai puțin numerică, managementul efectiv a rămas undeva în plan secund. Ne interesează foarte mult discuții despre clienți pe dosare… managementul dosarelor mai degrabă decât managementul societății efectiv.

Nicolae Cîrstea: Cum se fac recrutările la firma ta de avocatură. Care sunt calitățile pe care puneți accentul la o primă, sau a doua, sau a treia discuție cu un posibil colaborator?

Mihai Mareș: Am încercat toate versiunile și variantele posibile, de la a avea doar un simplu interviu cu candidatul și a avea o perioadă de probă de o lună – trei luni și să ne lămurim și noi, și candidatul, dacă ne potrivim ca așteptări; am avut și varianta în care îi invităm la noi la sediu și le dăm un test în engleză sau un test de cunoștințe teoretice, ne uităm pe rezultatele obținute în anii de studiu la facultate… Contează foarte mult, la final, personalitatea. Deci trebuie să ai niște rezultate academice foarte bune, dar la final contează personalitatea. Pentru că, dacă am învățat ceva în toți anii ăștia de când am condus echipe de avocați, este că este extrem de dificil să modifici felul de a fi al unui om. Eu pot să explic cuiva: Uite, aici nu ai făcut bine. Poți să îndrepți, să pui într-un anumit fel problema… Îi spui o dată, de două ori, de trei ori… aparent înțelege, câte unul dintre ei și încearcă să faci ce-i spui, dar la final va ieși tot cum e obișnuit. Este personalitatea care, la un moment dat, te duce în față sau te trage înapoi.

Nicolae Cîrstea: Care sunt principalele trei calități pe care pune accentul avocatul Mihai Mareș atunci când stă de vorbă cu un potențial viitor coleg?

Mihai Mareș: Mă interesează să-mi dau seama dacă este o persoană care s-ar implica total, aproape, în activitatea pe care urmează să o desfășoare lângă noi. Așa cum spuneam, viața personală, la un moment dat, trebuie să treacă în planul doi, când există acest timp previzibil al comunicării și al solicitărilor din partea organelor judiciare. Și dacă ne roagă un client să-i dăm un material vineri seară și lăsăm deoparte lucrarea pentru că urmează să plecăm la mare sau la munte… sau are loc o audiere vineri seara, când tu aveai bilet la teatru… n-ai cum să profesezi în acest domeniu. Deci disponibilitatea trebuie să fie 100%. În al doilea rând, trebuie să fii inteligent. Sunt foarte multe persoane care au dat la Drept, au terminat o facultate și, deși sunt prezumate a fi intelectul la un anumit nivel, inteligența are și o latură emoțională. Inteligența emoțională te face să relaționezi cu cei din fața ta, de lângă tine, cu clienții, cu instanțele și cu parchetul. Deci nu este suficient să știi carte, dacă nu știi cum să relaționezi. Sunt foarte multe persoane cu care am stat de vorbă și care nu erau atente la ce comunicau, dacă există vreun feed-back din partea celui cu care stăteau de vorbă. Or, nu poți să te prezinți în fața unui judecător care să se uite pe tavan și tu să te faci că vorbești, a trecut termenul și crezi că ți-ai făcut treaba.

Nicolae Cîrstea: Și trei?

Mihai Mareș: Trei – dorința de a reuși în această profesie. Sunt, de asemenea, foarte mulți candidați care au dat la INM, unii au picat de mai multe ori și între timp vor să se facă avocați. Nu știu, să fie avocat 5 ani și după aia să treacă în parchet sau să rămână mai departe avocat? Această indecizie face ca el să nu aibă mintea setată în așa fel încât să-și dobândească aptitudinile de a deveni un avocat din ce în ce mai bun.

Nicolae Cîrstea: Care sunt primele trei așteptări pe care le are un client de la un avocat în această arie practică?

Mihai Mareș: Prima și prima dată aș putea spune că, dacă clientul ți-a intrat pe ușă, e jumătate câștigat. În momentul în care cineva ți-a bătut la ușă și a venit la tine, a venit pentru că s-a interesat ce ai lucrat în alte dosare, ai niște recomandări favorabile, crede, este convins poate mai mult de 50% că poți să-l ajuți, în momentul în care ți-a intrat pe ușa biroului. După care începe să aprecieze care este capacitatea ta tehnică de a gestiona un dosar, care este expunerea lui în acel dosar, ce sfaturi îi dai la prima vedere, care este capacitatea ta de a inspira încredere că tu ești acel avocat cu care el, dacă ajunge în fața unui judecător cu propunere de mandat de arestare, de exemplu, tu ești cel mai potrivi să-l reprezinte în acel moment. Sunt foarte multe fete, de exemplu, care își imaginează că dreptul penal e o arie, așa, potrivită pentru James-Bond-girl și ceva așa, destul de glamour să fii avocată de penal, dar care, nefiind foarte sigure, stăpâne pe ele, neavând minime calități de a înțelege psihologia umană și clientul care stă în fața ta, ce l-ar motiva să te angajeze pe tine ca avocat, nu ar putea niciodată să fie genul de persoane cu care un client de felul acesta ar merge în fața unui judecător. Deci încrederea pe care o transmiți clientului este un game of power în final. Acești oameni puternici, ca să-i numim așa, care erau cei care luau deciziile pentru companiile lor, într-un minister, într-o primărie… vorbim despre cei care erau obișnuiți ei să hotărască, deodată au un risc de felul acesta și trebuie să se dea pe mâna unui avocat de penal în care trebuie să aibă ei cea mai mare încredere. Și transferul acesta decizional de la ei către avocatul care-i reprezintă este un exercițiu foarte complicat. De aceea, încrederea pe care le-o transmiți și felul în care te percep din toate punctele de vedere contează enorm.

Nicolae Cîrstea: Mihai, îți mulțumesc foarte mult pentru această discuție lansată.

Doamnelor și domnilor, am fost live de la Mareș & Mareș, una dintre cele mai puternice societăți de avocatură pe această arie de practică, cea a gulerelor albe sau a dreptului penal al afacerilor. Vă așteptăm pe ujmag.ro, cel mai mare magazin online de carte juridică din România și, de asemenea, pe universuljuridic.ro, pentru știri și informații de specialitate. Și să nu uităm că măreția dreptului este dată de interpretări, de momentul în care se fac, dar, mai ales, de oamenii care le fac. Vă mulțumesc!