Criticarea soluţiei instanţei de apel care a validat raţionamentul primei instanţe şi a reţinut diurna obţinută de reclamant la cuantificarea venitului net mediu în raport de care a fost stabilită prestaţia lunară acordată. Respingerea recursului declarat ca fiind neîntemeiat

• C. fiscal: art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. i)
• C. fiscal: art. 76
• C. muncii: art. 43
• C. muncii: art. 44 alin. (2)
• C. muncii: art. 46 alin. (4)
• NCPC: art. 453 alin. (1)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu – secția I civilă la 27.04.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., a solicitat obligarea pârâtei, în calitate de asigurător RCA, la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale pentru accidentul de circulație din 09.05.2014 provocat de prepusul asiguratului D. S.R.L., C.; obligarea aceleiași pârâte la plata unei indemnizații lunare în beneficiul reclamantului, în cuantumul salariului minim pe economie de la momentul formulării acțiunii, sumă ce va fi plătită retroactiv, de la data accidentului – 09.05.2014 și în continuare, până la redobândirea capacității de muncă a reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1357 și următ., art. 2223 și următ. C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 977 din 25 mai 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta B. S.A. este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin critica formulată, subsumată cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că este nelegală soluția instanței de apel, care a validat raționamentul primei instanțe și a reținut diurna obținută de reclamant la cuantificarea venitului net mediu în raport de care a fost stabilită prestația lunară acordată.

În acest sens a învederat că diurna nu reprezintă un venit întrucât este destinată acoperirii cheltuielilor legate de necesitatea cazării, hranei și a disconfortului cauzat, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 76 din Codul fiscal.

În limita criticii formulate, care vizează natura juridică a diurnei, Înalta Curte reține că situația sumelor cu titlu de diurnă a fost analizată prin Decizia nr. 3/7.02.2022 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în considerentele căreia s-a făcut distincție între indemnizația de delegare sau de deplasare (diurna) și componenta rambursării cheltuielilor de transport și a celor de cazare, având în vedere că și acordarea fiecăruia dintre aceste drepturi are rațiuni distincte, fiind invocate dispozițiile art. 44 alin. (2) și ale art. 46 alin. (4) din Codul muncii.

Potrivit art. 43 și art. 44 Codul muncii, delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă. Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Se statuează în decizia menționată (par. 84-88), invocând jurisprudența Curții Europene de Justiție faptul că diurna „este destinată să asigure protecția socială a lucrătorilor în cauză, compensând inconvenientele cauzate de detașare, care constau în îndepărtarea persoanelor interesate de mediul lor obișnuit. Rezultă că o astfel de diurnă trebuie calificată drept „alocație specifică detașării”, în sensul art. 3 alin. (7) al doilea paragraf din Directiva 96/71. Or, în conformitate cu dispoziția menționată, această alocație este o parte a salariului minim. Atare dezlegare dată de instanța Uniunii se reflectă în dispozițiile anterior citate din dreptul național, norme care, la rândul lor, reglementează distinct indemnizația de delegare/detașare, cheltuielile de transport și cele de cazare”.

În plus, prin Decizia nr. 85/20.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, deși a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea, în motivarea ei se arată că „63. În doctrină, diurna este menționată explicit printre veniturile cu caracter ocazional care, din acest motiv, nu trebuie luată în considerare la calcularea pensiei de întreținere. 64. Chiar atunci când nu este indicată în mod expres, doctrina a avut în vedere implicit includerea diurnei în categoria veniturilor care nu au un caracter permanent”.

Or, în cauza pendinte, situația de fapt stabilită de către instanțele fondului, pe baza probatoriului administrat, pe care se grefează controlul de legalitate realizat în recurs, relevă că sumele încasate cu titlu de diurnă au avut un caracter de continuitate, iar nu de venituri ocazionale, fiind obținute de reclamant în mod constant anterior vătămării ca drepturi salariale cu afectațiune specială.

De altfel, prevederile art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. i) Codul fiscal (Legea nr. 571/2003), în vigoare la data survenirii cazului asigurat, statuează că sunt venituri din salarii sau asimilate salariilor indemnizația și orice alte sume de aceeași natură, primite de salariați pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depășește limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituțiile publice.

Raportat la acest cadru normativ, în mod legal instanța de apel a reținut că diurna se încadrează în noțiunea de drepturi salariale, chiar dacă au afectațiune specială.

Referitor la solicitarea recurentei de desființare a actelor de executare efectuate în baza deciziei atacate, se reține că este neîntemeiată în raport de soluția pronunțată în cauză, de respingere a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1497 din 12 iulie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentei, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata sumei de 1500 RON către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Sursa informației: www.scj.ro.