Critici privind desemnarea membrilor completului de judecată în apel. Contestație respinsă ca nefondată

• Constituţia României: art. 126 alin. (4)
• Legea nr. 303/2004: art. 29 alin. (1) lit. a)
• Legea nr. 303/2004: art. 31 alin. (1)
• Legea nr. 303/2004: art. 32 alin. (1)
• NCPC: art. 281 alin. (1) lit. a)
• NCPC: art. 354 alin. (1)
• NCPC: art. 426 alin. (1) lit. d)

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., prin Rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași din infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni (inițiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969, înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participație improprie la infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, participație improprie la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 291 C. pen. 1969, uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) și (4) C. pen. 1969, instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) și (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (șapte acte materiale) și art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privința faptelor descrise la pct. I, II, III, V și VI act de sesizare), participație improprie la infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014, cu referire la art. 244 alin. (1) și (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., participație improprie la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (zece acte materiale) și art. 5 alin. (1) noul C. pen., instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) și art. 5 alin. (1) noul C. pen., instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) și (2) lit. c) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 11/A din 16 ianuarie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând contestația în anulare formulată de A., prin prisma motivului invocat, respectiv prevederile art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, aceasta putând fi folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuindu-se astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

În speță, se constată că prin cererea formulată, în esență, contestatorul a adus critici privind desemnarea membrilor completului de judecată în apel, la nivelul anului 2017, cu referire la prevederile art. 19 lit. a1) și art. 32 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul în care desemnarea nu a avut loc aleatoriu, prin tragere la sorți, ci au fost numiți de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la propunerea președintelui secției penale.

Conform dispozițiilor art. 426 lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare: d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

Potrivit art. 354 alin. (1) C. proc. pen., instanța judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege.

Încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată este sancționată cu nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Instanța nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile din legea de organizare judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată, situații care nu sunt incidente în cauză.

Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, „În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează: a) în cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de judecată este format din 3 judecători; c) pentru apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel și de Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători”. Totodată, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, „În celelalte materii, completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții”.

Se constată, așadar, că pentru soluționarea apelurilor împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, cum este cazul în speță, completul de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție este format din 3 judecători, precum și că Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară nu reglementează expres modalitatea de desemnare a membrilor acestor completuri de judecată în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sub acest ultim aspect, Înalta Curte amintește că, nefiind impusă de către legiuitor o anumită modalitate de desemnare a membrilor acestor completuri de judecată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a revenit organelor de conducere ale instanței supreme să reglementeze o procedură pentru executarea în concret a legii de organizare judecătorească.

În acest sens a fost adoptat Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție care prevedea, la art. 32 alin. (1), în forma în vigoare la data soluționării apelului, „președinții de secții stabilesc judecătorii care compun completele de judecată din cadrul secțiilor, transmit spre aprobare Colegiului de conducere compunerea completelor de judecată din cadrul secțiilor și programează ședințele acestora”. Corelativ, potrivit art. 19 lit. a1) din același regulament, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă compunerea completelor din cadrul secțiilor instanței supreme.

Totodată, se reține că, potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a instanței, iar conform art. 29 alin. (1) lit. f) din aceeași lege „exercită alte atribuții prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție”. Se constată, astfel, că prevederile menționate au fost puse în aplicare prin dispozițiile art. 19 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, contrar susținerilor contestatorului A., modul de desemnare a membrilor completurilor de 3 judecători, care judecă în apel, nu încalcă exigențele art. 126 alin. (4) din Constituția României și nu este de natură să afecteze cerința independenței și imparțialității completului, Înalta Curte având în vedere că, deși legiuitorul nu a prevăzut nicio modalitate de urmat pentru stabilirea compunerii completurilor de 3 judecători, acest aspect nu conduce automat la aplicarea unei proceduri de desemnare aleatorie a judecătorilor care vor compune completurile de judecată.

De altfel, Înalta Curte observă că, în situațiile în care legiuitorul a dorit ca stabilirea compunerii unui complet de judecată să se facă după o procedură anume, a prevăzut expres desemnarea prin tragere la sorți a membrilor completului de judecată, în acest sens fiind dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 („dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura, acesta se constituie cu judecători de la celelalte secții, numiți, prin tragere la sorți”) sau ale art. 32 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, în cazul completurilor de 5 judecători („judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnați, prin tragere la sorți”).

Totodată, se are în vedere că stabilirea în sarcina colegiului de conducere a atribuției de aprobare a compunerii completurilor la propunerea președintelui de secție nu contravine dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, care prevăd că acesta nu poate adopta regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete. Aceasta deoarece, pe de o parte, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a aplicat, în limitele competențelor conferite de lege, dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar, pe de altă parte, în condițiile în care legea nu interzice o anumită măsură sau procedură, nici expres și nici implicit, stabilirea prin regulament a unei proceduri de desemnare a membrilor completului de judecată în considerarea principiilor de funcționare eficientă a instituției nu poate avea semnificația adăugării la lege. În plus, dispoziția din regulament în baza căreia colegiul de conducere adoptă hotărârea nu reglementează organizarea completului, chestiune de resortul legii organice, ci pune în aplicare dispoziția legală care impune funcționarea acestuia în cadrul instanței, așa încât nu se poate concluziona în sensul adăugării la actul normativ (în același sens, Decizia nr. 211/A din 14 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

În ceea ce privește cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018) – invocată în susținere de către contestator – Înalta Curte reține că instanța de contencios constituțional a avut în vedere exclusiv compunerea Completurilor de 5 judecători, în cazul cărora, art. 32 din Legea nr. 304/2004 instituie, în mod expres, obligativitatea tragerii la sorți a membrilor acestora, text de lege care își găsește aplicabilitatea doar în privința acestui tip de completuri, neputând fi aplicat prin extindere și în cazul completurilor de 3 judecători din cadrul secțiilor Înaltei Curți.

Ca atare, acolo unde a considerat necesar, legiuitorul a prevăzut expres desemnarea, prin tragere la sorți, a membrilor completului de judecată. Or, nu există nicio dispoziție legală care să prevadă obligația constituirii completelor de 3 judecători prin tragere la sorți.

În absența unei reglementări legale și în contextul în care însăși Curtea Constituțională a limitat efectele deciziei sale la completurile de 5 judecători, nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești nu au un temei legal, în baza căruia să aplice procedura tragerii la sorți în cazul completurilor de judecată din cadrul secțiilor.

Ca atare, cele statuate în considerentele Deciziei nr. 685 din 7 noiembrie 2018:

„Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută, a actelor îndeplinite de un astfel de complet (…)”, nu pot fi extinse la alte situații decât situația premisa avută în vedere de instanța constituțională, respectiv modul de constituire a Completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți.

Astfel, față de argumentele ce preced, Înalta Curte apreciază că motivul de contestație în anulare prin care s-a invocat că instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii, raportat la modul de desemnare a membrilor completului, este neîntemeiat, având în vedere că, în prezenta cauză, în calea de atac a apelului, compunerea completului de judecată a fost determinată de dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004. Totodată, se are în vedere că Hotărârea nr. 25 din 8 decembrie 2016 (din care face parte integrantă anexa nr. 1195/06.12.2016, ce vizează completele secției penale) a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție – prin care s-a aprobat în temeiul dispozițiilor art. 19 lit. al) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, compunerea și numerotarea completurilor din cadrul secției penale, pe anul 2017, a fost adoptată cu respectarea legislației în vigoare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 312/A din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2012.

Va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.