Critici în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Administrarea probatoriului și reaudierea martorilor solicitaţi

5 oct. 2022
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 134
  • Legea nr. 360/2002: art. 10 alin. (3)
  • Legea nr. 500/2002: art. 23
  • NCP: art. 297 alin. (1)
  • NCP: art. 321 alin. (1)
  • NCP: art. 38-39
  • NCP: art. 5
  • NCPP: art. 16 alin. (1) lit. b) teza I
  • NCPP: art. 25 alin. (5)
  • NCPP: art. 396 alin. (5)
  • NCPP: art. 417 alin. (2)
  • NCPP: art. 421 pct. 1 lit. b)
  • O.U.G. nr. 34/2009: art. 22 alin. (1)
  • VCP: art. 145
  • VCP: art. 18^1 alin. (3)
  • VCP: art. 246
  • VCP: art. 248
  • VCP: art. 289 alin. (1)
  • VCP: art. 33-34

Prin sentința penală nr. 90/F din 05 mai 2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., din infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. din 1968 și de art. 248 C. pen. din 1968, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților F., G., H., I., J. și K., din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. din 1968 și de art. 248 C. pen. din 1968, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților F., H. și I., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. (cu referire la procesul-verbal nr. x).

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 50/A din 13 martie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, în urma unei evaluări judicioase a întregului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești. Mijloacele de probă administrate în apel, limitate la audierea martorilor, nu au adus modificări esențiale sub acest aspect. Drept urmare, în limitele particularităților de ordin obiectiv ale acuzațiilor, Înalta Curte constată integral temeinice argumentele și concluziile instanței de fond. În acest context, apreciază neutilă o eventuală reluare, în considerentele prezentei decizii, a tuturor elementelor probatorii pe care s-au întemeiat aceste concluzii, urmând a detalia propria analiză numai prin raportare la acele chestiuni de fapt sau de drept care interesează din perspectiva cenzurării explicite a criticilor punctuale formulate în apel.

Black Friday pe UJmag.ro!

Astfel, se reține că, față de probele administrate, respectiv reaudierea martorilor în fața instanței la termenele de judecată din 30 ianuarie 2018 și 13 februarie 2018 nu au reieșit împrejurări sau alte aspecte noi ale situației de fapt care să conducă la pronunțarea unei alte soluții, în raport de jurisprudența CEDO în privința judecării apelului (hotărârea Mischie contra României).

Cu privire la criticile parchetului referitoare la încadrarea juridică, s-a susținut că instanța de fond, în mod greșit, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. în două infracțiuni prevăzute de art. 246 și 248 din C. pen. din 1969, susținându-se că încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., însă legea penală mai favorabilă este cea prevăzută de C. pen. din 1969.

Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., din infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. din 1968 și de art. 248 C. pen. din 1968, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen.. Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., iar inculpații F., G., H., I., J. și K. și pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., apreciindu-se că legea penală în vigoare este mai favorabilă, conform art. 5 C. pen.

În raport de dispozițiile art. 5 din C. pen. și față de dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt mai favorabile, pentru toți inculpații, dispozițiile C. pen. anterior, având în vedere că limitele de pedeapsă ale infracțiunii de abuz în serviciu sunt mai reduse potrivit C. pen. anterior, cu referire atât la limita minimă, cât și la limita maximă a pedepsei închisorii. De asemenea, în ceea ce privește regulile privind concursul de infracțiuni, sunt mai favorabile pentru inculpați dispozițiile art. 33-34 C. pen. 1969, ce prevedeau un spor facultativ la pedeapsa cea mai grea aplicată pentru infracțiunile aflate în concurs, în raport de prevederile art. 38-39 din C. pen., ce prevăd spor obligatoriu pe lângă pedeapsa cea mai grea.

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat referitor la netemeinicia soluției de achitare a intimaților inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, cu motivarea că nu s-a produs o tulburare însemnată a bunului mers al Ministerului Afacerilor Interne, invocându-se decizia nr. 123 din 13 mai 2013 pronunțată în dosarul nr. x de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a constatat că, printr-o activitate infracțională similară, nu s-a cauzat un prejudiciu material, ci o tulburare însemnată al bunului mers al Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Potrivit art. 248 C. pen. 1969, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Conform art. 246 C. pen. 1969, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În ceea ce privește infracțiunea prev de art. 246 C. pen. 1969, Înalta Curte constată că au fost depuse de către parchet scurte precizări ale motivelor de apel prin care s-a susținut că singura critică în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice vizează conținutul infracțiunii prev de art. 248 C. pen. din 1968.

În ceea ce privește situația de fapt, s-a reținut că inculpatul A., fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne, în funcția de secretar general, cu gradul de chestor de poliție, a aprobat raportul nr. x, în cuprinsul căruia s-a solicitat conducerii Ministerului Administrației și Internelor aprobarea de ocupare a postului de subofițer tehnic principal, poziția 30, în statul de organizare al Bazei Logistice a Jandarmeriei, cu recrutarea personalului din sursă externă și prin derogare de la prevederile Ordinul MAI nr. 665/2008 privind unele activităților de management resurse umane, Ordinul MAI nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și Ordinului nr. II/3184/25.06/2010 și, totodată, că a aprobat nota-raport cu nr. x/01.04.2010, prin care s-a solicitat conducerii ministerului deblocarea mai multor posturi vacante în statele de organizare ale unităților Jandarmeriei Române, printre care și cel de subofițer tehnic principal, poziția 30, în statul de organizare al Bazei Logistice a acestei structuri.

Inculpatul B., fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne, în funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane, cu gradul de chestor de poliție, a avizat raportul nr. x, în cuprinsul căruia s-a solicitat conducerii Ministerului Administrației și Internelor aprobarea de ocupare a postului de subofițer tehnic principal, poziția 30, în statul de organizare al Bazei Logistice a Jandarmeriei, cu recrutarea personalului din sursă externă și prin derogare de la prevederile Ordinul MAI nr. 665/2008 privind unele activităților de management resurse umane, Ordinul MAI nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și Ordinului nr. II/3184/25.06/2010 prin care este suspendată ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă și, totodată, că a avizat nota-raport cu nr. x/01.04.2010 prin care s-a solicitat conducerii ministerului deblocarea mai multor posturi vacante în statele de organizare ale unităților Jandarmeriei Române, printre care și cel de subofițer tehnic principal, poziția 30, în statul de organizare al Bazei Logistice a acestei structuri, iar prin aceste două acțiuni au fost create premisele organizării examenului din data de 01.10.2010.

Inculpatul C., fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne, în funcția de director general al Direcției Generale Financiare, cu gradul de comisar șef, a avizat nota raport nr. x/29.09.2010, în cuprinsul căreia s-a solicitat conducerii Ministerului Administrației și Internelor aprobarea de ocupare a postului de subofițer tehnic principal, poziția 30, în statul de organizare al Bazei Logistice a Jandarmeriei, cu recrutarea personalului din sursă externă și prin derogare de la prevederile Ordinul MAI nr. 665/2008 privind unele activităților de management resurse umane, Ordinul MAI nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și Ordinului nr. II/3184/25.06/2010 prin care este suspendată ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, iar prin această acțiune a determinat premisele organizării examenului din data de 01.10.2010.

Inculpatul D., fost inspector general al Jandarmeriei Române, a semnat raportul cu nr. x/29.09.2010, în cuprinsul căruia s-a solicitat conducerii Ministerului Administrației și Internelor aprobarea de ocupare a postului de subofițer tehnic principal, poziția 30, în statul de organizare al Bazei Logistice a Jandarmeriei, cu recrutarea personalului din sursă externă și prin derogare de la prevederile Ordinul MAI nr. 665/2008 privind unele activităților de management resurse umane, Ordinul MAI nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și Ordinului nr. II/3184/25.06/2010 prin care este suspendată ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă și care, totodată, a semnat și nota-raport cu nr. x/01.04.2010 prin care s-a solicitat conducerii ministerului deblocarea mai multor posturi vacante în statele de organizare ale unităților Jandarmeriei Române, printre care și cel de subofițer tehnic principal, poziția 30, în statul de organizare al Bazei Logistice a acestei structuri, iar prin aceste două acțiuni au fost create premisele organizării examenului din data de 01.10.2010.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Inculpatul E., fost angajat al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române în funcția de șef al Direcției Resurse Umane, a prezentat, spre semnare, inspectorului general al Jandarmeriei Române, general locotenent D., nota raport nr. x/29.09.2010, în cuprinsul căreia s-a solicitat conducerii Ministerului Administrației și Internelor aprobarea de ocupare a postului de subofițer tehnic principal, poziția 30, în statul de organizare al Bazei Logistice a Jandarmeriei, cu recrutarea personalului din sursă externă și prin derogare de la prevederile Ordinul MAI nr. 665/2008 privind unele activităților de management resurse umane, Ordinul MAI nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și Ordinului nr. II/3184/25.06/2010 prin care este suspendată ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă.

Inculpații G., K. și M. au semnat procesul-verbal înregistrat cu numărul x din data de 29.09.2010 prin care, s-a atestat, în mod necorespunzător adevărului, faptul că au fost realizate procedurile premergătoare organizării examenului din data de 01.10.2010, prevăzute de art. 6 din Ordinul MAI nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, pentru ocuparea postului de subofițer menționat.

Inculpații F., secretar al comisiei, G., președinte comisie, H. și I., membrii ai comisiei, au semnat, la data de 29.09.2010, în calitate de membri ai comisiei de concurs ocupare post, organizat- la Inspectoratului General al Jandarmeriei Române – Baza Logistică, pentru ocuparea unui post vacant de subofițer tehnic principal, procesul-verbal înregistrat cu numărul x/01.10.2010, prin care s-a atestat faptul că martorul L., unic candidat, îndeplinește condițiile legale de participare.

Înalta Curte are în vedere că prin decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 517/08.07.2016, s-a constatat că dispozițiile art. 246 alin. (1) C. pen. din 1969 și cele ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii” (respectiv, legi, ordonanțe, ordonanțe de urgență).

Prin decizia Curții Constituționale anterior menționată s-a definit înțelesul sintagmei „îndeplinește în mod defectuos”, în sensul că prin aceasta se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969, aceeași sintagmă, cuprinsă în textul art. 248 C. pen. din 1969, în condițiile similitudinilor dintre cele două texte legale ce incriminează variante ale infracțiunii de abuz în serviciu, nu poate primi alt înțeles decât cel conferit de instanța constituțională, chiar dacă nu există o decizie formală în acest sens.

Astfel, în sarcina inculpaților A., B., C., D. și E. se reține că, acționând în modul descris anterior, au creat premisele organizării examenului din data de 01.10.2010 cu încălcarea ordinii modalităților de ocupare a unui post vacant, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 5 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 665/2008, precum și cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale – art. 22 alin. (2)^2 (modificată prin O.U.G. nr. 32/2010, privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar). În ceea ce îl privește pe inculpatul C., Înalta Curte reține că a încălcat și dispozițiile Legii nr. 500/2002. Cu privire la inculpații F., G., H., I., J. și K. se reține că, acționând în modurile descrise mai sus, au fost create premisele organizării examenului din data de 01.10.2010 pentru ocuparea postului vacant de subofițer tehnic principal la Baza Logistică a Jandarmeriei, cu încălcarea ordinii modalităților de ocupare a unui post vacant, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 5 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 665/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2009, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21 (între care se regăsea și MAI); posturile pentru care au fost demarate procedurile de organizare a concursurilor la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, precum și cele a căror ocupare a fost deja aprobată de Guvern prin memorandum puteau fi ocupate în condițiile legii. Conform art. 22 alin. (2)^2 din O.U.G. nr. 34/2009, ocuparea posturilor vacante din ministere, precum și din alte instituții și autorități publice din subordinea/coordonarea Guvernului sau a ministerelor, finanțate integral de la bugetul de stat, cu excepția celor a căror ocupare a fost deja aprobată de Guvern prin memorandum și a celor prevăzute la alin. (2/1), se aprobă numai de Guvern, prin memorandum, iar urmărirea încadrării în procentul de maximum 15% prevăzut la alin. (2) se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituții.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 500/2002, controlul financiar preventiv și auditul intern se exercită asupra tuturor operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public și sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.

Având în vedere atribuțiile de serviciu și funcțiile ocupate de inculpați, persoanele ce puteau participa la angajarea unei persoane cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment puteau fi inculpații A., B., C. și D., întrucât au semnat, avizat ori aprobat raportul cu numărul x/29.09.2010, în cuprinsul căruia s-a aprobat ocuparea postului de subofițer tehnic principal, poziția 30, cu recrutarea din sursă externă, ceilalți inculpați neavând astfel de atribuții de serviciu.

În raport de dispozițiile anterior menționate, prin raportare la critica formulată de parchet referitoare la cauzarea unei tulburări însemnate, Înalta Curte reține că în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, urmarea imediată constă, fie în producerea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen. din 1969, fie o pagubă patrimoniului acesteia. Or, în raport de materialul probator administrat se constată că, prin acțiunile lor, inculpații nu au cauzat o pagubă sau o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel, tulburarea produsă bunului mers instituției publice trebuie să prezintă o anumită gravitate, iar acțiunile ori inacțiunile funcționarului public se concretizează într-o atingere adusă normalei desfășurări a activității în cadrul respectivei instituții, în sensul că activitatea obișnuită a fost grav perturbată prin comiterea faptei. Așadar, prin tulburare însemnată urmează a se înțelege o afectare importantă a relațiilor de serviciu din unitatea respectivă ca urmare a comiterii faptei ce a fost circumscrisă de acuzare ilicitului penal.

Or, prin faptele reținute în sarcina inculpaților, contrar susținerii parchetului, nu s-a produs o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte apreciind, în raport de împrejurările comiterii faptei, că nu s-a produs o stânjenire a activității unității la care erau încadrați inculpații în sensul cerut de textul care incriminează fapta.

De altfel, existența unei tulburări însemnate trebuie să fie dovedită, întrucât simplele afirmații nu realizează această cerință a legii, iar susținerea parchetului în prezenta cauză este doar o prezumție, nefiind susținută de nicio probă.

În consecință, urmarea imediată și, implicit, legătura de cauzalitate, nu sunt realizate în cauză având în vedere și faptul că M.A.I. a adus la cunoștința organelor de urmărire penală că nu a înregistrat un prejudiciu material ca urmare a încadrării martorului L., iar probele administrate nu au făcut dovada unei tulburări însemnate, în sensul afectării relațiilor de serviciu din M.A.I.

Referirea parchetului la decizia penală nr. 123 din 13.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost condamnați unii dintre inculpații din prezenta cauză, pentru comiterea unor infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, nu este relevantă, întrucât decizia anterior menționată se referă la alte fapte și persoane, fiind situații diferite ce au vizat alte fapte, alte persoane, iar aceste aspecte nu pot fi aplicabile în speța din prezenta cauză, efectele unei hotărâri judecătorești neputându-se răsfrânge asupra unei alte hotărâri judecătorești.

Totodată, Înalta Curte reține că M.A.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, martorul L. funcționa și anterior în sistemul public, în calitate de conducător auto, fiind remunerat corespunzător tot de la bugetul de stat, iar prin încadrarea acestuia în altă funcție din cadrul sistemului public nu s-au produs cheltuieli nejustificate și excesive.

MAI nu a depus cerere de constituire de parte civilă și nici nu a indicat un cuantum al unor cheltuieli nejustificate sau că s-ar fi produs un prejudiciu, din contră, prin adresa înaintată la data de 07.10.2015, M.A.I. – Direcția Generală Juridică a menționat că drepturile salariale plătite martorului L. nu reprezintă un prejudiciu, și, prin urmare, nu există un prejudiciu.

Mai mult, potrivit martorilor audiați, inclusiv în fața instanței de apel, care și-au menținut poziția procesuală anterioară, rezultă că martorul L. nu avea și nu are nicio relație personală cu niciunul dintre inculpații din prezenta cauză, aspect ce rezultă și din materialul probator administrat și în fața instanței de fond din declarațiile martorului și ale inculpaților.

În ceea ce privește critica ce face trimitere la articolele din presa scrisă, Înalta Curte constată, pe de o parte, că acestea nu se regăsesc în dosarul de urmărire penală, astfel că susținerea parchetului este una nedovedită, iar pe de altă parte, majoritatea articolelor la care se face trimitere se referă la cauza soluționată definitiv prin decizia penală nr. 123 din 13.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu la prezenta cauză ce privește situația martorului L., astfel încât, contrar susținerii parchetului, existența unui prejudiciu de imagine nu poate fi circumscrisă unei tulburări însemnate bunului mers al Ministerului Afacerilor Interne, consecință ce determină Înalta Curte să aprecieze că, în mod corect, s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

De altfel, prejudicierea imaginii trebuie dovedită nu cu articole de presă, ci cu documente care să ateste că într-adevăr imaginea MAI a avut de suferit ca urmare a încadrării matorului L., ca atare, Înalta Curte constată că urmarea imediată în cauză nu există, infracțiunea de abuz în serviciu fiind o infracțiune de rezultat.

În consecință, se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că faptele inculpaților nu prezintă conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. din 1968 și nu sunt prevăzute de legea penală în ceea ce privește comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 din C. pen. 1968.

Cu privire la critica parchetului relativ la netemeinicia soluției de achitare a inculpaților F., G., J., H., I. și K. pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1968, Înalta curte Constată că este nefondată.

În ceea ce îi privește pe inculpații F., H., G. și I., în fapt, s-a reținut că, în calitate de membrii ai comisiei de concurs, cu prilejul întocmirii procesului-verbal nr. x, au făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului, în sensul că au atestat faptul că numitul L., unic candidat, îndeplinește condițiile legale de participare, în situația în care, conform art. 6 lit. a) din Metodologia prevăzută în Anexa nr. 2 din Ordinul MAI. nr. 665/2008 comisia de concurs avea obligația verificării corectitudinii întocmirii dosarelor de recrutare ale candidaților.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 665/2008, Condițiile legale de recrutare din sursă externă pentru persoanele care intenționează să dobândească statutul de polițist sau cadru militar în Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și pentru persoanele care intenționează să susțină examen de admitere în instituțiile de învățământ ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt următoarele:

a) să aibă cetățenia română și domiciliul în România;

b) să cunoască limba română scris și vorbit;

c) să aibă capacitate deplină de exercițiu;

d) să fie apte din punct de vedere medical, fizic și psihic; aptitudinea se constată de structurile de specialitate ale Ministerului Afacerilor Interne/comisiile și subcomisiile de concurs, ca urmare a examinării medicale, verificării îndeplinirii criteriilor antropometrice, existenței semnelor/tatuajelor neacoperite de vestimentație, în ținuta de vară, verificării aptitudinilor fizice și, respectiv, evaluării psihologice, potrivit baremelor și/sau criteriilor aplicabile; 25/11/2014 – lit. a) fost modificată prin Ordin 170/2014

e) să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniți, iar în cazul candidaților la concursurile de admitere în instituțiile de învățământ ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, să îi împlinească în cursul anului în care participă la concurs;

f) să aibă studii corespunzătoare cerințelor postului pentru care candidează, iar candidații la concursurile de admitere în instituțiile de învățământ ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative să fie absolvenți de liceu cu diplomă de bacalaureat; dovada absolvirii se face cu diploma sau cu adeverință din care să rezulte faptul că au susținut și promovat examenul de bacalaureat;

g) să aibă un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate;

h) să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;

i) să nu fi fost destituite dintr-o funcție publică în ultimii 7 ani;

j) nu au desfășurat activități de poliție politică, astfel cum sunt definite prin lege;

k) îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare;

l) îndeplinesc condițiile specifice pentru ocuparea prin concurs a funcției publice cu statut special.

Prin urmare, se constată că, la acel moment, condițiile legale pentru recrutarea din sursă externă erau prevăzute la art. 20 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 665/2008. Or, din probele administrate în cauză se constată că nu rezultă care dintre condițiile anterior menționate nu au fost îndeplinite la acel moment de către martorul L.. În raport de probele administrate în fața instanței de fond, precum și în fața instanței de control judiciar, nu rezultă o astfel de condiție legală pe care martorul L. să nu o fi îndeplinit la acel moment, în mod corect constatând instanța de fond că mențiunea din conținutul procesului-verbal nr. x întocmit de comisie nu are caracter fals. De asemenea, mențiunea că procesul-verbal a fost încheiat la sediul IGJR nu se poate circusmcrie decât atestării acestui fapt, respectiv că actul a fost încheiat la respectivul sediu, iar nu faptul că examenul s-ar fi desfășurat în acest loc.

Susținerea parchetului referitoare la dosarul de candidat al martorului L. în sensul că nu era complet, este nefondată, întrucât, în raport de conținutul infracțiunii, aceasta nu echivalează cu neîndeplinirea unei condiții legale de participare la concurs, fiind necesar ca acesta să nu fi îndeplinit, în realitate, una sau mai multe dintre condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 665/2008 ce au fost enumerate mai sus.

Înalta Curte, în raport de probele administrate în prezenta cauză, în acord cu instanța de fond, nu se identifică nicio astfel de condiție legală pe care martorul L. să nu o fi îndeplinit la acel moment, astfel încât, se constată că mențiunea din conținutul procesului-verbal întocmit de comisie nu are caracter fals. De asemenea, mențiunea că procesul-verbal a fost încheiat la sediul IGJR atestă numai acest fapt, respectiv că actul a fost încheiat la respectivul sediu, nu faptul că examenul s-ar fi desfășurat în acest loc.

În raport de aceste aspecte se apreciază că relevantă în cauză este și declarația martorului N. dată în fața instanței de apel în care menționează „odată cu preluarea mandatului de ministru al MAI de către dl O., acesta a dorit ca șoferul pe care îl avea la Senatul României să-l însoțească și să-l deservească în calitatea sa de demnitar…concursul a fost organizat- la jandarmerie, nu la nivelul ministerului, la nivelul ministerului nu s-a organizat- nici un examen pentru că nu era posibil”.

Ca atare, instanța de control judiciar reține că faptele inculpaților F., H., G. și I. nu sunt prevăzute de legea penală, din actele dosarului nerezultând nereguli cu privire la desfășurarea activității comisiei de concurs de natură să atragă răspunderea penală, astfel că soluția de achitare a inculpaților F., H. și I., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, este la adăpost de orice critică.

În ceea ce privește solicitarea parchetului de anulare a procesului-verbal nr. x, se constată că este nefondată, în raport de prevederile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., având în vedere că în cauză s-a dispus de prima instanță soluția achitării în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Cu privire fapta reținută referitoare la procesul-verbal nr. x, Înalta Curte reține că întreg concursul a avut ca scop angajarea martorului L. la IGJR și transferarea acestuia ulterior la MAI, pentru a fi respectată dorința martorului O., numit ministru de interne la data respectivă, pentru ca acesta din urmă să beneficieze de serviciile aceluiași conducător autor ca și la Senatul României.

Astfel, comisia pentru ocuparea postului vacant a fost numită prin ordin de zi pe unitate la aceeași dată, respectiv 29.09.2010, iar în realitate, nu au fost efectuate formalitățile premergătoare organizării concursului, chiar din declarațiile martorului L., rezultă că acesta nici măcar nu a avut cunoștință despre împrejurarea că participă la un concurs pentru ocuparea unui post la IGJR, ci că urmează să își desfășoare activitatea, în continuare, ca șofer al ministrului, fiind necesar în acest sens să parcurgă proceduri de examinare, ce au avut caracter formal.

Tot din declarația martorului L. dată în fața instanței la termenul de judecată din 30 ianuarie 2018, rezultă că acesta a fost contactat de domnul N. care i-a spus că a doua zi trebuie să se prezinte la sediul MAI pentru a susține un concurs, discutând și cu câteva zile înainte pe marginea acestuia ce viza ocuparea postului de conducător auto în cadrul MAI.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a apreciat că mențiunile din procesul-verbal sus-menționat nu corespund adevărului, având caracter fals și s-a adus o atingere minimă valorii sociale protejate de lege, iar prin conținutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18^1 alin. (3) C. pen. din 1969 în privința inculpaților G., J. și K. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că

Totodată, instanța de apel are în vedere împrejurările în care inculpații au comis fapta, aceștia fiind numiți în baza unui ordin de zi pe unitate, funcționează în cadrul unei structuri militarizate, respectiv IGJR, iar neexecutarea unui ordin fiind de natură să atragă consecințe negative în privința lor și, mai mult, organizarea concursului era deja avizată și aprobată atât de conducerea IGJR, cât și de conducerea MAI, toate persoanele implicate în cauză acționând pentru a asigura respectarea dorinței exprimate de ministrul de interne numit recent, respectiv de a beneficia de serviciile aceluiași conducător auto pe care îl avusese și pe perioada în care avusese calitatea de senator al României. În acest sens este declarația martorului Q., care a declarat în fața instanței de apel, la 30 ianuarie 2018, că a fost contactat telefonic de domnul N. care, folosind un ton agresiv la adresa sa, i-a solicitat să înceapă imediat procedurile pentru angajarea șoferului domnului ministru, pentru că așa dorește acesta, iar acesta urma să fie angajat ca șofer.

Înalta Curte are în vedere că în urma administrării probatoriului, reaudierea martorilor solicitați de parchet și încuviințați prin încheierea din 14 noiembrie 2017, nu s-au adus elemente noi care să poată conducă la altă situație de fapt sau altă soluție.

În consecință, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 90/F din data de 05 mai 2017, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a II-a Penală privind pe inculpații K., A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J..

Sursa informației: www.scj.ro.

Critici în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Administrarea probatoriului și reaudierea martorilor solicitați was last modified: octombrie 5th, 2022 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.