Culpa în neexecutarea contractului de leasing financiar. Rezilierea de drept a contractului. Recurs (NCC, NCPC)

25 apr. 2018
Vizualizari: 1656
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 1723/2017

NCC: art. 1553 alin. (1); NCPC: art. 14 alin. (1), art. 397 alin. (1), art. 425, 470 alin. (3), art. 478 alin. (3), art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8, art. 493 alin. (3) și (7), art. 494, art. 497; CEDO: art. 5.1 alin. (2), art. 6

Criticile recurentei-pârâte RA B. SA Cluj subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constând în încălcarea dispozițiilor care reglementează limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, respectiv art. 478 alin. (3) C. proc. civ., precum și încălcarea principiului contradictorialității și cel al disponibilității, sunt fondate.

Dispozițiile art. 14 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Prin decizia atacată, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a examinat apelul reclamantei, reținând, în esență, că pârâtei îi aparține culpa în neexecutarea contractului de leasing financiar din 22 decembrie 2011, ca urmare a refuzului continuării contractului și încălcării art. 5.1 alin. (2) din convenție, motiv pentru care apelul reclamantei a fost admis, fiind constatată rezilierea de drept a contractului și obligarea pârâtei la plata sumei de 242.450 euro plus TVA.

Prin obligarea pârâtei RA B. SA Cluj la plata sumei de 242.450 euro plus TVA, instanța de apel a încălcat prevederile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, prin dispozițiile art. 425 C. proc. civ. se statuează că dispozitivul va cuprinde soluția dată tuturor cererilor deduse judecății.

Astfel, reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care a solicitat constatarea rezilierii de drept a contractului de leasing financiar din 22 decembrie 2011 ori intervenirii unilaterale a convenției sau rezilierea convenției pe cale judiciară. Cel de al doilea petit a constat în solicitarea obligării pârâtei la plata sumei de 242.450 euro + TVA, plătibilă la cursul leu/euro de deschidere la vânzare al SC A. SA, din data plății, aceasta reprezentând avansul plătit din fonduri proprii de C.

Cel de al doilea capăt al acțiunii, asupra căruia în mod eronat s-a pronunțat instanța de apel, a fost anulat de către prima instanță încă din etapa procedurii regularizării cererii, ca urmare a lipsei dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru aferente acestui capăt de cerere. În acest sens a fost pronunțată încheierea de ședință din 28 octombrie 2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, încheiere rămasă definitivă prin neexercitarea vreunei căi de atac.

Or, în contextul în care instanța de fond a soluționat pricina strict în limitele sale, respectiv doar cu privire la primul capăt de cerere referitor la rezilierea convenției, iar instanța de apel s-a pronunțat și asupra celui de al doilea petit, respectiv asupra celui privind obligarea pârâtei la plata sumei de 242.450 euro + TVA, care a fost anulat pentru netimbrare, și care nu a făcut obiectul apelului promovat de către reclamantă, rezultă cu evidență că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, cel al disponibilității, precum și principiul tantum devolutum quantum iudicatum instituit de art. 478 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

De altfel, este de observat că și intimata-reclamantă a arătat că acest capăt de cerere nu a fost supus analizei în apel, acesta fiind anulat ca netimbrat în primă instanță, aceste aspecte fiind învederate cu ocazia dezbaterilor orale asupra recursului și consemnate în practicaua acestei hotărâri.

Este de observat că o astfel de hotărâre nu respectă nici exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.

Totodată, se constată că hotărârea ce face obiectul acestului recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare a acesteia, fiind fondate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În cauză, se reține că, deși instanța de apel a constatat rezilierea de drept a contractului de leasing, considerentele deciziei recurate nu sprijină această soluție, întrucât nu se demonstrează îndeplinirea condițiilor impuse de art. 1553 alin. (1) C. civ. și nici greșita aplicare a normelor de drept material de către prima instanță, înlăturarea argumentelor primei instanțe fiind efectuată fără o analiză corespunzătoare și prezentare a lipsei de temeinicie a sentinței apelate, în conformitate cu dispozițiile art. 425 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că sunt fondate criticile recurentei-pârâte, care atrag incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., se reține că, în cauză, nu se mai impune analizarea criticilor privind nelegalitatea deciziei atacate pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constând în aplicarea greșită a normelor de drept material care vizează fondul cauzei.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În consecință, recursul pârâtei RA B. SA Cluj va fi admis, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului reclamantei, urmând ca instanța să analizeze apelul în limitele învestirii, prin raportare la criticile formulate prin cererea de apel și a apărărilor formulate de părți, Înalta Curte fiind în imposibilitate de a putea analiza justețea soluției adoptate în întregul său.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei RA B. SA Cluj, va casa Decizia nr. 2135/2015 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel, Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâta RA B. SA Cluj împotriva Deciziei nr. 2135/2015 din 14 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.

Culpa în neexecutarea contractului de leasing financiar. Rezilierea de drept a contractului. Recurs (NCC, NCPC) was last modified: aprilie 25th, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.