Critici referitoare la deducerea perioadei reţinerii şi arestării preventive. Deducerea din durata pedepsei aplicate persoanei solicitate a perioadei detenţiei preventive şi a perioadei în care a fost reţinută şi arestată în vederea predării

26 mai 2023
Vizualizari: 148
  • Legea nr. 302/2004: art. 104
  • Legea nr. 302/2004: art. 106
  • Legea nr. 302/2004: art. 117 alin. (4)
  • Legea nr. 302/2004: art. 163
  • Legea nr. 302/2004: art. 166 - 173
  • Legea nr. 302/2004: art. 172
  • Legea nr. 302/2004: art. 87
  • Legea nr. 302/2004: art. 97
  • Legea nr. 302/2004: art. 99
  • NCP: art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f)
  • NCP: art. 48
  • NCPP: art. 275 alin. (3) și (6)
  • NCPP art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a)

Prin Sentința penală nr. 39/F din 08 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.01.2022 de către judecătorul de la Tribunalul Provincial Valencia, fiind refuzată executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate A.

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, pe cale incidentală, s-a dispus recunoașterea și executarea, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 4 ani, 2 luni și 15 zile închisoare pentru săvârșirea, în calitate de colaborator necesar, a infracțiunii de agresiune sexuală cu viol prevăzută de art. 179 și art. 180.1.2 C. pen. spaniol și în calitate de autor a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 147.2 C. pen. spaniol (fapte cu corespondent în legea penală română – complicitate la infracțiunea de viol în formă calificată – prevăzută art. 48 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) C. pen.), aplicată persoanei solicitate A. prin hotărârea din data de 15.05.2019 a Tribunalului Provincial Valencia – dosar RCA – x/2019, definitivă la data de 26.10.2020 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 04.01.2022).

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 217 din 5 aprilie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată numai în raport cu criticile referitoare la deducerea perioadei reținerii și arestării preventive, reținând următoarele:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pe de altă parte, reglementând situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede expres motivele obligatorii la alin. (1) și facultative la alin. (2) de refuz, reținând la alin. (2) lit. c) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.

Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că, față de persoana solicitată A., a fost emis mandat european de arestare la data de 04.01.2022, de către autoritățile judiciare din Regatul Spaniei, în vederea executării unei pedepse de 4 ani, 2 luni și 15 zile închisoare, aplicată prin hotărârea din data de 15.05.2019 a Tribunalului Provincial Valencia – dosar RCA – x/2019, definitivă la data de 26.10.2020, pentru săvârșirea, în calitate de colaborator necesar, a infracțiunii de agresiune sexuală cu viol prevăzută de art. 179 și art. 180.1.2 C. pen. spaniol și în calitate de autor a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 147.2 C. pen. spaniol, pedeapsă din care persoana solicitată mai are de executat 2 ani și o lună închisoare.

Fiind sesizată cu propunerea de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 04.01.2022 de Tribunalul Provincial Valencia, Curtea de Apel București a procedat, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, la audierea persoanei solicitate A., prilej cu care aceasta a precizat că nu este de acord cu predarea și că dorește executarea în România a pedepsei pentru care a fost emis mandatul european de arestare.

Totodată, se constată că, la solicitarea primei instanțe, formulată în considerarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) și art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară emitentă a transmis la dosar hotărârea de condamnare din data de 15.05.2019 a Tribunalului Provincial Valencia – dosar RCA – x/2019, definitivă la data de 26.10.2020, cu privire la persoana solicitată, iar din analiza acesteia, efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (3) și art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că hotărârea de condamnare a cetățeanului român A. pronunțată de autoritățile judiciare spaniole este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, se referă la fapte care sunt incriminate și de legea penală română (complicitate la infracțiunea de viol în formă calificată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) C. pen.) are aceeași natură și se încadrează în cuantumul sancțiunii penale ce ar putea fi stabilită dacă fapta ar fi fost săvârșită în România. În plus, persoana solicitată A. și-a manifestat dorința să execute pedeapsa în România, este cetățean român și, pentru fapta imputată, ar fi fost sancționabil potrivit legislației interne.

Deopotrivă, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, persoana solicitată nu a fost și nici nu este supusă unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar aceasta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Referitor la primul motiv de contestație invocat de către contestatorul parchet în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. b) și art. 172 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune recunoașterea și executarea pedepsei de 2 luni și 15 zile închisoare, aplicată de instanța spaniolă pentru infracțiunea de vătămare corporală, raportat la încadrarea juridică dată faptei potrivit legislației române, diferit de legislația spaniolă, Înalta Curte apreciază că aceste critici nu pot fi primite.

În procedura specială de recunoaștere a hotărârilor străine de condamnare și executare a pedepselor aplicate prin aceste hotărâri pe teritoriul României instanța națională nu este abilitată să analizeze o eventuală schimbare de încadrare juridică față de cea reținută prin hotărârea străină de condamnare care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Se reține astfel că examenul pe care îl poate face instanța națională se rezumă la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 166 – 173 din Legea nr. 302/2004.

Intervenția instanței naționale este permisă doar în limita dispozițiilor art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, respectiv atunci când este necesară adaptarea pedepsei aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, respectiv dacă natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, sau dacă durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, aspect care, însă, nu își găsesc aplicabilitatea în cauză.

Prin urmare, se constată că, raportat la criticile parchetului, singura verificare pe care instanța națională o poate face este cea privind îndeplinirea condiției dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar faptele reținute în sarcina persoanei condamnate au corespondent în legislația penală română, astfel cum s-a arătat în precedent, respectiv complicitate la infracțiunea de viol în formă calificată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) C. pen.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Rezultă, așadar, că, în speță, contrar opiniei contestatorului parchet, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) – e) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii judecătorești străine și punerea acesteia în executare pe teritoriul României.

Ca urmare, se apreciază că, în mod corect, instanța de fond, raportându-se la poziția procesuală a persoanei solicitate A. în sensul că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare spaniole, că dorește să execute pedeapsa în România, a apreciat incident motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată și, constatând întrunirea condițiilor reglementate de art. 167 din același act normativ, a dispus recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare din data de 15.05.2019 a Tribunalului Provincial Valencia – dosar RCA – x/2019, definitivă la data de 26.10.2020 și executarea de către persoana solicitată A., într-un penitenciar din România, a pedepsei de 4 ani, 2 luni și 15 zile închisoare pentru săvârșirea în calitate de colaborator necesar a infracțiunii de agresiune sexuală cu viol prevăzută de art. 179 și art. 180.1.2 C. pen. spaniol și în calitate de autor a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 147.2 C. pen. spaniol.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că în cauză există un motiv de nelegalitate care impune reformarea, în parte, a sentinței atacate, respectiv cel invocat de contestatorul parchet, vizând omisiunea deducerii, din durata pedepsei recunoscute și aplicate persoanei condamnate, a perioadei reținerii din data de 15.04.2017.

Instanța de control judiciar notează că acest aspect de nelegalitate poate fi înlăturat direct în ultimul grad de jurisdicție, în calea de atac exercitată de procuror, fără a afecta echitatea procedurii.

Astfel, se reține că, prin sentința contestată, prima instanță a dedus din durata pedepsei aplicate persoanei solicitate perioada detenției preventive, de la 16.04.2017 la 27.05.2019, raportându-se, în acest sens, la informațiile furnizate de autoritățile spaniole aflate la dosar, din care rezultă că persoana solicitată a fost supusă privării de libertate de la data de 16.04.2017 până la data de 27.05.2019.

Însă, Înalta Curte are în vedere că, deși real că din conținutul adresei emise de autoritățile spaniole, aflată la dosar, rezultă că persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu 16.04.2017, din cuprinsul hotărârii de condamnare din data de 15.05.2019 a Tribunalului Provincial Valencia – dosar RCA – x/2019, definitivă la data de 26.10.2020, rezultă atât prinderea în flagrant a persoanei solicitate A., cât și mențiunea că a fost privată de libertate din 15.04.2017, context în care se impune deducerea din durata detenției preventive a persoanei solicitate inclusiv a zilei de 15.04.2017.

Ca urmare, în vederea repunerii în limite legale a hotărârii apelate, Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 08 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

Va deduce din durata pedepsei aplicate persoanei solicitate perioada detenției preventive de la 15.04.2017 la 27.05.2019 și perioada în care a fost reținută și arestată în vederea predării de la data de 11.01.2022 la zi.

Va anula mandatul de executare a pedepsei din 08.03.2022 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, și dispune emiterea unui nou mandat.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în cuantum de 1012 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.

Critici referitoare la deducerea perioadei reținerii și arestării preventive. Deducerea din durata pedepsei aplicate persoanei solicitate a perioadei detenției preventive și a perioadei în care a fost reținută și arestată în vederea predării was last modified: mai 25th, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.