Critici privind aprecierile instanţei de apel în privinţa condiţiilor răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul şi legătura de cauzalitate între faptă şi consecinţele vătămătoare. Admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel

• NCC: art. 1357
• NCC: art. 252
• NCC: art. 253
• NCC: art. 254 alin. (1) şi (2)
• NCC: art. 257
• NCC: art. 58
• NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8
• NCPC: art. 497

Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2017 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. S.R.L. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

1. Interzicerea utilizării de către pârâtă a operei audiovizuale și a înregistrării audiovizuale a filmului „Bacalaureat” (regia A.), inclusiv a denumirii „Bacalaureat”, fără acordul reclamanților, în cadrul evenimentului „Premiile Gopo” ediția 2017 și în toate mediile de promovare a acestui eveniment, inclusiv înlăturarea denumirii „Bacalaureat” de pe pagina de internet http://www.x.ro/filme/2017 și de pe orice material de promovare a evenimentului Premiile Gopo, ediția 2017;

2. Interzicerea utilizării de către pârâtă a numelui „A.” și a denumirii „B.”, fără acordul reclamanților, în cadrul evenimentului „Premiile Gopo” ediția 2017 și în toate mediile de promovare a acestui eveniment, inclusiv înlăturarea numelui „A.” și a denumirii „B.” de pe pagina de internet http://www.x.ro/filme/2017 și de pe orice material de promovare a evenimentului Premiile Gopo, ediția 2017;

3. Obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 50% din totalul încasărilor obținute din finanțările aferente acestei ediții a Premiilor Gopo, pentru repararea prejudiciului cauzat;

4. Obligarea pârâtei, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii judecătorești;

5. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 58, art. 252 și următoarele, art. 257 C. civ., art. 12, art. 13, art. 70, art. 1063, art. 139 din Legea nr. 8/1996.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1927 din 5 noiembrie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenții – reclamanți au invocat cazurile de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pentru a susține că temeiurile de drept considerate de instanța de apel ca nefiind incidente sunt aplicabile situațiilor de fapt deduse judecății, referitoare la contextul utilizării atributelor de identificare ale persoanelor, situații ce nu au fost, însă, reținute în conformitate cu motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată.

De asemenea, recurenții au susținut că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, pe temeiul dispozițiilor art. 1357 C. civ., autorul faptei ilicite răspunde și în cazul culpei celei mai ușoare, nefiind analizate argumentele reclamanților referitoare la regulamentul evenimentului postat pe site-ul pârâtei.

Recurenții au criticat, totodată, aprecierile instanței de apel în privința celorlalte condițiile ale răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul și legătura de cauzalitate între faptă și consecințele vătămătoare.

Din dezvoltarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acestea tind să supună controlului judiciar, în primul rând, modul efectiv de examinare a motivelor cererii de chemare în judecată, prin prisma exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la conținutul oricărei hotărâri judecătorești, în ceea ce privește, prioritar, săvârșirea unei fapte ilicite, de a cărei analiză depinde evaluarea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale.

În acest context, se reține că instanța de apel a confirmat aprecierile primei instanțe în sensul că nu a avut loc o încălcare a drepturilor deduse judecății și nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei.

Astfel, cu privire la dreptul la nume (al persoanei fizice A., respectiv cel la denumire al persoanei juridice B. SRL), s-a apreciat că fapta ilicită pretinsă în sarcina pârâtei nu poate face obiectul art. 254 alin. (1) și (2) C. civ.

S-a arătat, totodată, că fapta ar putea primi valențele pretinse de reclamanți în ipoteza în care menționarea atributelor de identificare ale persoanei s-ar face în contextul unor afirmații defăimătoare ori al atribuirii persoanei respective a unor însușiri negative, al unor insulte, or al relatării unor împrejurări despre persoana în discuție ce ar cuprinde fapte neadevărate cu caracter vătămător pentru titular, caz în care analiza instanței s-ar referi la prevederile art. 58 cu raportare la art. 252 și 253 C. civ., invocate, de asemenea, în acțiune.

Așadar, prin decizia recurată s-a pornit de la premisa că, de principiu, o utilizare a numelui unei persoane fizice poate genera o încălcare a drepturilor nepatrimoniale enumerate exemplificativ în art. 58 C. civ. „Drepturi ale personalității”, ce îndreptățește pe titular să pretindă restabilirea legalității, folosind mijloacele de apărare indicate în art. 253 C. civ.. Drepturile nepatrimoniale ale persoanei juridice beneficiază, prin asemănare, de aceeași protecție, conform art. 257 C. civ., care trimite explicit la dispozițiile titlului din cod „Apărarea drepturilor nepatrimoniale”.

Aceste constatări relevă preocuparea instanței de apel de a acționa în concordanță cu principiile ce guvernează procesul civil, ce impun soluționarea litigiului conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, pe care judecătorul cauzei le poate stabili prin calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire.

Din această perspectivă, trebuie constatat că instanța de apel nu a abordat analiza existenței unei încălcări a drepturilor nepatrimoniale prin raportare strictă la prevederile art. 254 alin. (1) și (2) C. civ. ce reglementează apărarea dreptului la nume, chiar dacă a analizat și cerințele acestor texte de lege, ci a avut în vedere, ca premisă, posibilitatea existenței unei încălcări într-un context negativ.

Expunând contextul în care ar fi vorba despre încălcarea unui drept personal nepatrimonial de natura celor enumerate în art. 58 C. civ., instanța de apel a făcut referire și la posibila expunere a unor fapte neadevărate despre persoana în discuție, cu caracter vătămător pentru titular, fără a analiza, însă, susținerile reclamanților din cererea de chemare în judecată, referitoare la circumstanțele utilizării atributelor de identificare ale reclamanților.

Prin hotărârea primei instanțe s-a reținut că reclamanții au susținut în motivarea cererii introductive, astfel cum a fost modificată, că pârâta i-a informat pe reclamanți prin e-mail despre posibilitatea de a participa la Gala Premiilor Gopo 2017, punându-le în vedere ca, în cazul în care au lansat în 2016 un film care să corespundă criteriilor de eligibilitate, să îi transmită, până la data de 5.02.2017, fișa tehnică completată și să îi pună la dispoziție o copie a filmului pe DVD. Reclamanții nu au transmis documentele solicitate și nici copia filmului, întrucât nu au dorit să participe la gală și nici să fie asociați cu acest eveniment în vreun fel. Cu toate acestea, pârâta nu a ținut cont de acest refuz, asociind fără drept numele persoanei fizice, denumirea persoanei juridice și denumirea filmului cu evenimentul, inducând în eroare publicul și pe finanțatori, în ce privește participarea reclamanților și jurizarea filmului.

În motivarea cererii modificatoare s-a mai arătat că, în realitate, filmul „Bacalaureat” nici nu a fost jurizat de către juriul Gala Premiilor Gopo 2017, fapt ce nu a fost comunicat publicului, motiv pentru care, în contextul folosirii denumirii filmului și al regizorului cu ocazia listării nominalizărilor, s-a indus publicului ideea că filmul nu a fost apreciat de către juriu, ceea ce creează prejudicii și mai mari reclamanților, inclusiv de imagine.

Așadar, reclamanții au susținut că participarea la Gala Premiilor Gopo 2017 nu era obligatorie, fiind necesară manifestarea lor de voință în acest sens, potrivit propriilor reguli ale organizatorului evenimentului, după cum au fost informați chiar de către pârâtă. Mai mult, reclamanții au depus la dosar în cursul judecății în primă instanță regulamentul evenimentului, pentru a dovedi că eventuala includere a filmului în categoria nominalizărilor la premii putea avea loc doar dacă titularii drepturilor asupra operei audiovizuale și-au exprimat acordul să participe la eveniment și au transmis materialele solicitate, inclusiv copia filmului pe suportul indicat.

În același timp, rezultă că reclamanții au susținut că nominalizările presupuneau vizionarea ulterioară a filmului și votarea de către juriu – profesioniștii votanți ai premiilor Gopo, ceea ce relevă actele de utilizare ilicite din partea pârâtei.

Aceste susțineri din cererea de chemare în judecată, care constituie motivele pretențiilor de reparare a prejudiciului pretins suferit de către reclamanți, presupuneau a se stabili dacă, în măsura în care era necesară o solicitare din partea titularului pentru participarea la eveniment, dreptul de a nu participa și de a nu se înscrie în vederea participării se reflectă în conținutul unui drept personal nepatrimonial susceptibil de a fi apărat prin mijloacele prevăzute de C. civ.

În caz afirmativ, urma a se verifica dacă acțiunile și inacțiunile pârâtei legate de participarea reclamanților la eveniment, inclusiv de modul în care s-a ajuns la nominalizarea filmului la premii, fără a fi declarat câștigător, în sensul dacă a avut loc vizionarea și jurizarea filmului, astfel cum s-a indicat prin cererea adresată instanței, au fost de natură să încalce vreo normă, fie juridică (eventual, cele din regulamentul evenimentului), fie o practică a pârâtei în organizarea Galei, fie chiar de conviețuire socială, astfel încât au reprezentat o expunere a unor fapte neadevărate despre persoanele în discuție, aptă să producă un rezultat vătămător pentru titular.

Susținerile din cererea de chemare în judecată, reluate prin motivele de apel, nu au fost verificate ca atare de către instanța de apel din cauză, cu toate că s-a reținut că prin acțiunea introductivă au fost invocate și prevederile art. 58 C. civ. cu raportare la art. 252 și 253 C. civ. și s-a acceptat, după cum s-a arătat deja, că analiza s-ar putea referi la aceste temeiuri juridice.

Instanța de apel a reținut, în fapt, dintre aceste susțineri, că numele reclamantului persoană fizică și denumirea reclamantei persoană juridică au fost menționate, fără acordul acestora, alături de denumirea filmului, la secțiunea „Nominalizări” în cadrul evenimentului Premiile GOPO.

De asemenea, s-a constatat și faptul că acceptarea invitației din partea organizatorului presupunea transmiterea de către reclamanți a unor informații și a filmului imprimat pe suport electronic, iar reclamanții au comunicat pârâtei opoziția la asocierea numelor lor și a filmului cu premiile GOPO, inclusiv cu trei zile înaintea Galei, după sesizarea instanței de judecată în prezenta cauză.

Aceste constatări nu au fost expuse, însă, în legătură cu fapta ilicită, ci în analiza vinovăției, ca cerință distinctă pentru întrunirea răspunderii civile delictuale, după ce, în prealabil, s-a apreciat că nu a fost săvârșită vreo faptă cu caracter ilicit, ceea ce determina, în orice caz, lipsa de relevanță a vinovăției, din moment ce condițiile răspunderii civile delictuale trebuie întrunite în mod cumulativ.

În acest context, Înalta Curte constată că s-a dat relevanță doar modului în care pârâta a acționat după comunicarea opoziției exprese a reclamanților, cu câteva zile înainte de desfășurarea Galei, în fața publicului și a sponsorilor evenimentului, reținându-se faptul că filmul și autorii acestuia se aflau printre nominalizările la premii, pentru a se conchide în sensul exonerării de orice culpă a pârâtei, ca urmare, practic, a faptei reclamanților înșiși, pretinsele victime ale unei încălcări a drepturilor lor.

În condițiile în care instanța de apel nu a analizat din atare perspectivă săvârșirea unei eventuale fapte ilicite, se constată că nu au fost în mod efectiv examinate susținerile pe acest aspect ale reclamanților referitoare la faptul că nu era necesară comunicarea unei opoziții exprese din partea lor în privința participării la eveniment, iar includerea de către pârâtă a numelor/denumirii reclamanților, precum și a filmului, în categoria nominalizărilor la premii, atestă că pârâta i-a considerat drept participanți, cu toate că nu s-au înscris în vederea participării și nu au trimis materialele solicitate pentru înscriere, creând aparența că filmul ar fi fost vizionat și votat de către juriu.

După cum s-a arătat deja, finalitatea unei asemenea analize era aceea de a se stabili dacă acțiunile și inacțiunile pârâtei legate de participarea reclamanților la eveniment, indicate prin cererea adresată instanței, au fost de natură să încalce vreo normă sau o cutumă și să reprezinte o expunere a unor fapte neadevărate despre reclamanți, de natură a aduce atingere unuia dintre drepturile personale nepatrimoniale prevăzute de art. 58 C. civ. (printre care și dreptul la propria imagine) și să permită apărarea acestuia în condițiile art. 252 și 253 C. civ.

Cât privește utilizarea atributelor de identificare ale reclamanților în scopul obținerii de finanțare a evenimentului, la care s-a făcut, de asemenea, referire prin motivele de recurs, neanalizarea motivelor cererii de chemare în judecată în sensul celor expuse anterior are drept consecință neanalizarea scopului acțiunilor sau al inacțiunilor pârâtei în contextul pretins de către reclamanți, respectiv dacă s-ar confirma în fapt că pârâta, încălcând, eventual, regulamentul evenimentului, a acționat ca și cum reclamanții s-ar fi înscris pentru participare, fără a face rectificările pretinse nici după primirea opoziției explicite.

Aceeași concluzie se impune și în privința celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale, în evaluarea cărora instanța de apel a pornit de la premisa că pârâta nu a săvârșit o faptă ilicită, fără a se examina în mod efectiv susținerile din cererea de chemare în judecată.

Față de toate considerentele expuse, se constată că este întrunit cazul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. cu referire la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în condițiile în care din motivarea deciziei recurate nu rezultă cercetarea tuturor susținerilor redate în cererea de chemare în judecată și reluate în motivarea apelului, implicit motivele înlăturării acestora, cu stabilirea corespunzătoare a situației de fapt.

Drept urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Sursa informației: www.scj.ro.