Critici privind soluţia dată unei excepţii de procedură, absolute și cu efect dilatoriu, cu omisiunea aplicării unei norme de suspendare de drept a judecării cauzei

31 mai 2023
Vizualizari: 283
  • Legea 407/2006: art. 17 alin. (2)
  • Legea 52/2003: art. 7 alin. (2)
  • NCC: art. 138 alin. (6)
  • NCC: art. 412 alin. (8)
  • NCC: art. 496
  • O.U.G. nr. 57/2007: art. 19
  • O.U.G. nr. 57/2007: art. 33 alin. (8)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta A., organizație neguvernamentală de protecție a mediului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, reprezentat prin Ministrul Mediului Apelor și Pădurilor a solicitat suspendarea Ordinului nr. 1.460 din 24 august 2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la uncie specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819/26. VIII.2021 din 26 august 2021.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1191 din 1 martie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

În susținerea motivului de casare, recurenta critică modul de soluționare al excepției de litispendență și susține necesitatea suspendării cauzei, în condițiile art. 14 alin. (6) LCA, până la soluționarea definitivă a dosarului x/2021.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte prezintă rezerve în privința subsumării acestor critici motivului de casare invocat; astfel, recurenta critică soluția dată unei excepții de procedură, cu efect dilatoriu și absolută, cu omisiunea aplicării unei norme de suspendare de drept a judecării cauzei.

Pe de altă parte, este de menționat faptul că, prin încheierea de ședință din 22.11.2021 a fost pusă în discuție cererea formulată de către intervenienta D., având ca obiect suspendarea de drept a judecării cauzei, în temeiul art. 138 alin. (6), raportat la art. 412 alin. (8) noul C. proc. civ.

Prima instanță a reținut ca nefiind îndeplinite cerințele de existență a unui caz de litispendență, astfel încât a respins cererea de suspendare formulată în temeiul art. 138 alin. (6) noul C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat corect asupra elementelor excepției de litispendență, în condițiile lipsei de identitate între reclamanți, în cele două cauze, precum și în condițiile prezenței identității parțiale de obiect.

Mai mult, reține faptul că recurenta susține necesitatea suspendării și prin raportare la art. 14 alin. (6) LCA, conform căruia „nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive”, dar acest text impune, de asemenea, cerința triplei identități, de data aceasta din perspectiva autorității de lucru judecat.

Că este așa rezultă și din faptul că prevederile art. 14 alin. (6) LCA nu sunt examinate din perspectiva art. 138 noul C. proc. civ., ci din perspectiva admisibilității cererii de suspendare (Decizia ICCJ SCAF nr. 351/2015, Decizia ICCJ SCAF nr. 401/2018).

În ceea ce privește critica faptului că prima instanță a intrat în judecata fondului, Înalta Curte constată că niciuna dintre cele două elemente indicate de către recurentă (reținerea unor poziții clare și contrare, aparținând unor specialiști, dar și invocarea insuficientă a raportărilor, în condițiile în care raportul nu furnizează în mod nemijlocit metoda/metodele utilizate pentru determinarea cotelor de recoltare), nu depășesc limitele aparenței în drept .

Mai mult, excluderea metodei de calcul a inelării, metodă limitată doar la studiul păsărilor migratoare și susținerea existenței unor studii. sunt aspecte de fapt controversate tocmai datorită faptului că lipsesc elementele necesare examinării acestora, în preambulul ordinului menționat.

Cu privire la această metodă, reținută de către prima instanță, Înalta Curte urmează să constate și că recurenta prezintă anumite susțineri contradictorii, în sensul că, deși Anexa 8 a O.U.G. nr. 57/2007 reglementează, în categoria studii și cercetări necesare pentru asigurarea protecției, managementului și utilizării durabile a populațiilor speciilor de păsări, prezentarea datelor referitoare la nivelul populațiilor speciilor migratoare, ca rezultat al studiilor realizate pe baza metodei de inelare (lit. c), recurenta tinde să susțină restrângerea acestei metode la stabilirea căilor/culoarelor de migrațiune și a locurilor de migrațiune, excluzând evaluarea populațiilor de păsări deși se bazează pe relațiile Societății Ornitologice Române (adresa x/2019)din care rezultă că metoda inelării poate fi utilizată pentru studierea populațiilor de păsări migratoare aflate în pasaj.

Recurenta oferă și o interpretare a art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007, normă potrivit căreia „Pentru asigurarea protecției, managementului și utilizării durabile a populațiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuție include teritoriul României este necesară realizarea de studii și cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8”, în sensul că instituie măsuri complementare și care nu sunt obligatorii la stabilirea cotelor de recoltă; dar legiuitorul reglementează necesitatea studiilor și cercetărilor, cu trimitere la temele prevăzute în anexa 8, precizând scopul efectuării acestora.

Or, dacă facem o paralelă la dispozițiile legii nr. 407/2006, trebuie observat faptul că acest act normativ reglementează cotele de recoltă plecând de la stabilirea unei efectiv optim al populațiilor/speciilor supuse activității cinegetice (ceea ce presupune evaluarea acestora), iar prevederile art. 19 din acest normativ menționează că regimul juridic al vânării mamiferelor și păsărilor, inclusiv a celor migratoare, este reglementat de lege, dar și de O.U.G. nr. 57/2007, arătându-se că, prin aceasta legiuitorul urmărește scopul conservării biodiversității.

Ca urmare, în examinarea caracterului necesar al realizării studiilor și cercetărilor, asupra temelor instituite în Anexa 8, ne întoarcem la prevederile art. 33 alin. (8), reținându-se că acestea sunt necesare și în vederea stabilirii cotelor de recoltă, o excludere a acestor cote de recoltă, de la analiza de management și utilizare durabilă a resurselor, neavând un fundament logic.

Totodată, interpretarea art. 31 din Constituția României, coroborat cu art. 5 și art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005, cu aplicarea Legii nr. 544/2001 impun autorității competente pentru protecția mediului (iar în aprecierea Înaltei Curți, oricărei persoane juridice ce prezintă obligații reglementate de Legea 407/2006, potrivit art. 2 din Convenție) să asigure informarea, participarea publicului la deciziile privind activități specifice și accesul la justiție, în conformitate cu prevederile Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

O asemenea obligație este reglementată în vederea participării la procesul de elaborare a actelor normative, ca o consecință a asigurării transparenței decizionale, de către art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta apreciază că prima instanță a reținut greșit această condiție de admisibilitate, făcând trimitere doar la principiul precauției și arată că nu a fost reținută diminuarea cotelor de recoltă față de anii anteriori, precum și condițiile de realizare a activității de vânătoare, conform legii.

Înalta Curte repetă faptul că prima instanță a prezentat un raționament juridic, constatând îndeplinită cerința de existență a unei pagube iminente, plecând de la necesitatea conservării biodiversității și păstrării echilibrului ecologic, această necesitate tinzând să limiteze cotele de recoltare, în raport de efectivul estimat al populațiilor și speciilor supuse activității de vânătoare, iar asupra eventualelor efecte negative ale realizării cotelor de vânătoare, stabilite pe baze insuficient fundamentate, a reținut aplicarea principiului precauției.

Iar acest principiu constituie un mijloc de gestionare a riscurilor și ca atare corespunde fazei de luare a deciziei administrative, fiind aplicabil cu precădere în domeniile în care își desfășoară atribuțiile emitentul Ordinulului nr. 1460/2021.

Considerente asupra recursului declarat de E.

Se apreciază de către recurentă faptul că instanța de fond a omis să examineze prevederile art. 17 alin. (2) din Legea 407/2006, text ce instituie obligația gestionarului de fonduri cinegetice de a realiza studii de evaluare, doar pentru efectivele speciilor sedentare, text ce ar fi condus la respingerea cererii de suspendare.

Acest text nu se aplică în mod singular și nu este în măsură să excepteze speciile migratoare, de la întocmirea studiilor de evaluare; astfel cum s-a menționat, prevederile art. 19 din Legea 407/2006 dau o reglementare duală a regimului juridic al vânării mamiferelor și păsărilor, inclusiv a celor migratoare, acesta fiind reglementat și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

Iar obligația de realizare a studiilor de evaluare pentru păsări migratoare este reglementată de art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007, cu trimitere către Anexa nr. 8 a acestui act normativ.

Din această perspectivă, recurenta prezintă o susținere corectă, în sensul că, în legislația internă nu există o normă care să oblige la evaluarea anuală a speciilor de păsări migratoare, fiind aplicabile doar prevederile art. 12 din Directiva 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice și care impun statelor membre înaintarea unui raport, la fiecare trei ani, asupra punerii în aplicarea prevederilor legislative interne, adoptate în temeiul acestei directive (iar răspunderea unui stat membru pentru transpunerea incorectă, incompletă, sau pentru omisiunea transpunerii acestui act comunitar poate fi angajată conform regulilor jurisprudențiale CJUE (Van Duyn vs Home Office, Hotărârea Curții din data de 4 decembrie 1974, Cauza 41-74, Ministerul Public vs Tullio Ratti, Hotărârea Curții din data de 5 aprilie 1979,Cauza 148/78).

De asemenea trebuie observat faptul că emitentul actului administrativ unilateral a cărui suspendare a fost solicitată face vorbire, în preambulul acestuia tocmai despre studiile de evaluare întocmite pentru aceste raportări (deși, după cum rezultă din Comunicatul Comisiei, mai sus menționat, cea de a doua raportare lipsește cu desăvârșire).

Astfel, trebuie reținut, indiferent de fiziologia speciilor de păsări supuse evaluării, sau de alți factori ce fac dificilă această activitate, necesitatea evaluării, astfel cum rezultă din Anexa 8 a O.U.G. nr. 57/2007, în scopurile menționate deopotrivă de O.U.G. nr. 57/2007 și de Legea 86/2000 ce transpune Directiva mai sus precizată, în dreptul intern și anume managementul și utilizarea durabilă a acestei categorii de resurse, având ca țintă conservarea biodiversității și păstrarea echilibrului ecologic.

Iar din această perspectivă, Înalta Curte trimite către considerentele asupra pct. V al primului recurs, în ceea ce privește îndeplinirea condiției de existență a unei pagube iminente, prin raportare nu atât la aspecte generale, ci la imposibilitatea cuantificării eventualelor consecințe negative ale actului administrativ, ca urmare a insuficientei fundamentări pentru cotele de recoltă stabilite; va reține, totodată și faptul că reclamanta a indicat elemente de fapt, de natură să probeze îndeplinirea acestei condiții, iar acestea au fost examinate de către instanța de fond, inclusiv prin extrapolarea la regimul juridic aplicabil, potrivit legislației primare comunitare (și ca atare, obligatorie în orice stat membru).

Iar această extrapolare este permisă, atât timp cât eventualele consecințe negative se răsfrâng nu numai asupra unui drept consacrate constituțional (dar și de art. 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), cât și într-un domeniu apreciat ca fiind suficient de important, pentru a se cere anticiparea riscurilor oricărei măsuri administrative.

În ceea ce privește puterea lucrului judecat, urmează a fi reținut că se reține, prin considerentele Deciziei nr. 1777/2015, ICCJ, secția a II-a civilă, faptul că pentru invocarea prezumției de lucru judecat nu este necesară identitatea de părți și că, indiferent de temeiurile de drept invocate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, acesta nu mai era îndreptățit să repună în discuție o problemă de drept tranșată definitiv și irevocabil de către o altă instanță.

Dar, în speță, susținerile privind puterea lucrului judecat, prin raportare la hotărârile judecătorești prezentate la filele x și urm. respectiv, 45 și urm. din vol. I al dosarului de fond, nu pot fi reținute, atât timp, cât, în soluționarea unei cereri de suspendare nu se tranșează probleme de drept ci doar se cercetează o aparență în drept și se fixează o măsură jurisdicțională de protecție provizorie.

Pe de altă parte, deși se susține prezumția de lucru judecat, ceea ce se reclamă în speță este, de fapt, reținerea efectului pozitiv al autorității lucrului judecat decurgând dintr-o hotărâre judecătorească anterioară prin care s-a soluționat un litigiu similar, dar fără identitate de părți.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât în procedura de primă instanță, prin notele de ședință formulate, recurenta a susținut suspendarea judecării cauzei, potrivit art. 138 alin. (6) noul C. proc. civ., iar prima instanță, de și a examinat legătura existentă între prevederile art. 138 alin. (6) și litispendență sau efectele lucrului judecat, a reținut incidența și a examinat condițiile de existență a efectului lucrului judecat.

Având în vedere considerentele mai sus expuse și văzând disp. art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate, apreciind că sunt nefondate.

Sursa informației: www.scj.ro.

Critici privind soluția dată unei excepții de procedură, absolute și cu efect dilatoriu, cu omisiunea aplicării unei norme de suspendare de drept a judecării cauzei was last modified: mai 31st, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.