Criticarea regimului liberării condiţionate. Contestație la executare respinsă ca nefondată (L. nr. 302/2004, NCPP)

15 apr. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 152

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 637/2018

L. nr. 302/2004: art. 130; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 598 alin. (1) lit. c) și lit. d)

Prin Sentința penală nr. 126 din data de 6 august 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 Curtea de Apel București, secția I Penală a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 130 și urm. din Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, a fost recunoscută hotărârea nr. T20147149 din data de 4 septembrie 2014, pronunțată de Curtea Coroanei Harrow, definitivă la data de 4 septembrie 2014, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani închisoare.

A fost dedusă perioada executată de la data de 24 martie 2014 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Prin Decizia penală nr. 95/A din data de 23 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 126 din 6 august 2015 a Curții de Apel București, secția I Penală.

La data de 18 decembrie 2017, condamnatul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și lit. d) C. proc. pen.

În motivarea scrisă a contestației la executare, condamnatul a invocat încălcarea mai multor dispoziții din Legea nr. 302/2004, arătând că prin transferarea sa în România situația sa este agravată, întrucât în țara unde a fost condamnat urma să fie pus în libertate la data de 27 decembrie 2017, iar în România abia la 22 martie 2020.

Examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate de condamnatul A., Curtea de Apel București a constatat că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale menționate.

Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor, pe această cale neputându-se modifica o hotărâre rămasă definitivă, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Curtea de Apel a constatat că, în prezenta cauză, contestatorul condamnat A. nu a invocat în fapt nici-o nelămurire cu privire la dispozitivul Sentinței penale nr. 126 din data de 6 august 2015 a Curții de Apel București, secția I Penală și nici un motiv care să conducă la micșorarea pedepsei, în accepțiunea prevederilor legale menționate, acesta este nemulțumit de faptul că urmare a transferării sale într-un penitenciar din România, liberarea sa condiționată poate fi dispusă la o dată ulterioară celei la care ar fi fost liberat în Marea Britanie.

Potrivit prevederilor legale în materie, după recunoașterea hotărârii pronunțate de Curtea Coroanei Harrow și transferarea condamnatului A. în România, în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani închisoare, regimul executării pedepsei privative de libertate aplicate de autoritățile judiciare din Marea Britanie, este cel prevăzut de legislația românească, fiind incidente cu privire la liberarea condiționată dispozițiile legale prevăzute de C. pen. român și în nici un caz cele prevăzute de legislația din Marea Britanie.

Împotriva Sentinței penale nr. 126 din data de 6 august 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 Curtea de Apel București, secția I Penală, în termen legal, condamnatul A. a declarat contestație, arătând că prin transferarea sa în România situația sa este agravată întrucât liberarea condiționată poate fi dispusă la o dată ulterioară celei la care ar fi avut vocație în Marea Britanie.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 43/F din data de 8 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în raport cu actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestația la executare reprezintă procedeul jurisdicțional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.

Potrivit art. 598 C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invoca amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Analizând cererea de contestație la executare formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că, în speță, nu este incident nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

În realitate, condamnatul critică regimul liberării condiționate, fiind nemulțumit de prevederile C. pen. întrucât liberarea sa condiționată ar fi putut fi dispusă la o dată ulterioară celei la care ar fi fost liberat în Marea Britanie, ceea ce nu este posibil în calea unei contestații le executare.

Pe calea contestație le executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitate și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executare și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

După recunoașterea hotărârii de condamnare și transferarea persoanei în vedere continuării pedepsei într-un penitenciar din România, regimul executării pedepsei este guvernat de legea română, neavând relevanță dacă în statul unde a fost pronunțată hotărârea legile ar fi fost favorabile persoanei condamnate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea contestată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 43/F din data de 8 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Criticarea regimului liberării condiționate. Contestație la executare respinsă ca nefondată (L. nr. 302/2004, NCPP) was last modified: aprilie 11th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter